Yeshe Tsogyel – o biografie

Yeshe Tsogyel este o figură feminină marcantă și emoționantă, iar viața sa este o sursă de încredere și aspirație pentru cine dorește să aibă un scop autentic și totodată tangibil în existența sa.

A fost o maestră tantrică desăvârșită, una din principalele consoarte mistice ale marelui Padmasambhava.

Tibetul a fost guvernat de 40 de regi, și atât aceștia, cât și consoartele lor au contribuit la bunăstarea țării.

Există 4 mari tradiții budiste tibetane, cu mulți discipoli yoghini (bărbați și femei deopotrivă) și maeștri ai acestor căi.
Toate învățăturile budismului tibetan apar prezentate în legenda vieții lui Yeshe Tsogyel. Shakyamuni a predat budismul în India, și a profețit că viitorul va vedea nașterea unui mare învățător în Danakosha, teritoriu actualmente aflat în Afghanistan.

Acest mare maestru era Padmashambhava.

În profeția sa, Buddha a afirmat că acel învățător va avea o influență deosebită, și va respecta tradiția tantrică.

Înainte de învățăturile tantrice ale lui Padmashambhava, această cale spirituală era practicată de puțini adepți. Abia după aceea, ea a cunoscut o largă răspândire. Se spune că Buddha Shakyamuni a predat mai ales după sutra-e, iar Padmashambhava a predat mai ales după tantra-e. De atunci, ambele tipuri de învățături spirituale au cunoscut o largă răspândire în lume.

Yeshe Tsogyal Song  – Mitak – Impermanence from Milarepa by Sema Sonam Palzome, daughter of HE Namkha Rinpoche.

Conform budismului, există 4 mari modalități prin care ființele se poate naște în această lume: din uterul unei femei, dintr-un ou, dintr-un focar de căldură sau într-un mod miraculos.

Padmashambhava s-a născut în mod miraculos, în mijlocul unei flori de lotus.

La acea vreme domnea un rege numit Indrabodhi, care nu avea fii. El făcuse multe donații săracilor, în scopul de a câștiga dreptul de a avea un fiu. Indrabodhi era orb, și profețiile care circulau în vremea sa susțineau că odată cu venirea fiului său, el își va căpăta vederea. Când regele a auzit că Guru Padmashambhava s-a născut în miezul unui lotus, el s-a înveselit și s-a deplasat în acel loc cu întreaga sa suită, pentru a-l invita pe Padmashambhava la palatul său, propunându-i să-l adopte ca fiu al lui. Făcând acest gest, regele a început să vadă. Padmashambhava i-a urmat la tron lui Indrabodhi, și a slujit poporul timp de 108 ani. Apoi, regele tibetan Trisong Detsen l-a invitat la curtea sa, iar Padmashambhava a plecat să răspândească învățătura sacră. Trisong Detsen era o emanație a lui Manjushri, și venise pentru a aduce budismul în Tibet.

Yeshe Tsogyel este considerată a fi o încarnare a lui Dorje Phagmo și s-a născut, de asemenea, pentru a susține răspândirea budismului în Tibet.

Ea a venit pe lume în Taiyespa.

Fiind deja o boddhisattva, Yeshe putea fi în orice loc și sub orice formă pe care ar fi dorit să și-o asume.
Pentru a-l ajuta pe Trisong Detsen, Yeshe s-a născut în Tibet. Multe semne de bun augur au însoțit nașterea ei. Apoi, odată venită pe lume, ea a fost hrănită prin intermediul unui trunchi de arbore de santal, care avea forma unui sân. Yeshe a crescut mult mai repede decât alți copii, dezvoltându-se, ca-n povești, într-o lună cât alții într-un an.

Când se juca cu copiii de vârsta ei, Yeshe își lăsa amprenta palmelor și tălpilor ei pe stânci.

Ştia să citească fără ca cineva s-o fi învățat.

Când tatăl său a întrebat-o cum făcea aceasta, ea i-a replicat: „Eu sunt Yangchenma.”

Realizase necesitatea evadării din Samsara și ajunsese la o conștiință supramentală.

Yeshe manifesta multă compasiune, ajutând oamenii săraci. Mintea sa era ascuțită și îi permitea să înțeleagă orice își propunea. Cu toate acestea caracterul său era pașnic, calm. Yeshe obișnuia să mediteze mult. Prin meditație, ea a perceput adevărata natură a existenței.

La vârsta de 7 sau 8 ani Yeshe se ruga pentru bunăstarea și fericirea tuturor ființelor. Ea își dorea să atingă acea cunoaștere și înțelepciune care să-i permită să-i ajute cât mai mult pe ceilalți. Spiritul ei era foarte compasiv și în preajma sa, oricine devenea calm și fericit.

La vârsta de 13 ani mulți nobili din regat au început să vină pentru a o cere de soție. Însă părinții ei, conștienți de destinul ieșit din comun al fiicei lor, nu au dat curs cererii nici unui pretendent.

Tot ce-și dorea Yeshe era să atingă înțelepciunea unui Buddha.

Popularitatea ei, semnele prezentate la naștere și marea ei compasiune au început să fie cunoscute treptat pretutindeni în Tibet. În cele din urmă, acestea au ajuns și la urechile lui Trisong Detsen. Acesta a trimis pe unul dintre miniștrii săi acasă la părinții lui Yeshe Tsogyel, cu rugămintea de a o aduce pe fată la curte.

Auzind aceasta, Yeshe a părăsit casa în fugă și s-a refugiat într-un loc părăsit, unde și-a scos toate bijuteriile și le-a aruncat în praful drumului, împrăștiindu-le în zece direcții. Ea a implorat pe Buddha-și și boddhisattva-și să înlăture orice obstacol din calea iluminării sale.

Pe când ea se ruga astfel, un tânăr de 16 ani a apărut dintr-o dată lângă ea, spunându-i că nu servește la nimic plânsul sau aruncarea bijuteriilor.

Din contra, pentru atingerea scopului dorit de ea, era necesară o voință neabătută, și implorarea boddhisattva-șilor și a Buddha-șilor în continuu.

„Rugăciunile tale vor fi astfel auzite, iar dorințele îți vor fi îndeplinite.”, a mai spus băiatul.

„Vino cu mine, și îți voi arăta calea către iluminare.”

Apoi, el i-a luat mâna lui Yeshe și au călătorit instantaneu către un loc îndepărtat, părăsit, din Tsang. Era un loc înverzit și frumos.

Băiatul, o manifestare a lui Guru Padmashambhava, i-a predat lui Yeshe Tsogyel anumite învățături despre viață și Samsara (lumea iluzorie). El a sfătuit-o să rămână în acel loc.

Yeshe l-a întrebat cum să practice, după plecarea lui; tânărul a învățat-o modul de a practica, precum și tot ceea ce era necesar ca ea să cunoască despre natura minții. Apoi, ea l-a întrebat cine era și de unde venise.

Băiatul i-a răspuns că venea din Dharmakaya și a insistat ca ea să practice tot ceea ce învățase de la el. Yeshe l-a implorat să-i permită să rămână de-a pururi cu el pentru a continua să-i primească învățăturile. Dar tânărul i-a replicat: „Va veni și acea vreme, când vom putea fi împreună. Acum însă, nu pot rămâne prea multă vreme, deoarece sunt numai o apariție.”

Apoi, s-a făcut nevăzut.
Yeshe Tsogyel s-a simțit și tristă, dar și fericită în același timp.

Ea s-a întrebat dacă totul fusese un vis sau se petrecuse aievea. Apoi s-a gândit că nu putea fi un vis, deoarece ea era trează. Locul încântător în care se afla îi aducea multă fericire în suflet.

Dar, se gândea Yeshe, acolo nu avea nici hrană și nici îmbrăcăminte. Apoi, a văzut unele animale sălbatice și și-a zis: „Dacă ele pot trăi aici, am să pot și eu.” Astfel încât ea a supraviețuit în acel loc, hrănindu-se cu plante și ostoindu-și setea cu apă de pârâu.

În același timp, Yeshe a continuat să practice și, pe măsură ce timpul trecea, a atins pragul unei anumite cunoașteri. Dacă ploua, Yeshe se adăpostea într-o peșteră, unde putea să și mediteze. Dacă timpul era frumos, ea locuia în mijlocul naturii.

În această vreme, părinții săi o căutau, fiind îngrijorați de soarta ei. Ei îl considerau pe ministrul care venise în vizită la ei responsabil de dispariția fetei, cerându-i să se implice în căutarea acesteia.

În schimb, ministrul a revenit la regele său, relatându-i tot ce văzuse și auzise. Regele a trimis pe mulți dintre supuși să o caute pe Yeshe în tot regatul, promițându-le recompense mari.
Yeshe continua să mediteze în locul ei de retragere.

Într-o bună zi, ea a fost zărită de niște pelerini care treceau prin zonă. Aceștia s-au minunat să vadă o fată atât de tânără și frumoasă meditând într-un loc retras, așa că au întrebat-o de unde era și ce făcea acolo. Yeshe s-a gândit că, dacă le-ar fi spus adevărul, acei pelerini ar fi luat-o și ar fi dus-o la ai săi.

Astfel că le-a spus că nu-și amintește cine este și de unde vine. Însă pelerinii nu au crezut-o. Au acuzat-o chiar, că ar putea fi o călugăriță fugită din vreo mănăstire, pentru a se sustrage regulilor aspre de acolo, și pentru a practica după bunul ei plac.
Pelerinii au mai întrebat-o pe Yeshe cu ce se hrănea, și au fost uimiți să afle că plantele sălbatice îi erau o hrană suficientă.

Însă ea le-a predat învățăturile despre modul cum dorințele lumești, inclusiv legate de o hrană aleasă, atașează sufletul, afundându-l în Samsara, lumea iluziilor și a suferinței. Le-a vorbit despre modul cum emoțiile necontrolate întrețin ignoranța, și se nasc la rândul lor din ignoranță.

Pelerinii, profund uimiți, i-au oferit tsampa și ceai. Au implorat-o să le primească darurile, pentru ca și ei să acumuleze unele merite grație acestei ofrande.

Apoi au lăsat-o pe Yeshe, și au plecat în drumul lor. Însă, ei au continuat să vorbească peste tot pe unde treceau despre această fată neobișnuită.

Ministrul din cauza căruia dispăruse Yeshe a auzit aceste vești și s-a deplasat și el în locul unde auzise că trăia fata cea deosebită. Când a găsit-o, el i-a propus lui Yeshe să vină cu el la rege, insistând că regele nu era un om obișnuit, ci se purta și părea aidoma unui zeu.

Apoi, ministrul i-a propus lui Yeshe să fie regina lui Trisong Detsen. Însă fata nu a pus nici un preț pe oferta lui, și l-a rugat s-o lase să mediteze în pace, în locul în care se afla. Era evident pentru ea că o viață de regină nu i-ar fi adus decât acumularea de păcate și suferințe. Practica dharma-ei în acel loc singuratic i se părea o perspectivă mult mai atrăgătoare!

Ministrul s-a înfuriat, și i-a spus în continuare că sosise acolo cu aprobarea părinților ei. Apoi a îndrăznit s-o amenințe, că dacă nu venea de bună voie, ar fi găsit alte metode să o forțeze a-l urma. Văzând că fata rămânea neînduplecată, ministrul a luat-o cu forța de al locul său de meditație, târând-o până în fața regelui.

Yeshe avea doar 13 ani…

Regele Trisong Detsen îi invitase pe Shantarakshita și pe Guru Padmashambhava, precum și alți mari înțelepți ai Indiei, să vină în Tibet. Câțiva tineri inteligenți și puri fuseseră trimiși de rege în India să învețe budismul, pentru ca apoi să-l predice în Tibet.

În acest scop, el construise și mânăstirea Samye Ling, adunase textele budiste Kangyur și comentariile acestora, Tangyur, și le tradusese în limba tibetană.

Zi după zi, tot mai multe centre de retragere și mânăstiri unde se preda doctrina budistă au început să apară pe teritoriul Tibetului.

Regele a primit învățăturile tantrice ale lui Guru Padmashambhava și ca semn de profundă recunoștință, Trisong Detsen și-a oferit toate posesiunile și pe regina însăși lui Padmashambhava.

Acesta a stabilit opt centre de retragere și și-a ales nouă discipoli cărora să le predea învățăturile sale și care aveau capacitatea de a le înțelege și a le propaga.
Tradiția tibetană vorbește despre o anumită formă de divinație, în care un discipol aruncă o floare asupra unei mandala; dacă acea floare cade, discipolul poate primi învățătura legată de acea mandala.

Yeshe Tsogyel a primit astfel învățătura Vajrakilaya.

Padmashambhava i-a spus să o practice, i-a dăruit numele spiritual secret de Dechen Gyalmo și a sfătuit-o să practice meditația într-un loc retras. Apoi i-a prezis că va obține acel siddhi (putere paranormală) extraordinar.

În practica sa, Yeshe se identifica profund cu Vajrakilaya. Deși atinsese deja acea realizare, ea a continuat să practice în mii de alte locuri de retragere, pentru a le binecuvânta și a le impregna cu rezonanța sfântă. Astfel, viitorii practicanți care vor medita acolo nu vor avea de înfruntat obstacole majore în calea lor.

Yeshe a mai obținut siddhi-ul de a-și aduce aminte de toate învățăturile orale ale lui Guru Padmashambhava. De asemenea, printr-o practică asiduă, ea a obținut corpul de diamant, cel care dăinuie neschimbat de trecerea timpului.

După ce a atins iluminarea, Yeshe și-a dedicat toate acțiunile scopului de a salva celelalte ființe. Primul lucru pe care l-a făcut în serviciul altora a fost să-l elibereze de karma negativă pe ministrul cel rău, care părăsise lumea fizică și renăscuse într-un infern.

Yeshe s-a proiectat în acea lume infernală și l-a eliberat de acolo nu numai pe acel fost ministru, ci și pe alte ființe de acolo.

Apoi, Guru Padmashambhava a trimis-o în Nepal, pentru a salva un acharya, un învățat. Era vorba despre o călătorie care la acea vreme era deosebit de dificilă.

În drumul ei, Yeshe a întâlnit 7 tâlhari, care văzând-o, au plănuit s-o atace și să-i fure bunurile. Pe când se apropiau de ea, Yeshe i-a vizualizat ca fiind niște zeități, și s-a văzut pe ea însăși oferindu-le bijuterii. Astfel, păstrând această atitudine, ea le-a oferit puținul ei avut.

Când tâlharii i-au auzit vocea plăcută și au văzut înfățișarea ei frumoasă, s-au gândit să o violeze. În prea-marea ei compasiune, Yeshe a permis întreținerea de relații sexuale cu ei. Drept rezultat, acei tâlhari au fost eliberați de toate comportamentele lor obscure, și de karma lor negativă. Când și-au dat seama de compasiunea pe care Yeshe o manifesta, ei au regretat profund faptele lor, și au implorat-o să-i ierte. Apoi, acei tâlhari au pornit cu adevărat pe calea virtuții.

Când o ființă primește o investitură spirituală, aceasta este aidoma nectarului zeilor. Aceasta nu înseamnă că acea ființă atinge imediat eliberarea, dar este adusă în acel moment pe calea spre eliberare. În același mod, atunci când întâlnim un mare Maestru, suntem imediat aduși pe calea spre eliberare.

În timp ce Yeshe hălăduia prin Nepal, ea a întâlnit un tânăr care a întrebat-o dacă îl căuta pe el. Atunci, Yeshe s-a gândit că el era acel învățat pe care îl căuta. Așadar, ea l-a însoțit pe băiat până la părinții săi, și i-a rugat pe aceștia să o primească în casa lor.

Părinții băiatului i-au permis însă doar șederea într-un cort, lângă casă. Mai apoi, când acei oameni i-au auzit vocea sublimă și au perceput natura ei binevoitoare, sufletul lor s-a umplut de devoțiune pentru Yeshe, și au întrebat-o dacă este o ființă umană sau divină. Au mai adăugat că era periculos să se deplaseze prin acele împrejurimi, de una singură.

Părinții băiatului au observat că fiul lor avea un anumit tip de legătură karmică cu Yeshe, și au implorat-o pe aceasta să rămână în casa lor, ca soție a fiului lor. Ea nu s-a împotrivit, dar a susținut că băiatul era cel care trebuia s-o urmeze pe ea în Tibet, pentru a primi învățăturile marelui maestru Padmashambhava.

Părinții băiatului nu au acceptat această condiție. Yeshe a insistat, afirmând: „Băiatul ar trebui să vină cu mine în Tibet. Aceasta este porunca maestrului meu, și eu mă supun ei. Puteți păstra tot avutul meu. Guru Rinpoche nu mi-a spus niciodată să rămân aici, și prin urmare, nu voi rămâne. Dacă băiatul vostru vine cu mine, el va cuceri starea de iluminare, și veți fi și voi, la rândul vostru, eliberați de suferințe.”

Atunci, părinții i-au spus: „Dacă ne vei putea oferi atâta aur, cât cântărește băiatul nostru, atunci poți să-l iei cu tine în Tibet.” Ei se gândeau că acest lucru este imposibil pentru Yeshe. Dar ea a fost de acord, și le-a spus că și ei vor trebui să-și țină promisiunea.
Apoi, Yeshe a mers în căutarea aurului. În calea sa, ea a întâlnit o familie al cărui fiu tocmai murise, iar ei îi duceau trupul spre a fi mistuit de foc.

Yeshe a simțit multă compasiune pentru acei părinți îndurerați, și s-a gândit cum putea să-i ajute. A mers către ei și le-a spus: „Dacă voi face astfel încât să redau viața fiului vostru, voi ce mi-ați putea oferi în schimb?” Tatăl băiatului defunct s-a luminat la față, și i-a răspuns lui Yeshe că el este gata să ofere orice pentru viața băiatului său.

Yeshe a cerut greutatea trupului acelui tânăr în aur, iar tatăl s-a învoit. Apoi, Yeshe a meditat îndelung și s-a rugat la Padmashambhava, iar în cele din urmă corpul tânărului care părăsise această lume s-a animat: pe trup au apărut broboane de sudoare, culoarea i-a revenit în obraji, și în cele din urmă tânărul a deschis ochii, chemându-și părinții.

Copleșiți de fericire, aceștia au satisfăcut cererea lui Yeshe, oferindu-i aurul de care avea nevoie.

Între timp, vestea despre gestul ei de a-i reda viața acelui tânăr se răspândise pretutindeni în Nepal. Când ea a revenit cu aurul promis la părinții tânărului acharya, aceștia i-au căzut la picioare și i-au spus că i-l oferă pe fiul lor, fără a mai pretinde aurul. „Nu lăcomia după bogății ne-a făcut să-ți cerem aurul acesta, ci dragostea prea mare pentru fiul nostru, pe care nu-l doream înstrăinat. Așadar, păstrează aurul și ia-l și pe fiul nostru cu tine!”, au spus ei.

Drept răsplată, Yeshe a afirmat că nașterea ca ființă umană este cu mult mai prețioasă decât aurul, și deci ea nu avea de ce să păstreze acel aur.

Apoi și-a luat rămas bun de la părinții tânărului învățat, și l-a luat cu ea pe acesta. Împreună au mers la Guru Padmashambhava, care le-a oferit toate învățăturile tantrice pe care, practicându-le împreună, au fost capabili să obțină starea de iluminare.

După aceasta, faima lor a crescut atât de mult, încât însuși Brahma se spune că a fost uimit. El a auzit că se născuse un al doilea Buddha, și acesta împreună cu consoarta sa, predau învățăturile spirituale. El a dorit să se convingă dacă acest cuplu răspândea învățăturile din compasiune, sau cu un anumit interes.

Astfel, Brahma s-a hotărât să testeze mintea lui Yeshhe Tsogyel. El s-a pogorât pe pământ, deghizându-se într-un lepros, și a venit în preajma peșterii în care ea medita.

Yeshe a auzit strigătele leprosului, și inima ei a tresăltat de compasiune. Ea i-a spus:

„Mă uit la rănile tale, și îmi dau seama cât de mult te dor.

Dar strigătele nu te ajută; mai important este să cauți cauza durerii, care rezidă în acțiunile tale anterioare, negative. Cele trei otrăvuri constituie cauza suferințelor tale, și pe acestea trebuie să le eviți. Trebuie să-ți mărturisești erorile trecutului, și eu voi căuta o cale pentru ca tu să depășești aceste suferințe.

Brahma i-a răspuns: „ Am întâlnit mulți oameni care mi-au promis ajutorul, și au fost incapabili să mi-l ofere. Nu cred deci că tu mă vei putea ajuta. Mai bine lasă-mă!”

Yeshe a spus în continuare: „Vreau să te ajut, nu să-ți provoc durere, așadar, de ce să te părăsesc?” Brahma a continuat și el: „ Vreau să pleci, pentru că fosta mea soție arăta exact la fel ca tine; ea a trecut în lumea de dincolo acum un an. Imaginea ta mă face să sufăr atât fizic, cât și mintal. Durerea mea poate fi depășită numai dacă îmi este oferită o rotulă. Dar nimeni nu va sacrifica o parte a corpului său, așa că nu are nici un rost să mai rămâi în preajma mea.”

Yeshe simțea o compasiune nesfârșită pentru acel lepros. Ea i-a spus: „Ar trebui să realizezi că Samsara este suferință, și astfel te vei elibera de aceasta. Dacă realizezi că suferințele îți provin din acțiunile anterioare, și te căiești, toată karma ta negativă îți va fi anulată. Dar, dacă oferirea unei rotule te poate cu adevărat ajuta, îți voi oferi propria mea rotulă.” Leprosul zise: „Faptul că te oferi să-mi dai rotula ta mă face cu adevărat fericit!” Apoi, plângând: „Rotula ta mă poate face să depășesc durerile fizice, dar cum îmi pot eu oare depăși durerea sufletească pricinuită de pierderea soției?”

Yeshe Tsogyel i-a răspuns: „Odată ce o ființă trece în lumea de dincolo, ea nu mai poate fi atinsă; de aceea, este mai bine să o uiți pe soția ta.”

Leprosul a replicat: „De vreme ce tu semeni atât de bine cu ea, dacă ai vrea să devii soția mea, aceasta mi-ar anula durerea sufletească. Dar cum tu nu ai face aceasta, mai bine pleci acum și mă lași așa cum sunt.”

Yeshe, în nețărmurita ei compasiune, a acceptat să fie soția lui.

Leprosul s-a bucurat mult. El i-a cerut mai întâi să-i dea rotula. Scoțându-și rotula, Yeshe a leșinat. Însă când și-a revenit și a deschis ochii, ea l-a văzut pe Brahma în forma lui divină, înaintea ei. Ea l-a întrebat unde dispăruse leprosul.

Atunci Brahma, foarte mulțumit de atitudinea ei, i-a cerut iertare pentru testul la care o supusese. El a căzut la picioarele lui Yeshe, spunându-i că este gata să facă orice îi cere ea pentru a ajuta celelalte ființe. Atunci, Yeshe i-a cerut să înlăture obstacolele de pe calea iluminării, care astfel va putea deveni accesibilă tuturor ființelor.

Yeshe Tsogyel a păstrat ascunse comorile tainice ale lui Padmashambhava, și a arătat mereu ființelor dornice de desăvârșire, calea către iluminare. Yeshe a trăit 200 de ani. La sfârșitul acestei perioade, ea s-a transformat în lumină, și a trecut direct în Tărâmul Pur al lui Guru Rinpoche.

Scroll to Top