Poveste sufită: Permanența lipsei dorințelor

Poveste sufită: Permanența lipsei dorințelor

Realizarea interioară poate fi obținută pe multe căi și toți înțelepții vorbesc la fel (daca sunt intr-adevăr înțelepți).

Adevărata Realizare spirituală, care înseamnă comuniunea interioară cu Creatorul sau revelarea Sa in Inima noastră se va manifesta și prin lipsa oricăror dorințe.
Aceasta însă nu se datorează unei mortificări a ființei sau unei ”uscăciuni” interioare, ci, dimpotrivă, datorită unei stări infinit strălucitoare și bogate care este caracterizată de faptul că ne simțim ca și când orice fel de dorință ne-a fost instantaneu, deja împlinită, sau ca și când posedăm, concomitent, fructele oricăror dorințe posibile.

Un mare mistic sufit trăia în liniște și singurătate pînă cînd a fost trezit într-o zi de un mesager de la Dumnezeu – un înger.
Misticul s-a frecat la ochi și s-a ridicat smerit pentru a vedea prezența angelică care stătea înaintea lui:
“Dumnezeu este foarte mulțumit de tine”, a spus îngerul.
Rugăciunile tale au fost auzite și sînt acceptate. Eu sînt aici ca, prin mine, El să îți îndeplinească dorințele. Doar cere si ele îți vor fi imediat îndeplinite”.

Misticul era puțin derutat. “Ai ajuns un pic cam tîrziu.”, a spus el. “A existat o vreme cînd aveam nevoie de multe lucruri și aveam multe dorințe, dar acum nu mai am.

Dorințele mele au dispărut.

Eu l-am simțit pe El în Inima mea și sunt mulțumit, fiindcă mă simt Întreg, ca și când aș trăi permanent bucuria împlinirii oricăror dorințe, a tuturor dorințelor posibile.

Nici nu mai conteaza, pentru mine, dacă există sau nu Dumnezeu în exteriorul meu, așa cum e gândit de majoritatea ființelor. De fapt, nu am nevoie de nimic, de absolut nimic din afara mea pentru a ma simți întreg și pe deplin fericit. Și asta, fiindcă toate fericirile posibile trăiesc în mine, așa cum ”frumusețea e în ochii privitorului”.
Cu toate astea, după ce l-am simțit în mine, îl pot vedea pe El oriunde ochii mei pot privi și chiar și unde ei nu pot privi.

Eu continui să mă rog, dar fac asta doar pentru că mă simt bine făcând asta.
Mă rog la fel cum respir.
Ai venit prea tîrziu, eu nu mai am nici o dorință.”

“Dar Dumnezeu este de acord sa iți ofere orice”, a spus îngerul. “ E o șansă rară. Fii înțelept și cere ceva care îți poate fi de folos.”
“Ce sa cer?”, a întrebat misticul. “Sînt fericit și împlinit. Nu-mi lipsește nimic. Totul este perfect.

Dar… ai dreptate.

Da, te rog, spune-I lui Dumnezeu că, paradoxal, eu îmi doresc, totuși, ceva:
doresc să continui să rămân fără nici o dorință.
Rugămintea mea este, deci:
Doamne, Te rog, dă-mi permanența lipsei dorințelor.”

…………………………………………………………………………….
Pentru cine nu e familiarizat cu termenul sufi: sufism sau sufi este școală inițiatică a Islamului bazată pe interpretarea esoterică a Coranului.
Sufiții erau adepții unei realizări personale a prezenței divine în care starea de extaz era obținută prin meditație profundă și repetarea numelui lui Dumnezeu.
Sufismul este o tradiție spirituala în cadrul religiei islamice și a apărut în sec al VII-lea. Practicanții sufi au fost, la un moment dat, foarte persecutați, torturați sau uciși.
Un poet sufit de seama este Rumi.