o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii
https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/
Eu conduc – tu pedalează
”Într-o seară, un tânăr, se apropie de Maestru, și-l întrebă: Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viață este pe placul lui Dumnezeu?
Maestrul, surâzând îi spuse: într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o bicicletă cu două locuri, un tandem, și l-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu pedalând. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat să schimbăm locurile. Am fost de acord, și din acel moment, viața mea s-a schimbat, viața mea n-a mai fost aceeași.
Dumnezeu dădea vieții mele fericire și emoții. Ce s-a schimbat când am inversat locurile? Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâșurile.
Era aceeași stradă monotonă, era … aceeași. Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte.
Dar când a început să conducă El… El știa scurtături nemaivăzute, sus între munți, traversam locuri stâncoase cu viteză maximă, aproape să-mi rup gâtul. Tot ceea ce reușeam să fac era să mă țin în șa.
Chiar dacă părea nebunesc, el îmi zicea: pedalează! Pedalează! Când deveneam îngrijorat, îl întrebam: Doamne, unde mă duci? Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea. Deodată, nu știu cum, am început să mă încred. Repede, am uitat viața monotonă și am intrat în aventură, și ziceam:
”Doamne, mi-e teamă!” Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna și dintr-o dată, mă linișteam.
Eu conduc – tu pedalează
M-a dus printre oamenii de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat și s-au bucurat.
Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis: Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus, sunt grele.
Şi le-am împărțit persoanelor cu care ne întâlneam în drum, și, mi-am dat seama că, atunci când împărțeam eram eu cel ce primeam și totuși bicicleta noastră era ușoară.
La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam că mă va duce cine știe unde.
Dar el cunoștea secretele bicicletei, știa cum să încline bicicleta când venea o curbă, știa să sară ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile înfricoșate.
Iar eu, învăț să tac și să pedalez în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se ivește la orizont, de vântul care îmi bate în față și de … tovarășul meu de drum.
Şi când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde și-mi zice: ”Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează! ”