Transformă-ți viața prin Yoga Tradițională! Un nou curs la Abheda Yoga cu Leo Radutz. Înscrierile se închid curând! Rezervă-ți locul la curs acum (prima ședința GRATUITĂ) și fă primul pas către o variantă mai bună a ta AICI!
Cum să reușesc să fac față dorinței mele puternice
de a participa la atâtea cursuri și activități interesante
care sunt la Academia de yoga Abheda?
Și să împac asta cu faptul faptul că am îndatoriri importante
precum și alte lucruri frumoase dar nu atât de valoroase – în viața mea
pe care le apreciez și le valorizez ?
Știu că dacă pun ceea ce este spiritual pe primul loc,
toate celelate mi se oferă pe deasupra,
deci spiritualul este cel mai important.
Cum să fac?
Răspuns:
dacă nu pot altfel, merg sau particip doar la cele care merită foarte mult,
iar la celelalte „oftez”
și merg să îmi împlinesc dharma sau responsabilitățile exterioare de iubire
așa cum este necesar,
ori caut să recuperez prin diverse mijloace
care sunt acum la îndemână.
Iubirea de spiritualitate
este mai importantă decât iubirea de om.
Cu toate acestea, faptele noastre
s-ar putea să pară din exterior
că au loc dând întâietate iubirii de om,
față de iubirea de ceea ce căutăm în infinitul inimii noastre.
Aceasta pentru că pentru că nu avem dreptul să renunțăm
la iubirea față de cei dragi în numele spiritualității,
atunci când ei au cu adevărat nevoie de noi.
Mai întâi ne realizăm dharma exterioară
adică responsabilitățile față de ceilalți, pe care ni le-am asumat (ingrijire, serviciu, iubire și altele)
fiindcă nu suntem singuri si trebuie să fim responsabili
și apoi dharma interioară,
pentru care abia atunci putem decide.
Această dihotomie ar putea să arate altfel
atunci când cei dragi NU au într-adevăr mare nevoie de noi.
Adică atunci când la ei este vorba
doar de un aspect legat de un confort,
despre care putem evalua în acest moment
că nu este neapărat necesar.
Și atunci e momentul să folosim toate puterile noastre
ca să împlinim tapasul, participarea la acțiuni spirituale, voluntariat.
Altfel…
rămâne valabilă legenda evreului sărac
care alegea să nu își îndeplinească practica sa de dimineață (rugăciuni)
pentru că trebuia neapărat să termine de reparat încălțările pentru consătenii lui
care trebuiau să meargă la muncă,
folosind acele unice încălțări din viața lor.
În cazul lui, era mai spiritual să nu își îndeplinească
dharma individuală – rugăciunile, la care ținea foarte mult – în favoarea
deblocării deplasării consătenilor la muncă
prin repararea unicelor lor încălțări.
Acharya Leonard Radutz.