Despre Shivaismul Kashmirian

Shivaismul Kashmirian este o ramură a Shivaismului și una dintre cele mai cunoscute școli filozofice hinduiste. S-a dezvoltat în India între secolele VII și XII e.n, preluând din curente filozofice anterioare diverse influențe.

Astfel, putem spune că Shivaismul Kashmirian este:

• monistic precum Advaita Vedanta
• teistic precum Vaishnavism-ul
• practic la fel ca Yoga
• logic la fel ca Nayaya (un alt curent filozofic hinduist bazat pe studiul logicii)
• pașnic și temperat precum Buddhism-ul.
  Shivaismul Kashmirian este, în esență, idealist și realist, pledând în favoarea unei abordari pragmatice asupra vieții.

Din punct de vedere filozofic este important să distingem Shivaismul Kashmirian de Advaita Vedanta

deoarece amândouă sunt filozofii non-dualiste care dau întaietate Conștiinței Universale sau Chitt Brahman.

→ Însă, în Shivaismul Kashmirian, toate lucrurile sunt o manifestare a acestei Conștiințe.
Aceasta înseamnă că, din punct de vedere fenomenal, lumea sau Shakti este reală, și își are originea în Conștiință (Chit). 

→ Prin comparație, Advaita Vedanta susține ca Brahman este inactiv (niskriya) și că lumea fenomenala este o iluzie (maya).

Astfel, putem spune că filozofia Shivaismul Kashmirian, care  mai este cunoscută și sub denumirea de Trika, susține contrariul Advaitei lui Shankara.

 Scopul ultim în filozofia kashmiriana este acela

• de a obține unirea cu Shiva sau Conștiința Universală,
• sau de a realiza faptul că cel care caută este deja una cu Shiva, prin intermediul întelepciunii, a practicii yoga și a grației.

 Shivaismul Kashmirian este o filozofie  bazată pe interpretarea puternic monistă a Bhairavei Tantra în contrast cu Advaita Vedanta care se bazează pe Upanishade și Brahma Sutra.

 Se spune că Tantrele au fost revelate de către Shiva, prin cele cinci guri ale sale, denumite Ishana, Tatpurusha, Sadyojata, Vamadeva, si Aghora.
Aceste cinci guri reprezintă cele cinci energii fundamentale:

1. Chitshakti (Conștiința),
2. Anandashakti ( Beatitudinea),
3. Ichhashakti (Voința)
4. Jnanashakti (Cunoașterea)
5. Kriyashakti (Acțiunea).

Când aceste cinci energii  se unesc între ele în așa fel încât fiecare dintre ele fuzionează cu celelalte dar sunt în același timp de sine stătătoare, ele dezvăluie cele șaizeci și patru de Bhairavatantras care sunt pur monistice.

Această abordare epistemologică așa cum este ea explicată de către Tantre, poartă denumirea de Shivaism Kashmirian sau de filozofia Tryka.

 Tradiția shivaismului kashmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, “de la gură la ureche”.
Prima lucrare fundamentală a shivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul inițiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârșitul sec. al VII-lea și începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra.
Este o culegere de aforisme lapidare și complet ermetice pentru neinițiat, care prezintă cele trei căi cardinale ce conduc la eliberarea spirituală:

• Calea lui Shiva (Shambhavopaya),
• Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya)
• și Calea ființei limitate (Anavopaya)

Vasugupta menționează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă și care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit și memorat ceea ce era scris pe ea.
Întreaga tradiție (shastra) shivaită scrisă se poate împărți în trei părți:

1. Agama Shastra – privită ca fiind o revelație directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra, etc.
2. Spanda Shastra – conține elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta – Spanda Karika.
3. Pratyabhijna Shastra – conține lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind și cea mai puțin accesibilă).

În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva și Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.
Există mai multe școli importante ale shivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika.
Cuvântul “trika“înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esențială că absolut totul are o natură triplă.
Această trinitate este exprimată prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) și Anu (individul, proiecția limitată a dumnezeirii).

Sistemul filozofic Trika cuprinde mai multe școli spirituale:

 * Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”,

 * Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”,

 * Spanda – termen care denumește Suprema Vibrație Divină Creatoare,

 * Pratyabhijna – termen care se referă la recunoașterea directă a Esenței Divine. Aceste ramuri ale tradiției shivaite  sunt genial sintetizate și unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înțeleptul Abhinavagupta.

 Leo Radutz (yogacharya), fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun