o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii
https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/
Dragul meu Bărbat,
Şi acum ești prezent în mine, femeia din trecutul tău, sub forma amintirilor, a lecțiilor și a transformărilor pe care le-am suferit!
Iartă-mi istericalele când ai ales să ieși din existența mea, că m-am supărat pe tine, că te-am amenințat, că te-am șantajat emoțional și că am încercat să-ți speculez slăbiciunile!
Iartă-mă că ți-am interpretat sensibilitatea ca formă de lașitate! Am evaluat despărțirile ca reprezentând un pas înapoi în dezvoltarea mea personală, iar relația cu tine ca pierdere de timp, însă acum îți sunt recunoscătoare pentru cum ai gestionat finalul legăturii noastre! Reprezinți o treaptă urcată de mine către interiorul meu măcinat de temeri, neputințe și frustrări…
Îți mulțumesc pentru fiecare conflict în care eu nu aveam dreptate și mi-ai arătat asta! Așa m-ai așezat în fața propriei mele persoane pentru a mă vedea cum sunt cu adevărat și pentru a-mi înfrunta neajunsurile emotionale ce le aruncam în brațele tale!
Îmi cer iertare pentru multitudinea de “S-a terminat!”, afirmație cu care speram să trezesc în tine propriul meu control așteptându-ți validarea! Îmi pare rău pentru momentele ce le-am creat a-ți fi oportune în lupta pentru inima mea! Acum știu că nu așa se întâmplă dragostea, nu așa se exprimă sentimentele, nu așa rezistă și se demonstrează iubirea!
Îți mulțumesc pentru clipele minunate pe care mi le-ai oferit! Ştiu că m-ai iubit! Am simțit asta! Nu știam că merit însă iubirea ta….
Te-am enervat, șantajat, castrat, dominat, acuzat pe nedrept, suspicionat de infidelitate…și asta pentru că eram o fetiță speriată ce amestecase felurile de iubire!
Te-am responsabilizat ca iubit, tată, frate, prieten, și realizez cât de greu ți-a fost să îndeplinești toate aceste roluri simultan! Te-am obligat să mă iubești în mai multe feluri ca să suplinesc neiubirea mea!
Am plâns de ciudă, de nervi și de neputință când nu am primit de la tine iubirea așa cum o vroiam eu și cum văzusem eu în filme, sperând că plânsul îmi va aduce afecțiunea și aprecierea ta. de fapt, plânsul a trezit inițial în tine mila, compasiunea și apoi teama! Înțeleg de ce ai plecat! Și ți-am dat la plecare și geamantanul durerilor mele, așteptând să te reîntoci senin în relația cu mine și fără a-mi înapoia bagajul propriilor nemulțumiri…sperasem că-l vei arunca tu la gunoi, că vei face tu toată treaba asta “murdară” în locul meu… Dar de fiecare dată m-am trezit cu o geantă mai mare, mult mai plină de temeri și supărări. ..și m-am supărat și mai mult pe tine! Îmi cer iertare…
Când ai dat cu mine de “pământ” am înțeles din acest gest doar abandon, neasumare și lașitate! Însă eu eram aceea care se abandona suferinței confirmându-mi tiparul traumei cum că nu merit să fiu iubită. Mă agățam disperată de cuvintelor tale hotărâte că “S-a terminat!” ca fiind jocul meu indecis și șantajist de-a “te iubesc/ nu te iubesc”.
Mi-ai dorit binele și m-ai vrut alături de tine să facem o echipă…doar că eu nu știam cum să te însoțesc fără să sufăr pentru că nu știam cum să iubesc! Nu am fost capabilă să gestionez sensibilitățile, fricile, vulnerabilitățile, ca să-ți rămân alături în frumoasa călătorie a iubirii.
Iartă-mă pentru relația toxică oferită, plină de dependențe și ascunzișuri…
Iartă-mă, căci nu te-am iubit, ci am învățat să devin femeie! Îmi cer iertare pentru “Te iubesc”-urile neadevărate declarate în virtutea relației…
Îmi pare rău că nu te-am îmbrățișat, dar ți-am cerut îmbrățișări multe…
Iartă-mă că ți-am cerut soarele și luna de pe cer și că ți-am pus la îndoială bărbăția când nu mi-ai putut oferi imposibilul, deși eu nici măcar posibilul nu ți-l aduceam în viața ta…
Iartă-mă pentru dovezile mele de putere în fața ta! Am concurat cu tine crezând că nu îți place femeia tandră, firavă, care are nevoie de susținere!
Iartă-mi acuzațiile referitoare la căutarea iubirii fizicale! Am fost femeia masculină care se apăra mereu de tine etalând duritate, egoism, egocentrism, iresponsabilitate, care iubea la rândul său doar trupește…
Îți mulțumesc că mi-ai suportat toanele de “femeie” nebună, prea vorbăreață, prea puternică sau prea slabă de înger!
Îți mulțumesc că ai crezut în mine când eu eram total debusolată! M-ai învățat că faptele mărunte și nevoile nesemnificative sunt mult mai importante în legătura iubirii, decât măreția unor acte imposibile.
Te-am traumatizat sperând că așa voi scăpa de propriile-mi traume…
Am greșit față de tine, dar în primul rând față de mine!
Însă, fără aceste greșeli nu aș fi devenit femeia de acum…la fel de sensibilă, dar curajoasă în a-mi etala vulnerabilitățile…
Tu ai contribuit la curajul meu, iar acum sunt pregătită să iubesc, de fapt să mă iubesc! Acum nu mai disper, acum înțeleg rolul meu în viața ta și pe al tău în a mea! Dar, mai presusu de toate, înțeleg ce rol am avut și am eu în viața mea, și anume să accept iubirea!
Cu recunoștință și afecțiune,
Femeia!
Sursa: in sfarsit avem si Sursa care aproba cu mare bucurie publicarea:
Oana Cristina BUCUR – „Psihologia Alegerii… Alege să Alegi!””
