<>“Adevarul este soarele mintilor luminate.” – Luc de Clapiers Vauvenargues
Din perspectiva yoghina, Adevarul sau SATYA face parte din cele 5 yama, mentionate in Yoga Sutras de Patanjali.
Totusi,, SATYA este poate cel mai dificil de explicat in termenii gandirii discursive. Putem afirma cu siguranta ca dintre toate preceptele eticii si moralei yoghine; SATYA este cu siguranta regula care poate genera cele mai multe discutii si speculatii intelectuale sterile.
SATYA implica rostirea adevarului in orice situatie, evitand totusi ca prin aceasta sa incalcam prima regula (ahimsa sau non violenta) sau cu alte cuvinte sa facem rau.
Ea mai poate fi definita si ca abtinerea de la minciuna, SATYA este totodata si recunoasterea in fiecare clipa a Adevarul Divin.
In limba sanskrita, sat se traduce prin “ adevar “sau ceea ce exista, ceea ce este. SATYA inseamna a privi si a ne raporta la lumea din jur, intr-un mod obiectiv, asa cum se prezinta ea, si nu asa cum ne-am dori noi sa fie.
Din perspectiva ultimelor descoperiri stiintifice din lumea occidentala, se pare ca minciuna ar putea fi un cerc vicios. Cercetatorii psihologi de la University College din Londra sustin ca, pe masura ce un individ minte, cu atat creierul acestuia „ar prinde gustul” minciunii! Acest mecanism cerebral a fost detaliat in revista „Nature Neuroscience”, la sfarsitul lunii octombrie, si preluat de „Sciences et Avenir”. La acest studiu au participat 80 de voluntari cu varste cuprinse intre 18 si 55 de ani. Ei au participat la un joc in care fie minteau pentru a se imbogati, fie spuneau adevarul. Rezultatul a fost clar: participantii au mintit atunci cand acest lucru era benefic pentru ei si pentru ceilalti. Continuand experienta, cercetatorii si-au dat seama ca voluntarii deformau tot mai mult realitatea.
Scanand creierul „cobailor” umani pe parcursul intregii experiente, cercetatorii au descoperit ca o zona responsabila de memoria emotionala, amigdala, se activeaza in timpul primei minciuni si din ce in ce mai mult pe masura ce individul minte. Cercetand si mai minutios, cercetatorii au notat ca, la inceputul experientei, mincinosul simte un inconfort atunci cand deformeaza adevarul. Dar cu cat lista minciunilor se mareste, aceasta jena se estompeaza treptat, fiindca amigdala din creier care gestioneaza unele dintre emotiile umane, se obisnuieste. Astfel, minciunile devin din ce in ce mai mari. O „adaptare emotionala care poate duce la o panta alunecoasa, atunci cand mici aranjamente cu adevarul declanseaza o escalada si devin minciuni importante”, explica cercetatorii. „Este pentru prima data cand am aratat in mod empiric cum un comportament necinstit se amplifica pe masura ce se repeta”, a explicat principalul autor al studiului, Neil Garret, care sugereaza ca aceleasi concluzii ar putea fi obtinute cu alte procese de escalada, precum comportamentele de risc si cele violente.
Daca vom incepe punerea in practica a adevarului, va trebui sa respectam cat mai riguros imperativul practic de baza, acela de a nu minti. Eliminand cu fermintate minciunea din vorbirea noastra ne vom putea apropia cu mai multa usurinta de marile adevaruri spirituale, insa pentru marea majoritate a oamenilor, chiar acest nivel incipent de aplicare a lui SATYA, implica un mare efort.
sursa: Aici