Întrecere între șamanii Bon si yoghinii lui Padmasambhava

Stabilirea budismului tantric Vajrayana ca metoda fundamentala in Tibet

Șamanismul reprezinta o serie de metode în care practicantul, aflat în stări modificate de conștiință, intră în contact cu anumite entități din planurile subtile. Un șaman se presupune a fi o persoana care are, prin aceste metode, o anumită influență și poate obține anumite servicii de la anumite spirite benefice ori malefice.
Șamanul intră în acele stări modificate de conștiință, în mod obișnuit, în cadrul unui ritual si folosind, eventual, metode de generare a stări de transă, care includ bucăți muzicale adecvate, plante ori droguri cu efecte psihoactive.
Spiritele benefice ori malefice își atrag acest atribut de la semnificația APARENTĂ a faptelor lor.

Totuși, în ciuda celor mai autentice intenții bune, adevărata semnificație de BINE sau RĂU a unei fapte nu este cunoscută decât Inima Supremă.
A cere ajutorul din subtil, cel mai adesea în cadrul unui troc (asa cum se produce de multe ori în șamanism) este un gest care ne expune la a primi înapoi, conform Legii Acțiunii și Reacțiunii, reculul karmic si ne mai expune la preluarea, fără posibilitatea de a filtra, unele informații sau mesaje din subtil ce sunt impregnate cu intențiile și viziunea limitată a ființei din subtil pe care o apelăm.
De aceea maestrii spirituali yoghini au indicat cu fermitate că este cu siguranță preferabil să realizăm ceea ce avem nevoie prin propriile noastre aptitudini câștigate, eventual, prin practica yoghină autentică si susținută ori să apelăm Conștiința Supremă, ajutorul dezinteresat al entitățior angelice (care în yoga sunt prezentati ca ființe care se află în compania ori susținerea diverselor aspecte particulare ale Unicei Conștiinței Supreme – Ishvara) ori ajutorul maeștrilor spirituali autentici.

Leo Radutz

În continuare vă prezentăm un text fascinant care prezintă felul în care învățătura yoghina nondualistă a pătruns în Tibet prin intermediul marelui maestru indian Padmashambhava.Este vorba de o situație unică în istoria cunoscută a Pământului: în urma unui veritabil concurs intre șamanii Bon si yoghini, s-a stabilit ca invatatura veritabila care merita a fi cunoscuta ori cultivata in tibet este yoga.
Este un fragment din lucrarea „Dansatoarea celesta”.

„ Stabilirea, raspandirea si perpetuarea invataturii
Invatatura spirituala nu are nici un alt scop decat bunastarea umanitatii. Bunastarea umanitatii este singurul motiv al activitatii lui Buddha si aL Bodhisattva-silor. De aceea exista aceste trei parti in acest capitol care descriu modul in care Tsogyel a servit toate fiintele vii.

Prima parte descrie maniera in care ea a stabilit ferm traiditia pretioasa a invataturilor spirituale ale lui Buddha, exorcizand spiritele rele si convertiudu-i pe cei diabolici si necredinciosi. Cea de-a doua parte descrie modul in care stabilind traditia, ea a raspandit invataturile din Sutra-e si Tantra-e, extinzand prin aceasta comunitatile monastice si sustinandu-le. Si cea de-a treia parte descrie modul in care ea a ascuns o inepuizabila comoara de invataturi spirituale (apocaliptice) extrem de valoroase pentru a fi revelate in viitor, astfel incat Cuvantul Cuceritorilor sa nu dispara ci sa se raspandeasca pana cand samsara va fi golita de dorinta lumeasca.

Nyatri Tsenpo, descinzand din clanul Sakya din India, a fost intronat ca Rege al intregului Tibet. El a propagat religia Bon. Ultimul din linia sa a fost Lhatotori, sub a carui domnie a fost introdusa in Tibet invatatura lui Buddha. Numele indian de Sakyamuni a devenit bine-cunoscut in cele patru districte ale Tibetului Central si oamenii au primit transmisia practicii celor zece virtuti. In acest timp doctrinele Bon-ului reformat au fost larg propagate. Practica acestor doctrine era in acord cu invatatura lui Buddha.
Aeptii doctrinei Bon Reformate considerau ca Buddha Sakyamuni si Maestrul Bon Shenrab erau doua forme ale unei unice esente si sulurile de pergament pictate zugravind aceasta relatie au devenit populare. Aceasta noua miscare a devenit cunoscuta ca Noua traducere a Zhang- zhung-ului.
In timpul vietii Imparatului buddhist Songtsen Gampo, care a fost o emanatie a lui Arya Avalokitesvara, doua imagini ale Domnului Buddha au fost aduse in Tibet si instalate in Lhasa si in templele Ramoche, pe care Regele le-a construit pentru acest scop. El a ridicat o suta opt alte temple care au servit in convertirea celor patru districte si a tinuturilor de granita.

Multe reprezentari din ceramica sau turnate in metal si pergamente pictate zugravind diversi zei, toate in model nepalez sau chinezesc, au devenit populare.
Agunci cand imaginea manifestata natural numita Jowo Zhalzema (Tara) a aparut in mod miraculos in Trandrunk, Regele, uimit, a construit un templu sublim special pentru ea. Numele sacru al celor Trei bijuterii privite ca zeitate, practica mantra-ei cu sase silabe (OM MANI PADMA HUNG) si imaginea Marii Puteri Cosmice a compasiunii (Mahakarnunika – Tujechembo) s-a raspandit prin Tara Tibetului, pana la granitele chineze. Atat invatatura lui Buddha, cat si cea Bon reformata s-au raspandit, existand impreuna, libere de prejudecata. Nu se facea nici o distinctie intre valorile diferitelor practici. Astfel se spune cu privire la mersul ritual cu rotatia imprejur, sa se faca rotatia in sens antiorar, indicand Dzokchen,si in sens orar, indicand mahamudra, in timp ce se realiza prosternarea indica Umachebo (mahamadhyamaka). Regele a stabilit o lege bazata pe cele zece virtuti. Tonmi Sambhota a tradus multe tantra-e ale Tujechembo-ului extensiv, prescurata si concis: si Regele, ministrii sai, curtenii si reginele au trait strict potrivit poruncilor si angajamentelor fata de aceasta zeitate.

Douazeci si cinci de ani dupa moartea Regelui  influenta samanilor Bon eretici a crescut si atat invatatura lui Budda, cat si invatatura Bon Reformata au fost amarnic persecutate. Adeptii Bon-ului Reformat au fost indepartati, asa cum sunt si astazi. Unii au fost exilati la Kham, altii la Jar si altii in alte locuri, pana cand nici un adept nu a mai ramas in Tibetul Central. Atunci invatatura lui Buddha a fost inabusita si amenintata cu disparitia, intre Rege si ministrii sai s-a iscat un conflict, dar influenta (spirituala) a prevenit o viitoare persecutie, desi credinta a ramas la un nivel scazut. Religia samanilor Bon gresit calauziti a cuprins tara, astfel incat mai tarziu, in timpul Imparatului buddist Trisong Detsen, au fost create conditii care au facut foarte dificila propagarea invataturii lui Buddha.

Religia samanilor Bon, cu metafizica ei devianta, sustinea inexistenta taramurilor pure (paradisiace). Zeitatile lor principale erau spirite – gyalpo, gongpo si stapani ai pamantului, precum si Cha si Yang, Zeii Sansei si ai Norocului, si alte zeitati lumesti. Religia lor prescrie schimbul de fiice de maritat cu fii, si ceremonii de casatorie elaborate. Invataturile lor au fost transmise ca fabule si legende considerate inspirate.
Se credea ca Cha si Yang, Zeii Sansei si ai Norocului pot fi adorati prin dans si cantece. Toamna adeptii acestei religii realizau un sacrificiu de sange a o mie de magari salbatici. Primavara ei realizau un ritual in care picioarele unei caprioare erau oferite zeilor ca pret de rascumparare pentru noua viata.

Iarna sacrificiul de sange era facut catre zeul Bon (Bon-lha) si vara ei omorau animale ca ofranda si realizau sacrificiul catre maestrul Bon (Shen-rab). Astfel, ei acumulau karma a zece actiuni vicioase si pacate de nerascumparat.
Potrivit viziunii lor metafizice, universul era considerat a fii o creatie mentala imateriala sub forma zeilor si a demonilor, asadar tot ceea ce concepea mintea, era un zeu sau un demon. Cele mai inalte teluri ale lor erau renasterea in sfera neantului absolut; esuand aceasta urma acea renastere in sfera infinitatii sau in cele din urma renasterea in limbo unde nu este existenta si nici nonexistenta. Senmnul succesului ritualurilor lor era manifestare zeilor adorati (si imbunati astfel), care in cel mai bun caz ar fi mancat carnea unei fiinte simtitoare sau i-ar fi baut sangele, ori in cle mai rau caz ar fi aparut ca un curcubeu. Oamenii obisnuiti, cu o inteligenta redusa, erau impresionati de astfel de semne si crezand in filozofia samanilor Bon, erau condusi catre dezastru. Oricum, aceasta religie perversa a samanilor Bon, invadase tara, fiind promovata de majoritatea ministrilor zhang. In acest timp pictura si sculptura buddhista sacra disparusera, invataturile lui Buddha nu mai erau predate, templele Lhasa si Thandruk erau cazute in ruina, iar templele provinciale fusesera distruse.

Tibetul era intr-o stare de anarhie atunci cand Ayra Manjusri s-a incarnat ca Imparatul buddhist Trisong Detsen pentru a restabili traditia invataturilor lui Buddha. Regele a invitat la curtea sa multi invatati din India, printre care era si Bodhisattva din Zahor, Santarksita. Templele din Lhasa, Trandruk si Rmoche, care fusesera construite pentru implinirea juramantului sacru al Imparatului Sontsen Gampo au fost reparate si reconsacrate. Apoi s-au facut pregatirile pentru constructia templului Samye, dar zeii inferiori, oamenii tibetani si Bonopo-sii au ridicat atat de multe obstacole, incat constructia a fost amanata. Staretul, Bodhisattva Santarksita din Zohar, a facut aceasta afirmatie profetica: “Nici o fiinta incarnata, zeu sau demon dezincarnat, nu va putea niciodata sa faca rau unei fiinte care a atins corpul de diamant (vajra) indestructibil. Invita-l pe Maestrul Nascut din Lotus din Orgyen aici, altfel , tu si cu mine, preot si protector ne vom lovi de obstacole la fiecare pas.”

Actionand conform acestui sfat, Regele a trimis trei dintre courtenii sai demni de incredere care studiasera limba, in India, pentru a-l invita pe Guru-l Orgyen Rimpoche in Orient. Cei trei traducatori au sosit la picioarele Guru-lui, fara nici un fel de incident si infatisandu-i invitatia, ei s-au reintors impreuna cu el in Tibet. Regele, ministrii sai, curtenii si reginele au fost in mod involuntar cuprinsi de credinta.
Un cortegiu de intampinare la distanta a fost rimis pana la Zhongda; un al doilea cortegiu de bun venit l-a intalnit in Lhasa; si Regele insusi, impreuna cu anturajul sau, l-au intampinat in crangul Ombu. Calauzind calul oaspetelui sau de capastru la Samye, el a castigat o legatura imediata cu Guru-l si preotul sau. Regele, ministrii curtenii si reginele l-au privit cu totii pe Guru cu devotiune si coplesiti de splendoarea sa divina, de radiatia fiintei sale, au fost impulsionati sa I se supuna fara ezitare. Staretul s-a prosternat, de asemenea, in fata sa, si a petrecut un anumit timp cu el in discutii religioase.

Dupa ce Regele, ministrii si anuturajul sau, impreuna cu Staretul Maestrul si traducatorii au sosit la Samya, Guru-l a examinat situatia proiectului de templu si a facut pronosticul sau.
“In timpul vietii stramosului meu Songtsen Gampa”a spus Regele, “ au fost construite o suta opt temple. Dar, deoarece ele au fost risipite, nu a fost posibil sa ajungem la ele si astfel ele au cazut in ruina. As dori sa construiesc un acelasi numar de temple inconjurate de un singur zid.”
Guru-l a fost de acord si din stare sa de samadhi, el a proiectat in mod magic o viziune a patru temple, fiecare dintre ele avand doua temple satelite, inconjurand un templu pagoda central, toate aflate in interiorul unui zid imprejmuitor, un spectacol pe care toti l-au vazut. Acest proiect reprezenta mandala muntelui Meru, impreuna cu continentele sale inconjutatoare si cu insulele satelite. “Mare Rege, daca noi am realiza aceasta viziune in lemn si piatra, va fi pe placul inimii mele?” a intrebat Guru-l.
Regele a fost incantat. “Aceasta este de neconceput. Bineinteles ca este imposibil sa implinim un astfel de vis! Daca vom reusi intr-adevar acest complex de temple se va numi Samye, Cel de Neconceput.”
“Largeste-ti orizonturile, Mare Rege!” a raspuns Guru-l.”Actioneaza si nimic nu-ti va sta in cale. Asa cum tu, ca Rege, domnesti asupra fiintelor umane, fiintele incarnate ale Tibetului, si eu controlez entitatile fara forma, zeii si demonii dezincarnati. De ce nu am reusi?”

Astfel Samye a fost construit. Constructia sa exterioara odata terminata si purificata, templele au fost umplute de receptacole ale Corpului, Vorbirii si Mintii lui Buddha – imagin, carti si stupa-uri adunandu-se. Apoi comunitatea monastica a fost reunita. O suta opt traducatori straluciti, favorizati karma-ic, au fost alesi potrivit judecatii intuitive a Guru-lui. Mai departe, treii mii de oameni au fost reuniti din cele treisprezece principate, si din acestia trei mii, trei sute au fost investiti calugari de catre Staret. Guru-l a devenit Maestrul lor (Vajracarya). Dar atunci cand traducatorii si-au inceput lucrul asupra scripturilor, ministrii Bon, care erau ostili invataturii lui Buddha, si shamanii Bon la care s-a facut referire mai sus au inceput sa creeze obstacole. In mai multe ocazii, traducatorii au fost exilati catre zonele de granita, prin masinatiunile acestor fiinte diabolice. Dupa ce munca traducatorilor a fost oprita pentru a treia oara, Regele a fost fortat sa acorde religiei Bon un statut egal cu cel al religiei buddhiste, si s-a decis ca adeptii Bonpo sa fondeze manastirea numita Bongso, in Yarlung.

Dupa ce Regele si ministrii sai au ajuns la o anumita intelegere, douazeci si unu de invatati au fost invitati imediat din India. Cei o suta opt traducatori care fusesera dispersati, au fost readunati in Samya, si trei mii de aspiranti s-au strans din cele treisprezece principate pentru a fi simultan investiti. Din Zhan-Zhung si alte zone Bon, au fost invitati la Ombu sapte invatati Bon si sapte magicieni Bon. Regele a trimis trei curteni pentru a-I intalni si escorta pe marele traducator Drenpa Namkha Wongchuk; Guru-l lui Rimponche, care locuia cu mine in Womplu Taksanng, el i-a oferit un cal magic numit Garudas (cel) Galopand de noua ori (mai repede); si tuturor celorlalti traducatori si candidati el le-a distribuit un cal si un animal de povara. In acest fel, noi am sosit cu totii repede in Samye.

Guru a insistat asupra unui ocol prin Lhasa, unde el a facut sapte preziceri favorabile in ceea ce priveste succesul in stabilirea Tantra-ei. Imaginea Jowo a lui Sakyamuni din Lhasa a vorbit in acel timp, prezicand sosirea favorabila. Guru-l s-a reintors la Samya si a fost intampinat de un convoi de bun venit in fata recipientului din piatra la Zurhkar.
Pe campia Yobok, langa Samye, a fost ridicat un tron inalt. Atunci cand Guru-l Rimpoche si-a ocupat locul in el, cei douazeci si unu de invatati din India si traducatorii tibetani s-au inclinat in fata sa si cei douazeci si unu de invatati au spus cu totii acelasi lucru. “Oh, Oh! Doar de aceasta data ne bucuram de favoarea de a-l intalni pe Guru-l din Orgyen, Pema Jungne, in persoana. Oh, Oh! Aceasta este fructul multor epoci de merite acumulate!” si privind cu devotiune catre chipul Guru-lui, ei au plans. In particular, intalnirea dintre Guru si Vamalamitra era asteptata cu mare bucurie, precum o reuniune a tatalui si fiului sau, si mai tarziu, mana in mana, ei s-au plimbat catre Templul pagoda Utse.

In camera altarului de la primul etaj din Utse, Regele, curtenii sai si Staretul au realizat prosternarea si apoi ei au urcat si s-au asezat in camera superioara a altarului, resedinta lui Buddha Vairocana. Aici Guru-l a anuntat ca pentru a face mai usoara propagarea invataturii lui Buddha trebuie celebrate la Sambye trei ritualuri ale consacrarii si, de asemenea, trei ritualuri ale sacrificiului focului vor trebui sa fie realizate pentru a-I invinge pe demoni. Consacrarile au fost celebrate, dar datorita neatentiei, Regele a neglijat sa ii ceara Guru-lui sa conduca cele trei focuri sacrificiale si Guru-l a omis sa le realizeze. “Acum daca veti intreba despre vitor”, a spus Guru-l mai tarziu, “invatatura lui Buddha se va raspandi cu siguranta, dar puterea tentatiei diavolilor va creste proportional”.

In timpul lunii finale a anului, la festivalul cunoscut sub numele de Loze Daze, atat budistii cat si Bonpo-sii s-au indreptat catre Samye pentru a celebra ritualurile de aorare a Regelui tibetan. Cei cinci invatati Bon, care fusesera invitati personal la Samye de catre Rege, nu au recunoscut simbolurile sacre ale Corpului, Vorbirii si Mintii lui Buddha si nu au acceptat regula celor zece virtuti. Ei nu au realizat nici o prosternare sau inconjurare rituala, asezandu-se intr-un sir cu spatele la imaginile sacre. Regele si majoritatea ministrilor sai au fost ofensati. Curand in zilele urmatoare Regele i-a intalnit pe adeptii Bon in fata imaginii lui Vairocana in pagoda Utse.

“O, Rege-zeu, ce reprezinta aceasta figura goala cei opt insotitori goi ai sai?” au intrebat adeptii Bon. “Care este scopul sau? De unde vin ei? Nu sunt ei panditi indieni?”
“Figura centrala, principala este imaginea lui Buddha, Virocana si insotitorii sai sunt opt mari Eroi Spirituali” a raspuns Regele. “Noi consideram aceasta imagine a fi actualul corp al lui Buddha, asa ca noi ne prosternam in fata ei si o adoram. Karma noastra negativa este astfel eliberata si prin aceasta sunt acumulate merite.”
“Ce sunt aceste doua forme oribile de la usa? Nusunt ei ucigasi?” au intrebat adeptii Bon in continuare. “Din ce sunt ei facuti si care este scopul lor?”
“Acesti doi pazitori ai pragului sunt reprezentanti ale gloriosului Lekden Nakpo, Marele (zeu) teribil, Maestrul Tuturor Puterilor Magice”, a spus Regele. “El este executorul celor care isi incalca juramintele sacre, dar el este, de asemenea, un aliat al celor care urmeaza mahayana. Aceste imagini ale lui au fost facute din diverse pietre pretioase de catre inteleptii divini si binecuvantate de catre marele intelept indian Perma Jungne. Aceasta zeitate realizeaza necesara functie de raspandire a doctrinei lui Buddha si de purificare a pacatelor fiintelor simtitoare.”
“Ce poate proveni de la o statuie de lut, realizata de catre oamenii dibaci?” au intrebat adeptii Bon plini de dispret. “Ai fost inselat si ispitit, o Rege. Maine, noi adeptii Bon vom realiza un ritual spectaculos pentru tine, un sacrificiu care va reinnoi complet resursele tale spirituale.”

Mai tarziu, in timp ce se plimbau pe afara si observau multiplele stupa, adeptii Bon l-au intrebat pe Rege: ”Ce sunt acele monumente de acolo care au o gramada de excremente de vultur ridicandu-se pe acoperis, roti de grasime la mijloc si o gramada de balegar de caine la baza?”
“Acelea sunt numite “raclele sugata-silor” sau simboluri ale corpului ordinii universale dharmakaya a lui Buddha.” “Sensul acestor nume se explica prin ele insele”, a raspuns Regele. “Nu exista nici o reprezentare a Corpului Sipiritual Divin si Universal al lui Buddha, dar datorita formei manifestate a stupa-ei, acest edificiu ilustrativ este receptacolul ofrandelor tuturor fiintelor, el este de asemenea, numit “loc de adorare” sau “receptacolul ofrandelor”. Din componentele structurii sale superioare, cele treisprezece discuri indicand cele treisprezece roti ale propagarii invataturii sunt impodobite du bolte si ornamente simbolice de incoronare a celor opt semne distinctie si ideale ale lui Buddha. Cupola (sau bolta) indica cele patru calitati nemarginite ale fiintei realizate – bunatatea plina de iubire, bucuria plina de intelegere, compasiunea si calmul (seninatatea sau echilibrul interior). Si baza, decorata cu lei, care sunt in acelasi timp un vehicol si un tron, reprezinta o trezorerie a bunastarii si a implinirii dorintelor.”
“Acest monument, construit cu atat de multa truda, este total nefolositor”, au spus adeptii Bon. “El este la fel de nefolositor ca si o baricarda pentru luptatorii curajosi, si este la fel de inutil ca si o ascunzatoare pentru cei lasi. Este foarte ciudat. Probabil ca vreun spirit rau indian l-a vrajit pe Rege.”
La aceasta, inimile Regelui si ministrilor sai s-au strans.

Apoi adeptii Bon s-au strans in cele trei Temple ale femeilor (Jowo Ling) pentru a realiza un ritual de adorare a Regelui. Preotii Bon au ramas in cele opt temple mici, iar invatatii in Templul Tamdin (Tamdin Ling). “Deoarece acest ritual este pentru un mare Rege”, i-au spus preotii Bon, Regelui, avem nevoie de un cerb cu coarne frumoase, o caprioara cu un capastru de turcoaze, o mie de masculi si femele de yak, oi si capre, si un echipament complet de robe regale.” Regele le-a indeplinit cu rapiditate cererea. “Ne trebuie specimene din toate lucrurile existente in lume”, au cerut ei apoi, si Regele le-a indeplinit cu rapiditate si aceasta cerere. “Avem nevoie de opt feluri de vin si noua feluri de cereale”, au spus ei apoi, si acestea le-au fost aduse.

Apoi Regele si curtea sa au primit o invitatie formala de a fi martori la ritualul Bon, si Regele si Reginele, ministrii si curtenii au sosit pentru a-I gasi pe cei noua invatati Bon asezati intr-o linie centrala, si apoi, in line, la dreapta si la stanga acestora, noua magicieni si alti preoti Bon. Multiplii calai, numiti “Servitori ai Sacrificiului”, purtau fiecare un cutit, purificatorii Bon au adus apa in polonice de aur, pe care au varsat-o peste caprioare si celelalte animale sacificiale pentru a le purifica, si alti samani numiti Boni Negri au aruncat cerealele asupra lor. Samanii numiti Bon Petitionari au pus intrebari si au primit raspuns de la zeii si demonii care ii inconjurau. Apoi calaii au strigat: “Aici este un cerb!” taind gatul animalului in cadrul sacrificiului. Trei mii de oi, yaci si capre au fost sacrificate in acelasi timp si in acelasi mod. Apoi, cele patru picioare ale caprioare au fost rupte in sacrificiu. Strigand: “Aici este o oaie!”, “Aici este o capra!” etc. si pe masura ce lua fiecare tip de animal, ei au jupuit astfel membrele a trei mii de animale vii. Cai, boi, catari, caini, pasari, porci au fost sacrificati in diferite moduri. Dupa aceasta ucidere, duhoarea parului ars s-a raspandit la Samye, in timp ce variate tipuri de carne erau oferite. Dupa ce ea a fost fripta, samanul numit macelarul Bon a taiat carnea, samanul Bon numit cel care sorteaza a transat carnea si a distribuit-o diferitilor functionari, iar Bon ghicitorul a facut calculele. Apoi calaii, umpland deja vasele de cupru cu sange, le-au aranjat pe piei, in timp ce ali preoti jupuiau carnea de pe mai multe piei. Odata ce si-au terminat treaba, toti au cantat invocatii.

In timp ce Regele, ministrii sai si reginele priveau cu teama vasele de cupru, sangele a inceput sa fiarba si sa scoata aburi, apoi din acesti aburi, fantomatice curcubee au stralucit si au scanteiat diverse voci ale unor spirite rele dezincarnate care sunau strient, precum vocile unor betivi, si respiratii grele sau rasuri ragusite au putut fi auzite. “Acestea sunt vocile seilor swastika, Cha, Zeul Sansei si Yang, Zeul Norocului, au strigat jubliand preotii Bon. Carnea si sangele ne-au fost oferite pentru a le manca si a bea.

“Are acest ritual sangeros vreo virtute in el?” a intrebat Regele.
“Este bun pentru Rege”, au raspuns ei, “Dar este de un mic beneficiu pentru noi. Nu este inima ta plina, o, Rege, nu esti uimit?”

Dar Regele era deprimat, iar ceilalti erau plini de confuzie si dubii cand s-au reintors la Pagoda Utse. Toti invatatii si traducatorii care fusesera martori la ritual erau unanimi in opinia lor. “O doctrina nu poate avea doi invatatori.”, au spus ei. “Daca estul este jos, in mod natural, vestul este sus. Focul si apa nu pot fi niciodata aliati. Nici un scop nu este servit amestecand traditia lui Buddha cu doctrina acestor fanatici extremisti. Oamenii intelepti se feresc de companiile negative. Noi nu ii vom insoti pe acesti prosti nici un moment. Noi nu vom bea apa din valea in care acesti incalcatori ai juramintelor sacre traiesc. Mai curand ne vom cauta pacea si fericirea in zonele din afara granitelor.”

Apoi ei au trimis acest ultimatum Regelui si l-au prezentat de noua ori” “Ori invatatura lui Buddha este stabilita in mod exclusiv in Tibet, ori doctrinei Bon ii este permis sa infloreasca. Este absolut imposibil pentru ele sa coexiste.”
Cu cea de-a doua ocazie a prezentarii acestei petitii, Regele i-a chemat pe ministrii si curtea sa in fata lui si le s-a adresat astfel: “Ministri s supusi tibetani, va rog ascultati-ma! Deoarece obiceiurile buddhistilor si ale Bonpo-silor sunt precum fata si spatele palmei mainii si incriminarile reciproce abunda, cine ar putea sa sustina increderea in vreunii dintre ei? Voi, invatati indeni, traducatori tibetani si calugari care faceti parte din acest ordin, care mi-ati dat un astfel de sfat care nu permite nici un compromis, ce trebuie facut?”

Ministrii Bon zhang, au raspuns: “O, Rege-zeu, atunci cand raul si albia sa sunt de aceeasi marime totul este in armonie. Inainte, atunci cand aceasta problema a aparut, a fost necesar sa exilezi multi traducatori. Daca vei urma acelasi curs al actiunii, atat Bonpo-sii cat si Buddhistii vor putea sa doarma in propriile lor paturi si va fi pace.”
Atunci Go cel Batran a cerut tacere. “Atunci cand Bon-ul se afla in crestere, Regele este neconsolat si plin de dubii si teama. Atunci cand buddhismul se raspandeste, ministrii isi pierd increderea si scopul lor oscileaza. Atunci cand Bon-ul si Buddhismul au un statut egal, precum focul si apa, ei devin dusmani de moarte. Este evident ca aceasta agonie trebuie sa inceteze in final. Adevarul trebuie sa fie separat de ceea ce este fals intr-o curte de justitie. Valabilitatea relativa a celor doua doctrine va fi cantarita prin procedura pietricelelor. Daca realul va fi distins de ireal, nimic nu mai ramane de facut. De aceea, maine, va fi initiata o confruntare cu Regele prezidand, minstrii si curtenii in primul rand, fractiunea Buddhista aliniata intr-un sir in dreapta Regelui si cea Bon in sir in stanga Regelui. Se va judeca prin metafizica. Adevarului I se va acorda recunoastere prin obisnuita cupa de vin si inselatoria isi va primi pedeapsa.
Mai departe rivalii trebuie sa-si demonstreze puterile miraculoase ca dovada a faptului ca au dreptate, insusirile creatoare vor fi din plin potentate prin putere psihica. Atunci daca doctrina lui Buddha este dovedita a fi valabila, ea va fi aparata si intarita, iar cea Bon va fi inlaturata. Daca cea Bon se dovedeste a fi mai puternica, atunci Buddhismul va fi distrus si Bon-ul va fi stabilit. Un decret in aceasta directie va fi promulgat. Oricine nu se va supune acestui decret, indiferent ca este vorba de Rege, ministrii, regine sau supusi, el va fi judecat conform legii. Toti trebuie sa jure ca se vor supune ei.”

Aceasta propunere a fost gasita acceptabila de catre Rege, ministri, regine si curteni, cu totii jurand sa se supuna acestui decret. Ministrii Bonpos au sustinut concurenta, consierand ca intr-o astfel de lupta Buddhismul nu va putea rivaliza cu puterile magice si vrajitoria adeptilor Bon.
Atunci Regele a trimis acest raspuns petitiei invatatilor:

“Fiti atenti, o, voi zei, Maestrii ai intelepciunii si puterii!
Buddhistii si Bonposii vor negocia unii cu altii ca executanti,
Si cum nimeni nu acorda credit celorlalti.
Regele, ministrii si reginele sunt plini de neincredere fata de ambii;
Atat Buddhistii cat si Bonpo-sii sunt subjugati de dubii si teama.
De aceea, maine, va veti intrece cu preotii Bon,
Rivalizand cu ei in semne ale adevarului, dovezi ale puterii, in forta magica si psihica.
Oricare dharma va inspira incredere in Rege si ministrii,
In acea dharma ne vom pune incredrea si acea dharma va fi urmata.
Falsul si ceea ce nu este demn de incredere va fi cu promtitudine respins,
Si cei ce le sustin vor fi exilati catre granitele triburilor barbare.
Aceasta a ordonat Regele si minstrii. Reflectati si actionati cu intelepciune.
Invatatii au fost incantati sa primeasca aceasta comunicare si ei au trimis acest raspuns:

Asa sa fie, Stapan al oamenilor, sacru Rege-zeu!
Aceasta este metoda tuturor Regilor drepti,
Ceea ce este drept va invinge ceea ce este nedrept;
Adevarul cu siguranta va infrange acesti diavoli rebeli.
Cum toti marii intelepti si adepti sunt prezenti aici,
Vor pieri mai multi diavoli decat in Vajrasana.
Dharma noastra a invins acesti fanatici extremisti adesea inainte,
Asadar de ce ar trebui sa ne temem de acesti adepti. Bon obisnuiti?
Oricine este infrant va fi pedepsit de cei victoriosi,
Si este just ca cei care pierd sa fie exilati.

Regele a fost foarte incantat de acest raspuns. El le-a explicat apoi termenii confruntarii in detaliu adeptilor Bon si le-a spus sa se pregateasca. Adeptii Bon au trimis asigurarea ca cei noua invatati ai lor vor invinge in confruntare, informandu-l ca cei noua magicieni ai lor erau fara de rivali in puteri magice.
In cea de-a cinsprezecea zi a anului nou, in mijlocul marii camplii din Yobok, langa Samye, un tron inalt a fost ridicat pentru Rege. Invatatii si traducatorii si-au ocupat locurile in dreapta sa, adeptii Bon la stanga sa si ministrii si curtea in randul din fata sa. In spatele lor se intindea pe o mare distanta o mare multime imbracata in rosu sau in negru, adunata din cele patru districte ale Tibetului Central. Mai intai Regele a facut aceasta declaratie: “Ho! Locuitori ai Tarii Tibetului, zei si oameni, Buddhisti si Bonposi, ministri, regine si curteni, va rog sa fiti atenti. Inainte Regii au permis Buddhismului si Bon-ului sa coexiste. Apoi Bon-ul a castigat un ascendent

. Am incercat sa sustin Buddhismul si Bon-ul in egala masura, la fel ca si stramosul meu Songtse Gampo, dar Buddhismul si Bon-ul sunt ostile (opuse) si acuzatiile lor reciproce au creat dubii si suspiciuni in mintea Regelui si a ministrilor sai. Acum vom compara si vom evalua metafizicile lor si oricare sistem va castiga increderea noastra va fi adoptat pe de-a-ntregul. Oricine refuza sa imbratiseze doctrina castigatorilor va fi distrus de catre lege. Aderentii oricarora dintre aceste doua sisteme, Buddhismul si Bon-ul, dovedit fals, vor fi exilati catre granite, astfel incat chiar si numele doctrinei lor va fi uitat in aceasta tara. Acest decret oficial garanteaza castigatorului ca va primi meritele sale indreptatie. Intregul omagiu va fi acordat celor victoriosi si noi vom adera la doctrina lor.” Regele a repetat acest decret de noua ori si ministrii au colaborat la aceasta, repetandu-l pe tablele legii lor (documente, papirusuri), si toti au fost de acord.
Atunci Marele Orgyen insusi a levitat la inaltimea coroanei unui copac si s-a adresat contestatarilor: “Este bine ca metafizica Buddhista sa fie distinsa de aceea Bon. Mai intai, deoarece aceasta este prefata tuturor dezbaterilor formale, ascutiti-va inteligenta cu schimbul obisnuit de ghicitori si parabole. Apoi, descoperiti inima traditiei voastre cu bijuteriile exegezei deoarece acolo se afla bucuria oricarei semintii. La sfarsit, argumentele voastre, premizele lor si concluziile vor fi judecate, deoarece polemicile autentice sunt semnul unei metafizici de necombatut. Dupa aceea veti demonstra evidenta siddhi-urilor voastre, deoarece insusirile magice inspira incredere in Rege si in ministrii sai.”
Dupa ce a facut aceste afirmatii, el a manifestat esenta Corpului sau ca Sakyamuni, Stapanul tuturor Sakya-silor, si Regele si ministrii sai si Bonpo-sii au fost coplesiti de aura sa; el a manifestat o emanatie a Vorbirii sale in forma lui Padma Sambava, conducatorul grupurilor de invatati si traducatorii si adeptii au fost astfel incurajati si inspirati; si emanatia Mintii sale a luat forma lui Dorje Trollo, invingandu-i pe oponenti, manifestand miracole contrare naturii, astfel incat chiar si Bonpo-sii au castigat o credinta de nezdruncinat si l-au omagiat.
Atunci Atsara Pelyang si un adept Bon s-au angajat intr-un schimb de ghicitori si adeptul Bon a castigat. Gruparea Bon si-a omagiat zeii, ridicand steagul lor. Regele i-a desemnat prin cupa ceremoniala de vin si ministrii Bonpo au fost multumiti, oferindu-le contestatarilor lor in ghicitori daruri generoase. Regele era nelinistit. “Hrana de dimineata devreme este prevestirea unei dureri iminenete”, au spus invatatii. “Ei au castigat lupta in ghicitori, dar ghicitorile nu sunt o parte a invataturii lui Buddha. Acum, adeptii Bon trebuie sa discute religia cu invatatii.”

Marele intelept Vimalamitra s-a ridicat in capul radului sau:
Toate fenomenele provin dintr-o cauza,
Si cauza a fost explicata de catre Tathagata.
Ceea ce produce incetarea acestei cauze
A fost explicat de Marele Ascet in acesti termeni:
Nu faceti nici un fel de rau
Si cultivati virtutea intr-o masura deplina;
Propria voastra minte este astfel disciplinata.

Si aflandu-se in postura lotusului (plutind) in cer, aura sa expansionandu-se si stralucind, el a pocnit din degete de trei ori. Cei noua magicieni Bon si-au pierdut curajul si cei noua invatati Bon au fost redusi la tacere. Ei au ramas uluiti fara de raspuns. Apoi, tot astfel, cei douazeci si cinci de invatati indieni si cei o suta opt traducatori, fiecare a expus un mesaj esential din scriptura, si luand un pasaj controversat, fiecare a demonstrat evidenta miraculoasa, autentica, a realizarii sale. Adeptii Bon au fost redusi la tacere, invaluiti in obscuritate, deoarece ei erau incapabili sa realizeze miracole reale.
“Trebuie sa castigati aceasta dezbatere, au ordonat ministrii Bon. Aratati-va puterile magice. Acesti calugari i-au uimit pe zeii si oamenii din Tibet cu miracolele lor. Ei au argumentat convingator. Stiinta si comportamentul lor este o incatare pentru minte si ei radiaza bunavointa si bucurie. Se pare ca asteptarile noastre au fost inselate. Acum, daca aveti vreun talent oarecare, indiferent ca el este dovada unui siddhi, a puterilor magice sau a vrajlor negative, folositi-l repede.” Si mintile lor fiind tulburate, ei au devenit maniosi si plini de amaraciune, indemnadu-si preotii cu blesteme teribile.
“Acesti barbari indieni au insultat zeitatile Svastika Bon”, au spus adeptii Bon. “Noi nu vom dezbate cu acesti invatati. Mai tarziu ii vom ucide prin puteri magice. Vom dezbate doar cu traducatorii, doarece ei sunt tibetani.”
Intre timp, raspalatindu-I pe invatati, Regele a dat fiecaruia dintre ei o livra de praf de aur, un bol de aur galben de cersit si o roba de brocart. Steagul dharma-ei a fost desfasurat, conca a fost facuta sa rasune si o adevarata ploaie de flori a cazut asupra lor. Din cer zeii si-au proclamat omagiul in versuri si s-au revelat pe ei insisi in toata splendoarea realitatii lor. La acestea toti tibetanii au fost uluiti, si lacrimile lor de credinta in invatatura lui Buddha au cazut precum ploaia. Dar asupra randurilor adeptilor Bon au cazut grindina si pietre. “Zeii indica semnele reale ale realizarii”, au spus ministrii Bonpo, si ei si-au adus omagiul invataturii lui Buddha, plasand picioarele invatatilor deasupra capetelor lor si aducand la cunostinta faptele lor negative traducatorilor. Manjusri insusi i-a aparut Regelui, aratandu-I diferenta intre dharma adevarata si cea falsa.
“Buddhistii au castigat deja victoria”, au fost de acord majoritatea oamenilor. “Minunata lor dharma este superioara. Vom practica cu totii invatatura lui Buddha” si eu au inceput sa se disperseze.
“Stati!” a ordonat Regele. “Traducatorii trebuie sa dezbata cu adeptii Bon”.
Mai intai, marele traducator Vairotsana a dezbatut cu reprezentantul Bon Tangnak, apoi Namkhai Nyingpo a dezbatut cu Tongyu. Tot astfel, fiecare traducator a dezbatut cu un reprezentant Bon si nici un singur reprezentant Bon nu a putut sa se ridice la inaltimea rivalului sau. Regele numara o pietricica alba pentru fiecare afirmatie sau actiune valabila si o pietricica neagra pentru fiecare afirmatie sau actiune neautentica. Vairotsana a adunat noua sute de pietricele albe si Tangmak a adunat cinci sute de pietricle negre. Traducatorii au castigat din nou si steagul sacru a fost iarasi desfasurat. La sfarsitul dezbaterii sale, Namkhai Nyingpo din Nub a acumulat trei sute de pietricele albe ale adevarului si Tongyu a acumulat tei sute de pietricele negre ale falsitatii. Din nou, traducatorii au desfasurat steagul. Eu, Tsogyel am dezbatut cu o yogini swastika Bon pe nume Bonmo Tso din Clanul Chokro si am iesit victorioasa. Mi-am demonstrat puterile magice, pe care le voi descrie mai tarziu, si Bonmo Tso a fost redusa la tacere. Tot astfel, o suta douazeci de traducatori au iesit victoriosi. Chiar si cei noua intelepti Bon conducatori au fost infranti. Redusi la tacere, cu limbile parca legate, ei au fost incapabili sa mai rosteasca un cuvant.
Apoi a sosoit momentul unei intreceri in dovedirea siddhi-urilor.Vairotsana a tinut cele trei taramuri in palma mainii sale. Nomkhai Nyingpo, calarind pe o raza de soare, a demonstrat multe miracole. Sangye Yeshe a adunat multe spirite rauvoitoare cu un gest al phurba-ei sale, nimicindu-si dusmanii cu o miscare a phurba-ei si a sfaramat o piatra cu o alta lovitura a phurba-ei sale. Dorje Dhunjom a alergat precum vantul, inconjurand cele patru continente intr-o clipire si a oferit Regelui sapte tipuri diferite de comori ca dovada a faptelor sale vitejesti. Gyelwa Chokyang a cucerit cele trei taramuri intr-o clipa si a oferit roata cu noua spite a lui Brahma ca dovada a faptei sale. Gyelwa Lodro a mers pe apa. Denma Tsemang i-a infrant pe adeptii Bon in dezbatrea religioasa, explicand Kanjur Rucok din memorie, proiectand formulele vocalelor si consoanelor pe cer. Kaba Peltsek a inrobit legiunile de spirite arogante. Odren Zhonnu a innotat precum un peste in ocean. Jnana Kumara a extras ambrozia dintr-o piatra. Ma Rinchen Chok a mancat pietricele, mestecandu-le ca pe un aluat moale. Pelgyi Dorje s-a deplasat fara nici un fel de piedica prin stanci si munti. Sokpo Lhapel a chemat o tigroaica in claduri din sud prin intermediul mudra-ei sale carlig, a mantrei-ei sale de chemare si a samadhi-ului sau. Drenpa Namkha a chemat un yak salbatic din nord. Chokro Lui Gyeltsen a invocat formele manifestate ale celor Trei Aspecte ale lui Buddha pe cer in fata sa. Langdro Konchok Jungden a facut sa cada treisprezece fulgere simultan si le-a raspandt ca pe sageti oriunde a dorit. Kyeuchung a chemat si a supus toate Dakini-urile cu samadhi-ul sau. Gyelmo Yudra Ningpo i-a invins pe adpetii Bon in gramatica, logica si stiinte, si invingand aparentele exterioare prin patrunderea interioara a samadhi-ului sau, el a efectuat multe transformari. Gyelwa Jangchub a leviat in postura lotusului. Tingdzin Zangpo a zburat la cer, viziunea sa inconjurand cele patru continente simultan.

In aceasta maniera, toti cei douazeci si cinci de Mahasiddha-si din Chimphu au demonstrat evidenta siddhi-urilor lor. Mai mult, cei opt Siddha-si din Yerpa, cei trezeci de preoti tantra-ici din Sheldrak, cei cincizeci de Pustnici din Yong Dzong, etc, cu totii au ilustrat un semn particular diferit al unui siddhi. Ei au transformat focul in apa si apa in foc. Ei au dansat pe cer, au trecut nestingheriti prin munti si pietre, au mers pe apa, au facut din mult putin si au facut sa creasca ceea ce era putin intr-o multitudine. Toti oamenii tibetani nu au putut fi de folos, dar au castigat o mare credinta in Buddha, si adeptii Bon nu au putut sa se opuna infrangerii. Simpatizantii Bonpo aflati printre ministri au ramas fara cuvinte.
In ceea ce priveste confruntarea mea cu adeptii Bon in dovedirea siddhi-urilor, adeptii Bon au fost infranti. Dar dupa aceasta, ei au conceput noua spirite negative numite: Mirosul magic al sconsului, Hrana aruncata la caini, Amestecarea untului din lama cu sange, Pielea magiei negre, Proiectia spiritelor pestilentiale si Proiectia diavolilor, etc. Cu aceste spirite blestemate ei au nimicit noua calugari tineri intr-o clipa, dar eu am lasat sa cada o picatura de saliva in gura fiecaruia dintre calugari, si astfel ei s-au ridicat pe deplin restabiliti, aratand o si mai mare dibacie in jocul intelepciunii decat inainte. Astfel, din nou, adeptii Bon au fost infranti.

Apoi, ridicandu-mi degetul aratator in gestul amenintarii catre cei noua magicieni si incantand PHAT! de noua ori, ei si-au pierdut cunostiinta paralizati. Pentru a-I readuce la simturi, am intonat de noua ori HUNG. Levitnand in postura lotusului etc, am demonstrat controlul deplin asupra fortelor elementare. Rotind roti de foc avand cinci culori diferite in varfurile degetelor mainii mele drepte, i-am terifiat pe adeptii Bon si apoi revarsand fluxuri de apa de cinci culori din varfurile degetoelor mainiii mele stangi, aceste fluxuri s-au adunat intr-un lac. Luand un bolovan Chimphu, sfaramandu-l ca pe o bucata de unt, l-am modelat in diverse imagini. Apoi am proiectat douazeci si cinci de forme manifestate similare mie insami, fiecare dintre ele ilustrand o dovada a unui siddhi.
“Acesti adepti Bon nu pot sa infranga nici macar o femeie” au spus oamenii din Tibet, devenind dispretuitori fata de ei.
“Maine cei noua magicieni ai nostri vor chema fiecare simultan un fulger si o vor reduce pe aceasta Samye la un morman de cenusa”, au spus adeptii Bon. Si ei au mers la epori si au chemat fulgerele lor, dar eu le-am incolacit in jurul varfului degetului meu aratator, realizand gestul amenintarii si le-am aruncat asupra resedintei Bon de la Ombu, care a fost demolata. Dupa ce am colectat treisprezece fulgere pe carele-am indreptat asupra capeteniilor Bon, ei s-au reintors la Samye plini de cainta.
Atunci cand Bonpo-sii erau pe punctul de a fi exilati, fiind infranti in puteri magice asa cum a fost descris anterior, ministrii Takra si Lugong au jurat ca nu vor pleca in exil. Ei s-au reintors la Ombu, unde au facut pregatiri elaborate pentru a ruina Tibetul prin dezlantuirea puterilor magice eficace ale ciclului cu noua etape a karma-elor minore si apoi a ciclului cu noua etape a karma-elor majore ale lui Pelmo, prin blesteme aruncate in foc, in apa, in pamant si in aer prin intermediul unui steag si asa mai departe.

Regele a explicat pe larg aceasta problema traducatorilor si invatatilor, ceradu-le modalitati de a combate raul. Guru Rimpoche, asigurandu-I ca totul va fi bine, m-a instruit sa-i protejez. Apoi am mers la pagoda Utse, unde am revelat mandala lui Dorje Phurba si am practicat ritualurile phurba, pana cand, dupa sapte zile, zeitatile mandala-ei au aparut. Siddhi-ul obtinut in aceasta practica a fost puterea de a face din dusmani proprii lor executori. Astfel, adeptii Bon s-au distrus pe ei insisi, Atat Takra si Lugong, impreuna cu cinci alti ministri Bon implacabil ostili dharma-ei, au murit de indata, si dintre cei noua magicieni, opt au murit doar unul ramanand. Astfel, rezerva magicienilor Bon s-a epuizat, fiind infranti toti prin puteri magice.

Imparatul i-a convocat imeiat pe toti adeptii Bonpo la Samye, unde ei au suferit anumite impuneri. Guru-l Rimponche a decis soarta lor.
“Deoarece adeptii Bon au totusi o anumita credinta care este in acord cu doctrina buddhista ei pot sa doarma in propriile lor paturi. Totusi samanii Bon, toti fanaticii extremisti, vor fi surghinuiti in afara granitelor tarii. Nici un scop nu este servit prin uciderea lor.”
Regele, actionand in concordanta cu porunca Guru-lui, a impartit cartile Bon in categoriile reformate si samaniste, aruncandu-le pe cele Bon samanice in foc, in timp ce cartile Bon-ului reformat au fost ascunse, fiind considerate ca tezaur al unor revelatii ulterioare. Adeptii Bonpo reformati au fost trimisi inapoi la Zhang-zhung si in provincii, in timp ce samanii Bon au fost trimisi la Treulakchan, in Mongolia.
Dupa aceasta, Regele, ministrii si curtenii sai, toti supusii Regelui, atat tibetani cat si straini, au fost supusi legii de a se abtine de la practicile Bon samanice si de a practica doar invatatura lui Buddha. Potrivit acestei legi, intreg Tibetul Central si Kham-ul, pana la Poarta Tronului din China, au devenit teritorii unde s-a raspandit invatatura lui Buddha si comunitatea lui Sangha, si multe manastiri, centre de meditatii si academii au fost fondate.
Apoi, dupa ce Regele a promulgat acest al doilea decret, la Samye a fost batuta toba invataturii, scoica invataturii a rasunat, steagul invataturii a fost ridicat si desfasurat si tronul invataturii a fost pregatit. Cei douazeci si unu de invatati indieni si-au ocupat locurile pe cele noua perne de brocart. Marele Orgyen, Perma Jungne, steretul Boddhisattva din Zahor si inteleptul kasmirian Vimalamitra si-au ocupat locurile pe marele tron e aur impodobit cu noua perne de brocart. Traducatorii Vairotsana si Namkhai Nyingpo si-au ocupat fiecare locul dasupra mai multor mormane de noua perne de brocart si ceilalati traducatori s-au asezaat deasupra gramezilor de doua sau trei perne de brocart. Apoi, Regele le-a dat generoase daruri de aur si alte cadouri fiecaruie dintrei ei. El le-a dat fiecaruia dintre marii invatati indieni, noua suluri de brocart, trei vase de aur, trei livre de praf de aur, etc, astfel incat darurile au format un morman cat un munte. Celor trei preoti din Zahor, Orgyen si Kashmir, el le-a oferit un platou de aur si turcoaze si o mare cantitate de brocart, etc, daruri de o imensa onoare. Apoi el i-a implorat pe toti sa propage invatatura Sutra-elor si Tantra-elor in Tibet. Toti invatatii au fost incantati sa accepte, zambind in semn de aprobare, si staretul, Maestrul Vajra si Vimalamitra si-au dat cuvantul solemn ca se vor stradui sa fortifice invatatura lui Buddha pana cand dorinta Regelui va fi implinita.

Dupa aceasta, sapte mii de calugari au intrat in academia de la Samye si noua sute au intrat in centrele de meditatie de la Chimphu; o mie de calugari au intrat in academiile de la Tranduk si o suta de calugari au intrat in centrele de meditatie de la Yong Dzong; trei mii de calugari au intrat in academia militara de la Lhasa si cinci mii de calugari au intrat in centrul de meditatie de la Yerpa; noii calugari au fost investiti in aceste trei perechi de institutii, pe parcursul unui an. Mai mult, au fost stabilite Manastiri si centre de meditatii la Langtang in Kham, Rabgang in Minyak, Gyeltan in Jang, Jatsang in Mar, Rongzhi si Gangdruk in Kham, Donghu in Powo, Ronglam in Barlam, Buchui n Kongpo, in Chimyul la Danglung in Dakpo, la Tsuklak in cele patru districte ale Tibetului Central, si la Takden Jomo Nang in Tsang. In Everest, etc., de-a lungul tinutului Tsang. Tsangrong si Ngari, au fost stabilite manastiri si centre de meditatii intr-un numar foarte mare.”