Jurământul lui Hipocrate „reloaded”

Toate profesiile practicate corect sunt bune și nobile, fiindcă toate sunt, în fapt, o manifestare a principiului ”munca este iubirea întrupată”, enunțat astfel de poetul sufit Kahlil Gibran.

Totusi, anumite profesii au un potential imens de a genera în viata celui care o practică o evoluție spirituală acelerată.
Enumerăm aici: profesia de medic, de judecător, de conducător – politician și de conducător spiritual sau preot.

Aceste profesii au, totodată, si un foarte mare potential de a presa omul către a decade, datorită pericolelor pentru sufletul său cu care este presărată calea practicării profesiei respective.

Riscurile sunt, așadar, pe măsura șanselor.

In legătură cu medicina, Hipocrate a pus la punct, pe vremea sa, un cod veritabil, cod în zece puncte care conține un set de reguli cunoscut sub numele de ”JUrământul lui Hipocrate”.
Astăzi, la terminarea studiilor medicale, absolventii rostesc si ei o varianta acestui cod antic, modificat, eventual, in unele puncte, pentru a fi actualizat la realitățile lumii medicale contemporane.
Totuși, importanța care i se acordă este destul de mică și datorită faptului că el nu este studiat în profundele sale semnificatii iar multi dintre profesori nici nu il respectă nici măcar ei în bună parte.
Absolventii rostesc jurământul în cor și trec la următoarea fază a bucuriilor absolvirii, neremarcând că, de fapt, Jurământul lui Hipocrate este o coloană vertebrală a profesiei de medic si are consecințe ce se întind pe întreaga sa viață, chiar și după pensionare .

AR TREBUI, DE FAPT, SA FIE STUDIAT ÎN ANUL ÎNTÂI, PENTRU A IMPREGNA CU PURITATEA LUI ÎNTREAGA PERIOADĂ DE FORMARE A MEDICULUI ÎN FACULTATE.

Vă prezentăm o variantă ”actualizată” de Leo Radutz din perspectiva unei unei spiritualități în mijlocul vieții, care, credem noi, este specifică acestei nobile profesii .

”JURAMÂNTUL LUI HIPOCRATE
1. Jur pe adevărul vieții mele, pe sănătatea mea, pe respectul și iubirea ce sunt datorate acestei nobile investituri de medic, în fața Misterului Universului, a sufletului meu, a profesorilor și colegilor mei, că voi îndeplini cu umilință și respect acest jurământ și cerințele lui, atât cât mă ajută forțele, sufletul și rațiunea.

2. JUR să respect pe cei care m-au învățat această artă și știință la fel ca pe propriii mei părinți și să îi ajut, dacă va fi nevoie; să transmit mai departe învățăturile medicale celor care doresc să o cunoască și să o practice în mod corect, considerându-i ca fiind frații mei și explicându-le riguros principiile acestui jurământ al investiturii de medic.

3. JUR că, atât cât mă ajută forțele și rațiunea, acțiunile mele medicale trebuie să fie făcute numai spre folosul și buna stare a pacienților în cantitatea și calitatea potrivită, adresându-se atât sufletului cât și fizicului, evitând atât terapia excesivă cât și cea insuficientă și având grijă ca, în primul rând, să nu le fac rău prin acțiunile mele.

4. JUR că nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și că nici nu voi da vreun sfat în această privință.

5.JUR că îmi voi păstra arta și știința de medic sacră și pură și astfel îmi voi conduce și viața, fiindcă viața mea trebuie să fie o oglindă a artei și a științei mele de medic, căutând să urmez eu, in primul rând, sfaturile de viață înțeleaptă pe care le ofer pacientilor.

6. JUR că voi avea curaj sa spun ”nu știu” atunci când un caz mă depășește, că voi îndruma pacienții către cel mai potrivit medic, în interesul pacientului, și că, totodată, nu voi critica niciodata un coleg în fața unui pacient.

7. JUR că ajutorarea oamenilor cu ajutorul științei și artei medicale va constitui obiectivul meu esențial ca medic, iar banii, alte aspecte materiale sau alte scopuri omenești nu vor fi niciodată mai importante în acțiunile și gândurile mele decât binele oamenilor.

8. JUR că voi urmari să nu folosesc influenta pe care o câștig datorită nobilei investituri de medic pentru a manipula oamenii în scopul de a a obține avantaje personale de orice fel, inclusiv de natura materială sau a relatiilor intime.
9. JUR că orice informatie de natura personală voi afla datorită acestei nobile investituri de medic o voi păstra în deplin secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

10. JUR că știu că, dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi încălca, viața și investitura de medic a mea, a profesorilor și a colegilor mei se vor bucura de lumină, iubire și respect din partea tuturor oamenilor; dacă voi trăda acest esențial jurământ, devenind sperjur, atunci sunt conștient că voi decade imediat, în sufletul meu și, la vremea potrivită, în sufletele colegilor și pacienților mei, din această nobilă investitură de medic și voi pierde marea șansă de a ajuta într-un mod foarte înalt pe cei din jur, făcându-le binele și voi pierde și marea șansă de a crește și eu, ca om, prin binele pe care îl fac.”


COMENTARII

1. „Jur pe adevărul vieții mele si pe sănătatea mea, precum si pe respectul și iubirea ce sunt datorate acestei nobile investituri de medic, în fața Misterului Universului, a sufletului meu, a profesorilor și colegilor mei, că voi îndeplini cu umilință și respect acest jurământ și cerințele lui, atât cât mă ajută forțele, sufletul și rațiunea.
Jurământul se asumă în fața profesorilor, confraților, dar mai ales in fața propriei conștiințe și în fața ”Misterului Universului
”.

Aceasta se realizează cu umilință și respect, deoarece altfel nu este posibil să ne păstrăm cugetul curat pentru a putea fi inspirati, pentru a înțelege creator ceea ce se întâmplă și pentru a nu acționa din ego.
Referința la ”atât cât mă ajută forțele și rațiunea” este raportată la faptul că fortel omului, fie el (la un moment dat) și un medic de succes, sunt limitate si el poate ajunge la capatul posibilitățlor sale umane și, deci, poate greși.
Dar aceasta doar fiindcă nu i-a stat in puteri să acționeze corect și nu din reavoință.
Exprimarea ”forțele, sufletul și rațiunea” se referă la faptul că există aspecte în noi pe care le percepem ca putere, dar exista și aspecte de o natură foarte înaltă menționate aici sub denumirea de ”suflet” si, desigur, rațiune, care este un instrument minunat pentru suflet.

”2. 2. JUR să respect pe cei care m-au învățat această artă și știință la fel ca pe propriii mei părinți și să îi ajut, dacă va fi nevoie; să transmit mai departe învățăturile medicale celor care doresc să o cunoască și să o practice în mod corect, considerându-i ca fiind frații mei și explicându-le riguros principiile acestui jurământ al investiturii de medic.

Acest punct structureaza lumea medicală ca o casta, breaslă sau confrerie animată de aceeași dorință de a face binele celorlalți prin vindecare sau armonizare a vieții, dorință care este precizată apoi la punctul 4:

”3. JUR că, atât cât mă ajută forțele și rațiunea, acțiunile mele trebuie să fie făcute numai spre folosul și buna stare a pacienților în cantitatea și calitatea potrivită, adresându-se atât sufletului cât și fizicului, evitând atât terapia excesivă cât și cea insuficientă și având grijă ca, în primul rând, să nu le fac rău prin acțiunile mele.
În afară de ”primum non nocere” („în primul rând să nu dăunăm”), aici este evidențiată nu doar posibilitatea unui tratament incomplet, dar și posibilitatea unui tratament excesiv, situație din ce in ce mai frecventa in aceste timpuri în unele tari dezvoltate economic.

4. JUR că nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și că nici nu voi da vreun sfat în această privință.

Această precizare este și o atitudine de opoziție față de eutanasie. Atitudinea fata de eutanasie este importantă si ea trebuie precis cunoscută de medic.
Dacă lumea medicala va ajunge la un alt consens in aceasta directie, desigur că va putea adecva acest punct noilor idei, dar ele trebuie clar precizate în jurământ.

„.5. JUR că îmi voi păstra arta și știința de medic sacră și pură și astfel îmi voi conduce și viața, fiindcă viața mea trebuie să fie o oglindă a artei și a științei mele de medic, căutând să urmez eu, in primul rând, sfaturile de viață înțeleaptă pe care le ofer pacientilor.

Desigur, putem spune că un chiururg eminent dar cu un stil de viata mizerabil poate fi eficient, totuși, în medicină. Da, este posibil, dar aceasta este o excepție care confirmă regula, fiindcă, altfel, un medic este un om aflat în continuă crestere interioară și, dacă viața sa este o oglindă perfecta a sfaturilor sale, el va fi mult mai inspirat, mai armonios și mai puternic iar prestigiul său în fața pacienților va fi enorm și aceasta este adevărata cale medicală.

6. JUR că voi avea curaj sa spun ”nu știu” atunci când un caz mă depășește, că voi îndruma pacienții către cel mai potrivit medic, în interesul pacientului, și, totodată, nu voi critica niciodata un coleg în fața unui pacient.

Această precizare înseamnă umilință și respect din parte medicului pentru Bine și Adevăr și, chiar dacă uneori poate părea ca pierde din prestigiu, cu siguranță va câștiga enorm, în ansamblu, iar prestigiul va fi apoi și cu siguranță uriaș. Dacă procedeaza altfel, se expune la greșeli medicale si la incalcarea a numeroase aspecte morale pretioase care îl vor face să cadă spiritual într-un mod lamentabil.

„7. JUR că ajutorarea oamenilor cu ajutorul științei și artei medicale va constitui obiectivul meu esențial ca medic, iar banii, alte aspecte materiale sau alte scopuri omenești nu vor fi niciodată mai importante în acțiunile și gândurile mele decât binele oamenilor.

Acest punct NU se referă la a primi o remunerație materială firească.
Aici exemplul ”doctorilor fără de arginți” din evanghelii este impresionant, dar el se poate transpune în timpurile noastre prin oferirea ajutorului medical fără a fi atașat de primirea unei recompense, fără ca medicul să simtă în suflet că ar face aceasta pentru bani.
Motivatia corectă a gestului medical este faptul că nevoia pacientului este o șansă inestimabilă pentru medic de a oferi binele, atât cât este posibil.

Gestul medical este un privilegiu pentru medic de a face binele, nu o marfă.

Bani vor fi, cu siguranță, în cele din urma, chiar foarte multi pentru medicii pricepuți, chiar dacă aceștia nu vor considera ca muncesc pentru ei. Desigur, nu înseamnă că medicii trebuie să fie victima pacienților nemernici sau nesimțiți. A fi bun nu înseamnă să fii și prost.

„8. JUR că voi urmari să nu folosesc influenta pe care o câștig datorită nobilei investituri de medic pentru a manipula oamenii în scopul de a a obține avantaje personale de orice fel, inclusiv de natura materială sau a relatiilor intime.

Multe probleme ale medicinei ar dispare daca si acest punct al Jurământului ar fi respectat.
Acest punct se referă la manipularea pacientilor (și aici exista, din păcate, multă practică în sistemul de sănătate.

9. JUR că orice informatie de natura personală voi afla datorită acestei nobile investituri de medic o voi păstra în deplin secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

Legea secretului profesional era cunoscută încă de pe vremea lui Hipocrate, Fără să fi fost impusă de nimeni, ea era o necesitate firească.

10. JUR că știu că, dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi încălca, viața și investitura de medic a mea, a profesorilor și a colegilor mei se vor bucura de lumină, iubire și respect din partea tuturor oamenilor; dacă voi trăda acest esențial jurământ, devenind sperjur, atunci sunt conștient că voi decade imediat, în sufletul meu și, la vremea potrivită, în sufletele colegilor și pacienților mei, din această nobilă investitură de medic și voi pierde marea șansă de a ajuta într-un mod foarte înalt pe cei din jur, făcându-le binele și voi pierde și marea șansă de a crește și eu, ca om, prin binele pe care îl fac.

Ce poate pierde un medic încălcând Jurământul?
In primul rând propriul său respect de Sine și starea de investitura interioară de medic, stare ce, chiar dacă nu este cunoscută sau recunoscută de toată lumea, ea este simțiță, cu siguranță, de multi medici.
În momentul pierderii investiturii interioare, nimic numai este ca înainte, inspirația dispare și medicul devine, în sufletul său, un ”fost”. Pierderea investiturii interioare precede pierderea exterioară a investiturii, fiindcă încălcarea Jurământului înseamnă, mai mereu, diferite încălcări ale legilor oficiale ale țărilor.
Totuși, Jurământul lui Hipocrate este un cod moral și spiritual, care precede oranizarea legislativă și care constituie un ghid chiar și pentru cei care fac legile (sau, cel puțin, așa ar trebui să fie).

Leo Radutz
www.adanima.org
12.10.2011

P.S. Aici avem listată o variantă a vechiului cod.

”Jur! Pe Apolo, medicul pe Asclepios, pe Higyeea si Panaceea, pe toți zeii și zeitele, luandu-i ca martori, că voi îndeplini, pe cat mă vor ajuta puterile și priceperea, juramantul si legământul care urmează.
Jur! Pe invățatorul meu într-ale medicinei îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărți cu el averea mea și, la nevoie, îi voi îndestula trebuințele, pe copiii săi îi voi privi ca pe niste frati și, dacă vor dori sa devină medici, îi voi învăța fără plată, dar cerându-le să respecte același legământ.
Jur! Preceptele, lectiile orale si tot restul invataturii le voi impartasi fiilor mei, fiilor invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramant, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
Jur! Voi indura ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate. Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca-mi va cere, si nici nu voi indemna la asa ceva; tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede,
Jur! Imi voi petrece viata si imi voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatenie. Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu acestea.
Jur! In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu buna stiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor, liberi sau sclavi.
Jur! Orice as vedea si as auzi in timp ce-mi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea imprejurari, pastrarea tainei este o datorie.
Jur! Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti; iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur merit sa am o soarta dimpotriva!
JUR, JUR, JUR!”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top