Cum au ajuns organismele modificate genetic să «intre ca-n brânză» în România

În mass-media românească organismele modificate genetic (OMG) nu au făcut subiectul prea multor titluri de primă pagină, lăsând marea majoritate a celor care nu au tangențe cu agricultura să creadă că soiurile cultivate ar fi în continuare normale și naturale, așa cum eram obișnuiți – grâul grâu, porumbul porumb, soia nemodificată, fără gene de bacterii etc. Mulți priveam cum în țările occidentale există o preocupare consistentă din partea consumatorilor asupra provenienței și compoziției produselor de consum, în sensul de a fi cât mai naturale, și ne gândeam că noi am fi cumva mai feriți de astfel de probleme, pentru că ceea ce găsim în rafturi în alimentare sau supermarket-uri ar proveni din surse naturale. Însă lipsa motivelor de îngrijorare se datora, în realitate, necunoașterii!

Vă vom prezenta în continuare unele date surprinzătoare referitoare la cultura organismelor modificate genetic la noi în țară, date ce evidențiază atât inconștiența criminală a unora cât și indiferența față de sănătatea oamenilor, interesele financiare situându-se pe primul loc.

În România, OMG au fost introduse în 1998. Chiar și la vremea când folosirea soiurilor modificate genetic în ariile protejate și în imediata apropiere a acestora era strict interzisă, porumbul și soia transgenice au fost cultivate în mai multe asemenea zone.

În anul 2006, compania Grivco (Grupul Industrial Voiculescu & CO) a fost amendată de Garda Națională de Mediu cu 30 000 de euro și a fost obligată să distrugă lanurile respective, ca urmare a cultivării de soia modificată genetic pe terenuri situate la o distanță mai mică de 15 kilometri de Parcul Natural Comana (din județul Giurgiu).

În 2007, după aderarea la UE, întreprinzătorii români au fost obligați, conform normelor europene, să elimine soia modificată. Autoritățile europene acceptau ca și culturi transgenice doar porumbul MON810, produs de Monsanto și cartoful Amflora, produs de BASF. În mai 2007, guvernul român a emis o ordonanță de urgență (OUG nr.43/ 23 mai 2007) privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic. Aceasta a intrat în vigoare pe 28 iunie 2007. În octombrie 2007, Academia Română a găzduit simpozionul „Biotehnologii în agricultură”, organizat împreună cu Ambasada Statelor Unite ale Americii și asociația Biotech, cu scopul de a face lobby pentru folosirea organismelor modificate genetic în agricultură.

În 2008, ministrul mediului, Attila Korodi, a dorit să interzică utilizarea porumbului MON810, a cărui cultivare deja nu mai era permisă în Franța. Pentru aceasta a înființat Comisia pentru Securitate Biologică (CSB), care trebuia să decidă soarta OMG-urilor la noi în țară. Şeful acestei comisii a fost numit nutriționistul Gheorghe Mencinicopschi, persoană despre care se știa la momentul respectiv că promovează alimentația naturală, având o orientare anti-biotehnologie, în parte datorită efectelor nocive asupra sănătății pe care consumul de organisme modificate genetic se observase că le determină.

Pe 25 iulie 2008, la CSB s-a desfășurat cea mai importantă ședință referitoare la porumbul MON810. În mod cu totul surprinzător, Mencinicopschi a lipsit de la acea dezbatere, mai precis a venit și a plecat imediat după ce aceasta a început! În absența sa, ședința a fost condusă de Elena Badea – cercetător care lucrase pentru Monsanto și Syngenta –, iar rezultatul a fost aprobarea menținerii în cultură a acestui porumb modificat. Gestul lui Mencinicopschi l-a suprins și pe ministrul mediului, dar ulterior, așa cum a afirmat într-un interviu, și-a explicat acest fapt prin „legătura foarte strânsă”, despre care nu știa la acea vreme, dintre Mencinicopschi și patronul Grivco, Dan Voiculescu, care era un susținător fervent al biotehnologiei. Merită să menționăm că prietenia dintre Voiculescu și Mencinicopschi nu s-a oprit aici. Așa cum știm, în 2013, Dan Voiculescu a fost condamnat de Tribunalul București la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare București, pentru un prejudiciu adus statului român în valoare de 60 de milioane de euro. În acest dosar, alături de patronul Grivco au fost condamnate încă 8 persoane, printre care se numără și Gheorghe Mencinicopschi (directorul ICA), precum și Gheorghe Sin (membru al AGA al ICA și președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice).

Revenind la ședința CSB din 25 iulie, un alt fapt semnificativ a ieșit la iveală. În Comisia de biosecuritate exista, după anumite surse, un singur oponent al biotehnologiei – dr. Aurel Maxim, conferențiar universitar la Universitatea de Ştiințe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Însă acesta nu a fost invitat la respectiva întâlnire ce hotăra soarta porumbului modificat genetic. Chiar dacă ulterior dr. Maxim a cerut în repetate rânduri explicații asupra omiterii sale de pe lista participanților la ședință, nu a primit niciun răspuns. Această tactică binecunoscută, alături de eschiva lui Mencinicopschi, o figură emblematică pentru alimentația naturală, arată fără niciun dubiu că, în realitate, decizia de a utiliza în continuare porumbul MON810 fusese adoptată încă dinainte de a se intra în ședința CSB.
Mencinicopschi și-a dat demisia din funcția de președinte al CSB la foarte scurt timp, în locul său fiind întronată, pentru două mandate consecutive, nimeni alta decât Elena Badea, deși se cunoștea public că avusese contracte profesionale cu Monsanto (cel mai mare producător de OMG din lume). Așadar, comisia care trebuia să decidă dacă se pot introduce în România spre cultivare și consum diferite organisme modificate genetic ajunsese să fie condusă de o persoană care lucrase pentru cel mai mare producător mondial de OMG. În această situație, practic nu a mai existat nicio șansă ca deciziile referitoare la OMG să fie nepărtinitoare, sau să fie respinsă introducerea acestor soiuri în România. Biotehnologia avea cale liberă, din partea autorităților decidente, de a pătrunde nestingherită în țara noastră.

În 2011, Ionel Haiduc, președintele Academiei Române și Gheorghe Sin, președintele Academiei de Ştiințe Agricole și Silvice au semnat un document intitulat „Poziția mediului academic referitoare la plantele modificate genetic“, prin care încercau să determine autoritățile să aprobe cultivarea pe scară largă a plantelor transgenice. Puteți citi aici acest document, care este o dovadă clară de indiferență cutremurătoare a mediului academic față de sănătatea mediului și a ființei umane, conex cu cultivarea și consumul de organisme modificate genetic. În materialul respectiv sunt analizate în primul rând beneficiile financiare aduse de aceste culturi, precum și modul în care a fost afectată economia țării când au fost interzise aceste soiuri modificate, însă impactul lor asupra mediului ambiant și asupra sănătății umane nu sunt luate aproape deloc în considerare. Referitor la modul dramatic în care consumul acestor produse afectează sănătatea ființei umane nu s-a făcut nicio precizare concretă, trecându-se foarte ușor peste acest aspect, în două fraze cu caracter general: „Introducerea în culturi comerciale a plantelor transgenice este autorizată numai după evaluarea riguroasă a riscurilor pentru mediu, sănătatea oamenilor și animalelor care ar putea fi asociate acestei acțiuni. Este pentru prima dată în istoria agriculturii când producătorul unei plante care a făcut obiectul ameliorării trebuie să aducă dovezi științifice care să ateste că produsul său este sigur pentru mediu și pentru consum.” Dincolo de laudele aduse adoptării unor așa-ziselor măsuri de protecție, din aceste afirmații, ce par să acopere problema, observăm că testările sunt lăsate în seama producătorilor, adică tocmai a acelora care au cel mai mare interes să își vândă „creațiile”. Cât de riguroase sau de obiective sunt aceste studii, ne lămurim foarte repede dacă ne oprim, de exemplu, chiar asupra porumbului MON810, promovat cu agresivitate de Monsanto, dar care, tocmai datorită impactului negativ asupra mediului a fost interzis în 8 țări membre ale Uniunii Europene (Franța, Germania, Italia, Austria, Grecia, Ungaria, Polonia, Luxemburg).

Concluzia care se desprinde din documentul elaborat de academicienii români este că producția la hectar interesează în primul rând, iar efectele colaterale – riscurile de mediu, impactul negativ asupra solului, dacă produsul poate fi consumat de om în siguranță pentru sănătate sau nu – sunt convenabil trecute cu vederea.
În elaborarea pretențioasei poziții a mediului academic, cei care au redactat-o pare că nu au consultat investigațiile științifice disponibile la momentul respectiv nici în ceea ce privește siguranța mediului și nici în ceea ce privește impactul asupra sănătății oamenilor. Fie din incompetență, fie, cel mai probabil, dintr-o grețoasă obediență față de politicile impuse, raportul nefiind altceva, după cum am menționat mai sus, decât o manevră de a legitima cultivarea pe scară largă a OMG la noi în țară. Așa cum reiese din document, academicienii (iar această titulatură nu le poate fi atribuită decât cu o doză considerabilă de sarcasm) s-au rezumat doar la a susține ideile promovate de susținătorii biotehnologiei: „numeroasele dovezi științifice și experiența practică au condus la concluzia că plantele transgenice comercializate în prezent aduc beneficii (doar financiare! – n.a.) considerabile fermierilor și sunt mult mai «prietenoase» cu mediul decât tehnologiile devenite convenționale“.

Este bine de știut că aceste plante modificate genetic nu sunt deloc „prietenoase” cu mediul! Raportul Greenpeace referitor la interacțiunea cu mediul a culturilor transgenice subliniază riscurile incalculabile la care ne expunem prin introducerea lipsită de discernământ a acestor organisme nenaturale: „Culturile modificate genetic aduc o amenințare semnificativă mediului natural prin poluarea dată de polenul plantelor modificate genetic și fluxul consecutiv de gene modificate (care va apare, n.a.) în comunitatea extinsă a plantelor. De asemenea, culturile modificate genetic aduc amenințări și ecologiei solului. În rezumat, sunt patru arii principale de îngrijorare: 1. Modificările agrochimice impuse de folosirea culturilor modificate genetic, cu implicații genetice pentru microbii din sol; 2. Contaminarea genetică a solului și a microbilor existenți ca rezultat al transferului orizontal de gene; 3. Modificarea ecosistemului solului prin caracteristicile alterate ale plantelor modificate genetic; 4. Contaminarea solului prin semințe modificate genetic care rămân în sol după recoltare. Aceste aspecte evidențiază faptul că utilizarea OMG aduce riscuri inacceptabile pentru sănătatea și fertilitatea solului, una din cele mai prețioase resurse naturale pe care le avem.”

Ofensiva pro-biotehnologie a continuat apoi prin adoptarea în iunie 2013 a unui proiect de lege care permite cultivarea organismelor modificate genetic și în anumite arii naturale protejate. Documentul a fost promulgat în iulie 2013 și reglementa următoarele: „(4) În ariile naturale protejate, de interes comunitar, național și internațional este interzisă cultivarea plantelor superioare modificate genetic. Excepție fac ariile naturale protejate de interes comunitar, sit Natura 2000, în baza avizului emis de Academia Română.” Iar aceste zone sit Natura 2000 au ajuns să măsoare, la noi în țară, 17,84% din suprafață.

Ce sunt de fapt aceste sit-uri Natura 2000? În cadrul UE, prin Directiva Habitatelor și Directiva Păsărilor, au fost desemnate niște arii speciale de conservare și respectiv de protecție pentru diferitele specii care au nevoie de aceasta, formându-se o rețea de arii naturale protejate care a primit denumirea de Natura 2000. Pe scurt, sunt arii protejate care, în conformitate cu directivele UE privind natura, conțin obiective/specii naturale care trebuie conservate „ținându-se cont de cererile economice, sociale, culturale, regionale și recreaționale” (conform actului referitor la Managementul Zonelor Natura 2000 al UE).

Așadar, la ora actuală, conform legii emise în 2013, în România este permisă cultivarea OMG aproape oriunde, chiar și în anumite zone naturale protejate, gen Natura 2000, cu concursul Academiei Române!
În continuare vom expune pe scurt câteva dintre rezultatele unor cercetări științifice care au fost complet ignorate de forurile decizionale de la noi din țară, de susținătorii biotehnologiei și ai organismelor modificate genetic.
La începutul anilor 2000, riscul pentru sănătate al consumului de organisme modificate genetic era în dezbatere în întreaga lume. Cu toate acestea, foarte puține studii au fost realizate până atunci referitor la evaluarea toxicologică a efectelor consumului pe termen mediu sau lung al acestor produse. Unul din aceste studii a fost realizat chiar de Monsanto, referitor la porumbul transgenic MON863. Rezultatele acestui studiu au fost inițial clasificate de companie drept confidențiale, dar ulterior, în urma unei acțiuni juridice la Curtea de Apel din Munster, acestea au fost făcute publice pentru o perioadă de timp determinată. Monsanto a publicat propria interpretare a datelor conform cărora porumbul MON863 era sigur pentru consum. Studiul și rezultatele obținute au fost supuse chestionării diferiților inspectori europeni și până la urmă acest porumb a fost aprobat spre cultivare și consum în Europa în 2005.

Ulterior, o echipă de cercetători francezi sub conducerea lui Gilles Eric Seralini au refăcut în mod independent studiul realizat de Monsanto și au constatat anumite inadvertențe. În concluzie, ceea ce au constatat Seralini și colaboratorii, atât din propriul studiu cât și după analiza atentă a acelorași date (obținute de Monsanto) și aplicarea unor metode adecvate statistic pentru evaluarea lor, a fost că porumbul MON863 nu este sigur pentru consum. Ei au observat că pe lângă anumite modificări ale greutății pe care consumul acestui porumb modificat genetic le dă la șobolani, apar și semne de toxicitate hepato-renală.

Și alți cercetători au realizat studii asupra OMG, independent de marile companii producătoare. Irina Ermakova, de la Institutul de Neurofiziologie și Studiul Activității Nervoase Superioare al Academiei Ruse de Ştiință, a arătat că în cazul femelelor de șobolan hrănite cu soia MG, numărul de decese la generația de urmași este mult mai mare decât normal, datele corelându-se statistic cu tipul de hrană care a fost administrată. Arpad Pusztai, de la Rowett Research Institute, a studiat efectul cartofilor modificați genetic, observând că șoarecii de laborator care au fost hrăniți cu acest soi mutant aveau creierul, ficatul și testiculele mai mici, un sistem imunitar deficient și prezentau un număr ridicat de celule precanceroase în numeroase organe. După ce a comunicat aceste rezultate, Pusztai a fost dat afară de la institutul unde lucra iar echipa sa a fost dizolvată.

Cercetătorii care au studiat efectele nocive pe care organismele modificate genetic le pot avea asupra sănătății ființei umane au mai enumerat și alte aspecte: a) pot apare noi alergeni, odată cu realizarea de OMG (în cadrul procesului biotehnologic); b) persoana care consumă aceste OMG poate deveni rezistentă la antibiotice; c) pot apare noi toxine; d) poate apare o concentrare de metale toxice în aceste OMG și astfel, persoana care le consumă să fie expusă intoxicației cu metale grele fără ca măcar să știe; e) poate crește cantitatea de fungi toxici pentru organismul uman.
Există numeroase studii care ar fi meritat să fie luate în considerare atât de Comisia pentru Securitate Biologică, cât și de academicienii români sau de parlamentari atunci când au promovat și au votat legi extreme de permisive care încuviințează folosirea intensivă a organismelor modificate genetic. Interesele economice, și cu atât mai mult interesele obscure ale unor corporații, nu ar trebui să primeze niciodată în fața sănătății oamenilor. Îngustimea de viziune a forurilor decizionale – focalizată exclusiv pe beneficiile pe termen scurt – deschide poarta unor efecte imprevizibile și incalculabile în viitor.

sursa: yogaesoteric.net