Evanghelia Pacii a lui Ioan

Cuvânt înainte

Au trecut aproape două mii de ani de când divinul Fiu al Omului a arătat cu dragoste omenirii calea, adevărul și viața. El a adus, prin miracolele pe care le-a săvârșit, sănătate bolnavilor, înțelepciune ignoranților și fericire dumnezeiască celor în suferință.

Cuvintele sale pline de bunătate și înțelepciune, sunt pe jumătate uitate și în unele situații nu au fost adunate decât după câteva generații de când au fost rostite. Ele nu o dată au fost înțelese greșit, adunate greșit, de sute de ori rescrise și de sute de ori transformate dar, cu toate acestea, prin voința lui Dumnezeu ele au fost păstrate, pentru cei capabili să le înțeleagă, aproape două mii de ani.

Deși cuvintele sale, așa cum le avem astăzi în Noul Testament, reprezintă doar o mică parte din cele rostite de Isus, ele au cucerit jumătate din omenire și aproape întreaga civilizație a Vestului. Acest fapt dovedește eterna vitalitate a Adevărului conținută în cuvintele Sale și pune în evidență suprema și incomparabila lor valoare.

Publicăm aici cuvintele pure și pline de har rostite de Isus, după ce au fost traduse direct din străvechea limbă aramaică, limba vorbită de Isus și de iubitul său discipol Ioan, care a notat cu cea mai mare exactitate învățăturile personale secrete ale divinului său Maestru.

Aceste cuvinte demonstrează că Isus dorea mai ales să-i învețe pe oameni cum să trăiască în deplină armonie cu legile divine ale naturii, astfel încât ei să devină capabili să-și vindece în mod natural orice boală, prin efort propriu și cu ajutorul lui Dumnezeu. Isus își folosea puterea sa dumnezeească numai pentru a-i determina pe oameni să caute și să respecte legile divine ale naturii și, în final, să îi orienteze spre adevărul suprem, spre Dumnezeu Tatăl. Toate vindecările sale miraculoase erau săvârșite doar în cazul în care cel care, ca urmare a greșelilor sale, suferea, era suficient de pregătit să nu mai păcătuiască. Tocmai de aceea, deloc întâmplător, Isus încheia plin de dragoste orice vindecare cu cuvintele: “Du- te acum și nu mai păcătui!”

Lucrarea de față cuprinde doar un fragment – aproximativ o optime – din manuscrisele integrale care există în aramaică și sunt ținute secrete în Biblioteca Vaticanului și care, de asemenea, există în slavona veche, la Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate, în prezent, a statului austriac).

Datorăm existența și perpetuarea acestor două versiuni preoților nestorieni care, sub presiunea avansării hoardelor lui Gingis-Han, au fost forțați să fugă din Est spre Vest, ducând cu ei toate scripturile vechi și toate icoanele.

Vechile texte aramaice datează din primul secol după Cristos, în timp ce versiunea în slavona veche este o traducere literală a primelor. Arheologia nu a fost în stare până în prezent să reconstituie exact cum au călătorit textele din Palestina spre interiorul Asiei, pentru a ajunge în cele din urmă în mâinile preoților nestorieni.

O ediție critică, conținând textul complet, referințele și notele explicative (arheologice, istorice și exegetice) de rigoare, a apărut sub numele de “The Gospel of the Essenes”. Partea publicată acum de noi se referă la vindecările miraculoase ale lui Isus.

În afara evidenței adevărului, nu este nimic de adăugat la acest text. El vorbește cu o forță extraordinară de la sine. Cel care citește cu atenție și cu dragoste paginile care vor urma, va simți eterna și divina viață și evidență a acestor profunde adevăruri, de care omenirea, în aceste momente de schimbare, are nevoie mai mult ca oricând.

“Şi adevărul va mărturisi despre el însuși.”

EVANGHELIA PĂCII A LUI IISUS HRISTOS

Şi atunci, mulți bolnavi și schilozi au venit la Iisus, întrebându-L: “Dacă cu adevărat Tu cunoști toate lucrurile, spune-ne de ce suferim acum de toate aceste chinuri cumplite? De ce nu suntem și noi la fel de sănătoși, ca și ceilalți oameni? Învățătorule divin, vindecă-ne, ajută-ne, pentru ca și noi să devenim acum puternici și să nu mai trebuiască să rămânem în mizeria noastră, doborîți de suferințe și boli. Ştim cu toții că este în puterea Ta să vindeci orice fel de boli. Eliberează-ne de Satana și de toate aceste mari chinuri. Îndură-Te de noi, Învățătorule”.

Iisus a răspuns: “Fericiți trebuie să deveniți voi, cei cărora vă este foame de adevăr. Dacă mă veți asculta și mă veți înțelege vă voi îndestula cu pâinea înțelepciunii. Fericiți trebuie să deveniți voi, cei care bateți, pentru că dacă mă veți înțelege vă voi deschide ușa vieții eterne. Fericiți tre buie să deveniți voi, care înțelegând vă veți lepăda de puterea lui Satana, pentru ca astfel vă voi conduce în împărăția înaltă a îngerilor Mamei voastre, unde puterea lui Satana nu poate niciodată să intre”.

Şi ei, plini de curiozitate și uimire, L-au întrebat:

“Cine este Mama noastră și cine sunt îngerii Ei? Şi unde se află de fapt împărăția Ei?”

“Mama voastră este mereu ascunsă în voi și voi sunteți permanent cuprinși în Ea. Ea v-a născut; Ea v-a dat viață. Ea este cea care v-a dat corpul și și tot Ei i-L veți da până la urmă înapoi într-o zi. Fericiți veți fi voi dacă ajungeți să o cunoașteți pe Ea și împărăția Ei, dacă respectați legile Ei și mai ales dacă primiți să acționeze în voi îngerii Mamei. Adevărat vă spun, cel care va fa ce toate aceste lucruri nu va mai vedea niciodată boala, pentru că puterea divină a Mamei este mai presus de orice rău. Şi Ea distruge pe Satana și împărăția lui și stăpânește veșnic peste toate trupurile voastre și peste toate lucrurile vii.

Sângele care circulă în voi s-a născut din sângele Mamei divine Natura. Sângele Ei cade din nori; țâșnește din pântecele pământului, susură în pârâurile munților, curge larg în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuiește puternic în mările furtunoase.

Aerul pe care îl respirăm s-a născut din respirația Mamei noastre divine Natura. Respirația Ei este azurie în înălțimea cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert.

Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistență stâncilor și pietrelor. Ele stau dezgolite în fața cerului, pe vârfurile munților; sunt ca niște uriași care stau dormind pe coastele munților, ca niște statui sfinte așezate în deșert și ascunse în adâncimea pământului.

Delicatețea cărnii noastre s-a născut din carnea Mamei noastre divine Natura, a cărei carne devine galbenă și roșie în fructele copacilor și ne hrănește în brazdele câmpiilor. Măruntaiele noastre s-au născut din măruntaiele divine ale Mamei Natura și sunt ascunse ochilor noștri, precum adâncimile nevăzute ale pământului.

Lumina ochilor noștri, auzul urechilor noastre, amândouă s-au născut din lumina și sunetele Mamei noastre divine Natura, care ne înconjoară așa cum valurile mării înconjoară peștele, așa cum aerul învolburat înconjoară pasărea.

Omul este fiul Naturii divine și de la Ea a primit Omul întregul său trup, întocmai cum trupul unui nou-născut se naște din trupul mamei sale.

Adevărat, adevărat vă spun, voi sunteți una cu Mama voastră divină Natura; Ea este în voi și voi în Ea. Din Ea v-ați născut, în Ea trăiți și la Ea vă veți întoarce din nou. De aceea, păstrați ca fiind sfinte legile Ei, pentru că niciodată nu poate trăi mult și nici nu poate fi fericit, decât acela care își cinstește Mama divină și respectă cu umilință legile Ei. Căci respirația voastră este respirația Ei; sângele vostru este sângele Ei; oasele voastre sunt oasele Ei; carnea voastră este carnea Ei; măruntaiele voastre sunt măruntaiele Ei; ochii și urechile voastre sunt ochii și urechile Ei (căci totdeauna partea este în tot și totul în parte).

Dacă nu izbutiți să păstrați toate aceste legi divine, dacă vă veți face rău, fie chiar numai unuia dintre mădularele trupului vostru, vă veți pierde cu totul în boala voastră chinuitoare și acolo, va fi doar plânsetul și scrâșnirea dinților. Vă spun, până când nu veți urma legile Mamei voastre divine, nu veți putea scăpa în nici un fel de moarte. Cel care se atașează strâns de legile Mamei sale divine, de el se va atașa strâns și Mama sa divină; Ea îi va vindeca atunci toate rănile și el nu va mai fi niciodată bolnav; Ea îi va da în plus viață lungă și totodată îl va proteja de toate chinurile: de foc, de apă și de mușcătura șerpilor veninoși, pentru că Mama divină Natura v-a purtat, v-a născut și tot Ea este aceea care ține viața în voi. Ea v-a dat trupul Ei și nimeni altcineva decât Ea nu vi-l va putea vindeca. Fericit este cel care o iubește pe Mama sa divină și se odihnește liniș tit la pieptul Ei, pentru că Mama divină vă iubește chiar și atunci când voi vă întoarceți fața de la Ea. Şi cu atât mai mult Ea vă va iubi, dacă vă veți întoarce din nou la Ea! Adevărat vă spun, foarte mare este dragostea Ei, mai mare decât cei mai mari m unți, mai adâncă decât cele mai adânci mări. Şi Mama divină nu-i părăsește niciodată pe cei care cu adevărat o iubesc: așa cum o găină își apără puii, așa cum o leoaică își apără leuții, așa cum o mamă își apără nou-născutul, tot așa Mama divină Natura îl protejează pe Fiul divin al Omului de toate pericolele și de toate relele.

Relele și pericolele stau nenumărate în așteptarea Fiilor ignoranți ai Oamenilor. Belzebut, prințul tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în așteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rău și greșeală. El este moarte, domnul oricărui chin și, luându-și o înfățișare plăcută, el îi ispitește plin de viclenie și îi ademenește pe Fiii cei perverși ai Oamenilor. El promite bogății și putere, palate splendide, îmbrăcăminte de aur și argint și o mulțime de servitori, renume și glorie, adulter și desfrâu, lăcomie și pofta de a bea, vieți tumultuoase, trândăvie și zile leneșe. Şi el ispitește în fel și chip, pe fiecare, prin acel lucru rău spre care inima sa este cel mai mult înclinată. Şi în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit deja sclavii tuturor acestor perversități, deșertăciuni și spurcăciuni, atunci, ca plată, el smulge de la Fiii cei răi ai Oamenilor toate acele lucruri pe care Mama divină Natura le-a dat lor cu atâta generozitate. El le ia suflarea, sângele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile. Şi suflarea Fiului cel păcătos al Omului devine scurtă și înăbușită, plină de durere și rău mirositoare, ca suflarea fiarelor necurate. Şi sângele lui devine gros și rău mirositor, ca apa mlaștinilor; se năclăiește și se înnegrește ca noaptea morții. Şi oasele lui devin tari și înnodate; se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Şi carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită cu râie și bube care sunt dezgustătoare, și măruntaiele lui se umplu cu murdărie, cu scursori în descompunere, și atunci o mulțime de viermi locuiesc acolo. Şi ochii lui devin cețoși până când la sfîrșit noaptea întunecată îi învelește, și urec hile lui devin surde ca tăcerea mormântului. Şi, în cele din urmă, rătăcitorul Fiu nechibzuit al Omului își va pierde viața, pentru că el nu a mai respectat și nu a mai păstrat legile Mamei sale divine și a adunat în el păcat după păcat. Tocmai de aceea, su nt luate de la el toate darurile Mamei sale divine Natura: suflarea, sângele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile și, în afară de toate acestea, viața cu care Mama divină Natura i-a încununat trupul.

Dar, dacă rătăcitorului Fiu păcătos al Omului îi pare cu adevărat rău de păcatele sale și se desprinde de ele și se întoarce din nou cu dragoste la Mama sa divină, și dacă mereu după aceea el ascultă de legile Ei divine, el se va elibera din ghearele Satanei, rezistând cu fermitate ispitelor, atunci Mama sa divină Natura primește din nou pe Fiul său rătăcitor cu dragoste și îi trimite îngerii Ei, care din nou îl vor putea sluji. Când Fiul Omului rezistă cu dârzenie Satanei care locuiește în el și nu-i mai face deloc voia, în același ceas sunt găsiți deja îngerii Mamei sale divine acolo în el, ca ei să îl poată sluji cu toată puterea lor și să-l elibereze cu totul pe Fiul, acum divin, al Omului de puterea cea cumplită a Satanei.

Pentru că niciodată un om nu poate sluji în mod egal doi stăpâni. Pentru că fie îi slujește pe Belzebut și diavolii săi, fie o slujește pe Mama sa divină Natura și pe îngerii ei. Fie slujește moartea și răul, fie slujește viața și binele. Adevărat, adevărat vă spun, fericiți sunt cei care ascultă și respectă legile divine ale vieții și nu rătăcesc pe cărările îngrozitoare ale morții, pentru că în ei atunci forțele vieții devin mari și puternice și astfel ei scapă cu ușurință de chinurile morții”.

Toți cei din jurul său I-au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere și El îi învăța cu totul altfel decât preoții și scribii. Şi, cu toate că soarele apusese de mult acum, ei nu au plecat la casele lor, ci s-au așezat în jurul lui Iisus și L-au întrebat: “Învățătorule, spune-ne care sunt aceste legi divine ale vieții? Te implorăm, mai rămâi cu noi o vreme și învață-ne. Am vrea să ascultăm toate învățăturile Tale divine ca să putem fi vindecați și să devenim virtuoși și fericiți”.

Şi atunci Iisus a stat jos în mijlocul lor și a spus: “Adevărat, adevărat vă spun, nimeni nu poate fi cu adevărat fericit, în afară de cel care respectă legea.

Şi atunci ceilalți au răspuns într-un glas: “Noi toți ascultăm de legile lui Moise, cel care ne-a dat legea”.

Isus le-a spus: “Nu luați ca fiind pe deplin adevărată legea cea veche, așa cum a fost ea scrisă în scripturile voastre, pentru că legea etern divină este viața armonioasă, pe când scriptura este moarte. Moise nu a primit legile sale de la Dumnezeu în scris, ci prin cuvânt viu. Legea divină este cuvântul viu. Legea cu adevărat divină este cuvântul viu al Dumnezeului cel viu, dat profeților săi vii, pentru oamenii cei vii. În tot ceea ce este viață, acolo este scrisă legea divină. O vedeți în iarbă, în copac, în râu, în munte, în păsările cerului, în peștii mării; dar căutați-o în primul rând în voi înșivă. Toate cele care sunt vii sunt mai aproape de Dumnezeu decât scriptura, care este fără viață. Dumnezeu a făcut astfel viața și toate cele care sunt vii, pentru ca ele, prin cuvântul etern viu, să poată să-l învețe pe om legile lui Dumnezeu cel adevărat. Dumnezeu nu a scris legile sale în pagini de carte, ci înainte de toate în inima, în mintea și în spiritul vostru. Ele sunt mereu prezente în suflarea voastră, în sângele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii și în urechile voastre și sunt mereu scrise în fiecare părticică din trupul vostru. Ele se află în aer, în apă, în pământ, în plante, în razele soarelui, în adâncimi și în înălțimi. Ele toate vă vorbesc, dacă știți să le ascultați, pentru ca voi să puteți înțelege și respecta limba și voința lui Dumnezeu cel viu. Dar voi adeseori, datorită păcatelor, vă închideți ochii, ca să nu puteți vedea și vă astupați urechile, ca să nu puteți auzi. Adevărat, adevărat vă spun, scriptura este lucrarea omului, dar viața și toate cele care o găzduiesc sunt totdeauna lucrarea lui Dumnezeu. De ce nu ascultați și nu respectați cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt în mod evident scrise în lucrările lui? Şi de ce studiați și vă agățați cu atâta încăpățânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîndemânatice ale omului?”

“Cum putem noi, oare, să citim legile lui Dumnezeu, în altă parte decât în scripturi? Unde sunt ele în altă parte scrise? Citește-ni-le și arată-ni-le unde le vezi Tu, pentru că noi nu cunoaștem nimic altceva decât scripturile cele vechi, pe care le-am moștenit de la strămoșii noștri. Spune- ne despre legile divine de care ne vorbești, pentru ca, auzindu-le, să le respectăm și să fim îndreptați și vindecaț i”.

Iisus a spus: “Voi nu înțelegeți cuvintele vieții, pentru că acum prin păcatele voastre voi sunteți în moarte. Întunericul greșelilor vă acoperă ochii, iar urechile voastre sunt astupate de surzenie. Nu vă este de nici un folos să cugetați la scripturi dacă, prin toate faptele voastre, îl huliți pe cel care v-a dat scripturile. Dumnezeu și legile Lui divine nu sunt deloc prezenți în ceea ce faceți. Ele nu sunt niciodată prezente în lăcomie și nici în pofta de a bea, nici în viețile voastre perverse și agitate, nici în desfrâu, nici în căutarea de bogății, nici în ura contra dușmanilor voștri, pentru că toate aceste lucruri și multe altele care sunt rele, sunt departe de adevăratul Dumnezeu și de îngerii Săi. Căci toate aceste lucruri vin numai din împărăția întunericului și de la regele tuturor relelor! Toate aceste lucruri rele și păcătoase le purtați permanent în voi înșivă; și astfel, din această cauză, cuvântul adevărului și puterea divină a lui Dumnezeu nu intră deloc în voi, pentru că numai relele de toate felurile și toate spurcăciunile își au locuința în trupul vostru, în sufletul vostru și în mintea voastră. Dacă vreți cu adevărat ca cuvântul lui Dumnezeu cel viu și puterea Sa divină să poată intra în voi, nu spurcați trupul vostru, sufletu l vostru și mintea voastră! Trupul este templul sufletului și sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu. Purificați de aceea aceste temple, pentru ca Domnul cel veșnic al templului să poată locui acolo înăuntru și să ocupe un loc care să fie demn de El. Şi din fața tuturor ispitelor corpului, sufletului și minții vostre, care vin de la Satana, retrageți-vă pentru totdeauna sub umbra cerului lui Dumnezeu.

Reînnoiți-vă prin cele divine cât mai repede. Adevărat vă spun, Satana și toate chinurile sale nu pot fi alungate decât prin post, aspirație și rugăciune. Duceți-vă fiecare în natură și postiți singuri și nu vă arătați postul nici unui om. Dumnezeu cel viu vă va vedea atunci și mare va fi răsplata voastră. Postiți, plini de credință în Dumnezeu, până când Belzebut și toate relele sale pleacă de la voi și toți îngerii Mamei divine a Naturii vin și vă slujesc. Şi iarăși vă spun, dacă nu postiți plini de umilință, nu veți fi niciodată eliberați de puterea Satanei și de toate bolile care vin de la Satana. Postiți și rugați-vă cu ardoare, căutând neîncetat puterea Dumnezeului cel viu, pentru vindecarea voastră. Când postiți, ocoliți Fiii cei păcătoși ai Oamenilor și căutați să atrageți spre voi îngerii Mamei divine a Naturii, pentru că numai cel care caută, până la urmă va găsi. Căutați aerul proaspăt al pădurii și al câmpiilor și acolo, în mijlocul lor, veți găsi pe îngerul aerului. Scoateți-vă în întregime îmbrăcămintea și permiteți îngerului aerului să vă îmbrățișeze tot trupul gol. Apoi respirați adânc și rar, pentru ca îngerul aerului să poată fi adus înlăuntrul vostru. Îngerul aerului va alunga repede afară din trupul vostru toate necurățeniile, care l-au pângărit atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Şi astfel, toate lucrurile rău mirositoare și necurate vor ieși în curând afară din voi, așa cum fumul iese din foc și se răsucește în sus, pentru a se pierde în marea aerului. Pentru că vă spun cu adevărat, sfânt este îngerul aerului, care curăță tot ce este necurat și care face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nici un om nu poate veni în fața lui Dumnezeu, dacă îngerul aerului nu l-a lăsat să treacă. Toți trebuie să vă nașteți din nou prin aer și prin adevăr, pentru ca trupul vostru să respire aerul Mamei noastre divine Natura, iar mintea să respire la rândul ei adevărul Tatălui nostru Ceresc.

După îngerul aerului, căutați acum îngerul apei. Scoateți-vă din nou toată îmbrăcămintea și permiteți îngerului apei să vă îmbrățișeze tot trupul. Aruncați-vă cu totul în brațele sale pure și cuprinzătoare și, tot atât de des pe cât mișcați aerul cu respirația voastră, mișcați acum și apa cu trupul vostru. Îngerul apei va arunca, la rândul său, repede afară din trupul vostru, toate necurățeniile care v-au pângărit atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Şi toate lucrurile necurate și rău mirositoare vor curge repede afară din voi, la fel precum necurățiile hainelor murdare, spălate în apă, curg și se pierd în curentul râului. Adevărat, adevărat vă spun, sfânt și pur este îngerul apei, care cu răță tot ce este necurat și face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nici un om nu va putea veni în fața lui Dumnezeu, dacă îngerul apei nu-l lasă să treacă. Toți trebuie să vă nașteți din nou din apă și din adevăr, pentru ca trupul vostru să se scal de în râul vieții pământești și mintea voasrtră să se scalde în râul vieții veșnice. Pentru că, de fapt, voi primiți sângele vostru de la Mama voastră divină, Natura și adevărul de la Tatăl divin Ceresc.

Să nu credeți cumva că este destul ca îngerul apei să vă îmbrățișeze numai pe dinafară; fiindcă necurăția dinăuntru este adeseori cu mult mai mare decât necurăția dinafară. Şi cel care se curăță doar pe dinafară, dar pe dinăuntru rămâne necurat, este asemenea mormintelor care, pe dinafară sunt frumos vopsite, dar pe dinăuntru sunt pline de tot felul de necurății oribile și dezgustătoare. De aceea este bine să permiteți îngerului apei să vă boteze chiar și pe dinăuntru, pentru ca să vă puteți elibera repede de păcatele voastre trecute, pentru a putea deveni grabnic, și în interior, la fel de puri ca spuma cea minunată a râului în lumina soarelui.

Căutați, de aceea, un tâlv mare, cu tulpina lungă cât înălțimea unui om [n.n. tâlvul este o plantă asemănătoare cu un dovleac]. Umpleți-i interiorul cu apă din râu și după ce soarele a încălzit-o, agățați-l apoi de ramura unui copac și îngenuncheați pe pământ în fața îngerului apei și permiteți capătului tulpinii tâlvului să intre în părțile voastre de dinapoi, pentru ca apa să poată curge prin toate măruntaiele voastre și să le curețe. După aceasta, rămâneți îngenuchiați pe pământ, în fața îngerului apei și rugați-l pe Dumnezeu cel viu să vă ierte toate păcatele voastre trecute și rugați-l apoi, cu umilință, pe îngerul apei, să vă elibereze trupul de orice boală și necurăție. Apoi, lăsați .apa aceea să se scurgă complet afară din trupul vostru, ca să poată scoate din interiorul vostru toate lucrurile necurate și rău mirositoare ale Satanei; veți vedea atunci cu ochii voștri și veți mirosi cu nasul vostru toate sp urcăciunile și toate necurățiile care v-au spurcat templul trupului. Toate acestea erau păcate care locuiau în trupul vostru, chinuindu-vă cu tot felul de dureri. Botezul lăuntric cu această apă vă eliberează grabnic de toate acestea. Reînnoiți-vă mereu botezul cu apă în fiecare zi a postului vostru, până în ziua în care veți vedea că apa care curge afară din voi este la fel de pură ca și spuma râului. Duceți-vă corpul la râu și, acolo, lăsați-vă în brațele îngerului apei, aduceți cu umilință mulțumiri lui Dumnezeu cel viu, care v-a eliberat de păcatele voastre. Acest botez sfânt prin îngerul apei este renașterea voastră într-o viață nouă. Pentru că prin ea ochii voștri vor vedea de acum încolo cele ascunse și urechile voastre vor auzi cele tainice. Nu mai păcătuiți deloc după aceea, după botezul vostru, pentru ca îngerii aerului și apei să poată de-a pururea locui în voi și să vă slujească cu putere, tot mai mult. Şi dacă, chiar și după aceea, ceva din păcatele și necurățiile voastre trecute mai rămân, căutați îngerul luminii Soarelui. Scoateți-vă toată îmbrăcămintea și permiteți îngerului al luminii să vă îmbrățișeze tot trupul gol. Apoi respirați adânc și cât mai rar, pentru ca îngerul luminii soarelui să poată fi de asemenea adus înăuntrul vostru. Şi îngerul luminii soarelui va alunga astfel din trupul vostru toate lucrurile necurate și rău mirositoare care v- au spurcat atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Şi toate lucrurile necurate și rău mirositoare vor ieși atunci afară din voi, așa cum întunericul nopții se topește și dispare în fața strălucirii minunate a soarelui care răsare. Pentru că vă spun cu adevărat, sfânt este îngerul al luminii soarelui, care curăță toate necurățiile și face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nimeni nu poate veni în fața lui Dumnezeu, dacă îngerul luminii soarelui nu l-a lăsat să treacă. Toți trebuie să vă nașteți din nou din soare și adevăr, pentru ca trupul vostru să stea purificat în lumina soarelui Mamei divine Natura și mintea voastră să stea în lumina soarelui adevărului Tatălui Ceresc. Îngerii aerului, apei și luminii soarelui sunt mereu înfrățiți. Ei au fost dăruiți Fiului al Omului pentru ca să-l slujească și pentru ca el să poată merge de-a pururea, de la unul la altul, atunci când are trebuință. Sfântă și purificatoare este îmbrățișarea lor. Ei sunt copiii nedespărțiți ai Mamei divine. Tocmai de aceea, nu trebuie să despărțiți pe cei pe care Pământul și Cerul i-au făcut să fie de fapt Unul. Lăsați-i pe acești îngeri frați să vă îmbrățișeze în fiecare zi și lăsați-i mai ales să locuiască în voi, în tot timpul postului vostru.

Adevărat vă spun, numai astfel puterea diavolilor, toate păcatele și necurățiile vor pleca în grabă din trupul care este complet îmbrățișat de acești trei îngeri. Precum hoții surprinși, care fug repede dintr-o casă prădată, la întoarcerea stăpânului casei, unul pe ușă, unul pe fereastră și al treilea prin capacul de pe acoperiș, fiecare pe unde se află și fiecare pe unde poate, tot așa vor fugi repede din trupurile voastre toți demonii răului, toate păcatele trecute și toate necurățiile și bolile care au spurcat templul trupurilor și al sufletelor voastre. Când îngerii Mamei voastre divine Natura intră în trupurile voastre, stăpânii cei adevărați și divini ai templului intră din nou în stăpânirea lui, și atunci toate mirosurile rele vor pleca în grabă prin suflarea voastră și prin pielea voastră, voma cea putredă prin gura voastră, prin pielea voastră, prin părțile voastre ascunse și chiar prin cele de dinapoi. Şi toate aceste lucruri le ve ți vedea cu ochii voștri și le veți mirosi cu nasul vostru și le veți atinge cu mâinile voastre. Şi, când toate păcatele și necurățiile au plecat din trupul vostru, sângele vostru va deveni la fel de pur ca sângele Mamei voastre divine Natura, ca spuma curată a râului în lumina soarelui, suflarea vostră va deveni la fel de pură ca mireasma florilor parfumate, carnea vostră va fi la fel de pură precum carnea fructelor înroșindu-se la vremea pârguitului printre frunzele copacilor, lumina ochilor voștri va deveni la fel de limpede și strălucitoare ca strălucirea soarelui pe cerul albastru. Şi atunci, îngerii Mamei Naturi vă vor sluji din nou, plini de dragoste. Şi suflarea voastră, sângele vostru, carnea vostră vor fi una cu suflarea, sângele și carnea Mamei voastre divine natura, pentru ca spiritul vostru să poată deveni, de asemenea, una cu Spiritul al Tatălui Ceresc. Pentru că nimeni nu poate ajunge la Tatăl divin Ceresc decât prin Mama divină Natura, așa cum nici un nou-născut nu poate înțelege pe deplin învățăturile tatălui său, până când mama sa nu l-a alăptat, nu l-a scăldat, nu l-a hrănit și nu l-a adormit. Când copilul este încă mic, locul său este cu mama sa și el trebuie să o asculte. Când copilul a crescut, tatăl său îl ia la lucru alături de el, în câmp și copilul vine înapoi la mama sa numai când ora cinei a sosit, și apoi după aceea tatăl său îl învață ceea ce trebuie să știe, pentru ca el să devină iscusit în toate lucrările tatălui său. Şi când tatăl vede că fiul său a priceput așa cum trebuie învățătura și face foarte bine lucrarea sa, el abia atunci îi dă toate averile sale, pentru ca fiul să poată continua acum lucrarea tatălui său. Fericit este acel fiu, care va accepta sfatul mamei sale și pășește pe această cale. Şi de o sută de ori mai fericit este acel fiu înțelept, care acceptă și pășește, de asemenea, pe calea sfatului tatălui său. Tocmai de aceea v-a fost spus: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca zilele tale să fie multe pe acest pământ”. Dar, mai mult decât atât, eu vă spun, Fii ai Oamenilor: Cinstiți pe Mama voastră divină Natura și respectați-i toate legile, pentru ca zilele voastre să fie multe pe acest pământ și cinstiți, de asemenea, pe Tatăl vostru divin Ceresc, pentru ca viața veșnică și plină de fericire să fie a voa stră. Căci Tatăl Ceresc este de nenumărate ori mai mare decât toți tații de sânge, și Mama voastră Natura este mai mare decât toate mamele de sânge, și mai drag este Fiul al Omului în ochii Tatălui Său divin Ceresc și ai Mamei sale divine Natura, decât sunt copiii în ochii taților lor de sânge și ai mamelor lor de sânge, căci mai înțelepte sunt cuvintele și legile Tatălui Ceresc și cele ale Mamei Naturi, decât cuvintele și voința tuturor taților și aceea a tuturor mamelor de sânge. Şi de mai multă valoare, de asemenea, este moștenirea Tatălui divin Ceresc și aceea a Mamei divine Natura, care vă deschid la veșnica împărăție a vieții divine cerești și pământești, decât toate moștenirile taților voștri de sânge și toate moștenirile mamelor voastre de sânge.

Adevărații voștri frați trebuie să fie numai aceia care fac mereu voia Tatălui Ceresc și voia Mamei divine a Naturii, și nu frații voștri de sânge. Adevărații voștri frați, care respectă voia Tatălui divin Ceresc și voia Mamei sale divine Natura, vă vor iubi totdeauna de o mie de ori mai mult decât frații voștri de sânge. Pentru că, încă din zilele lui Cain și Abel, când frații de sânge au încălcat voința divină a lui Dumnezeu, nu mai există nici o frăție de sânge adevărată. Şi adeseori frații se poartă cu frații lor ca niște străini.

TATĂL DIVIN CERESC ESTE DRAGOSTE.

MAMA VOASTRA DIVINĂ NATURA ESTE DRAGOSTE.

FIUL DIVIN AL OMULUI ESTE DRAGOSTE.

Dragostea este cea prin care Tatăl divin Ceresc Mama divină Natura și Fiul divin al Omului devin Una, pentru că spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatălui Ceresc, iar trupul său a fost creat din trupul Mamei a Naturii. De aceea, fiecare trebuie să deveniți desăvârșiți, așa cum desăvârșite sunt spiritul Tatălui Ceresc și trupul Mamei Naturii. Şi să iubiți pe Tatăl divin Ceresc, așa cum și El iubește spiritul vostru și tot așa să iubiți pe Mama voastră divină Natura, după cum și Ea vă iubește trupul vostru. Şi la fel este bine să iubiți pe frații voștri adevărați, așa cum și Tatăl vostru Ceresc și Mama voastră Natura îi iubesc. Căci numai atunci, Tatăl divin Ceresc vă va da spiritul Său sfânt și Mama divină Natura vă va da trupul Ei sfânt. Atunci, Fiii ai Oamenilor vor da o nesfârșită dragoste unul altuia, ca frați adevărați, dragostea pe care ei de fa pt au primit-o de la Tatăl divin Ceresc și de la Mama lor divină; și abia atunci ei toți vor deveni mângâietori unul pentru celălalt. Şi atunci, va dispare de pe pământ tot răul și toată suferința și va fi multă dragoste, fericire și bucurie pe pământ. Pământul va fi atunci ca cerurile, și împărăția lui Dumnezeu abia atunci va veni. Atunci, va veni Fiul divin al Omului în toată slava Sa, pentru a moșteni împărăția lui Dumnezeu. Şi Fiii Oamenilor își vor împărți moștenirea lor divină, care este împărăția lui Dumnezeu. Pentru ca Fiii Oamenilor să ajungă să trăiască în Tatăl divin Ceresc și în Mama divină Natura, iar Tatăl divin Ceresc și Mama divină Natura să ajungă să trăiască în ei. Şi odată cu împărăția lui Dumnezeu, va veni sfârșitul timpurilor, pentru că dragostea nesfârșită a Tatălui divin Ceresc dă tuturor viață veșnică în împărăția lui Dumnezeu, pentru că dragostea Sa este veșnică. Dragostea este mai puternică decât moartea.

Chiar dacă aș cunoaște limbile oamenilor și ale îngerilor, dacă nu aș avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goală de alamă. Chiar dacă aș spune ce va veni și aș cunoaște toate secretele și toată înțelepciunea, și chiar dacă aș avea credința puternică precum furtuna care ridică munții din locul lor, dar nu aș avea dragoste, Eu nu aș fi nimic. Şi chiar dacă aș da toate bunurile Mele pentru a-i hrăni pe săraci și aș da tot focul pe care l- am primit de la Tatăl Meu, dar nu aș avea dragoste, nu aș fi de folos în nici un fel. Dragostea este răbdătoare. Dragostea nu este invidioasă , nu lucrează rău, nu cunoaște mândrie, nu este aspră și nici egoistă; este înceată la mânie și nu născocește nici o răutate; ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul, dragostea crede totul, dragostea speră totul, drag ostea suportă totul și niciodată nu se epuizează; doar limbile vor înceta și cunoașterea va dispare. Pentru că avem adevărul în parte și avem dreptate în parte și greșim în parte. Dar când deplinătatea perfecțiunii va veni, tot ceea ce este parțial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, înțelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilărești. Acum vedem prin ceață și prin afirmații întunecoase. Acum cunoaștem parțial, dar când vom fi venit în fața lui Dumnezeu nu vom mai cunoaște în parte, ci exact așa cum am fost învățați de El. Şi acum, rămân acestea trei: credință, speranță și dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.

Acum vă vorbesc în limba vie a Dumnezeului viu, prin spiritul sfânt al Tatălui nostru divin Ceresc. Încă nu este nici unul printre voi, care să poată înțelege pe deplin tot ceea ce spun. Cel care vă prezintă scripturile vă vorbește în limba moartă a unor oameni morți, prin trupul său supus bolilor și morții. De aceea poate fi el înțeles de toți oamenii, pentru că toți oamenii sunt supuși bolii și toți sunt în moarte. Nici unul nu vede lumina eternă a vieții. Omul orb îi conduce pe cei orbi pe cărarea întunecată a păcatelor, bolilor și suferințelor, și în cele din urmă toți cad în prăpastia cumplită a morții.

Sunt trimis la voi de către Tatăl divin, ca să pot face lumina vieții să strălucească înaintea voastră. Lumina se cunoaște pe sine și cunoaște întunericul, dar întunericul se cunoaște numai pe sine și nu cunoaște niciodată lumina. Mai am încă multe lucruri să vă spun, dar nu le puteți purta încă, pentru că ochii voștri sunt obișnuiți mai mult cu întunericul, iar lumina deplină a Tatălui divin Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteți să înțelegeți deocamdată ceea ce vă spun în legătură cu Tatăl divin Ceresc, care M-a trimis la voi. Urmați, mai întâi, să înțelegeți și să respectați doar legile Mamei divine a Naturii, despre care v-am vorbit, iar când îngerii Ei v-au curățat pe deplin și v-au reînnoit trupurile întărindu-vă ochii, veți fi cu adevărat în stare să suportați lumina Tatălui Ceresc, care este de o mie de ori mai strălucitoare decât strălucirea a o mie de sori. Căci cum credeți că v-ați putea uita la lumina orbitoare a Tatălui divin Ceresc, când voi nu puteți să suportați nici măcar strălucirea soarelui arzător? Credeți- Mă, soarele este întocmai ca flacăra unei sărmane lumânări pe lângă soarele adevărului Tatălui divin Ceresc. Aveți, deci, totdeauna încredere, speranță și dragoste.

Adevărat, adevărat vă spun, nu vă așteptați răsplata. Dacă credeți în vorbele Mele, voi credeți de fapt în Cel care m-a trimis pe Mine, căci acesta este Domnul tuturor, prin care toate devin cu putință. Pentru că tot ce este imposibil oamenilor, toate acestea îi sunt cu ușurință posibile lui Dumnezeu. Dacă credeți în îngerii Mamei divine a Naturii și ascultați de legile Ei, credința vostră vă va întări și nu veți mai vedea boala niciodată. Aveți credință, de asemenea, în dragostea nesfârșită a Tatălui divin Ceresc, p entru că cel care neîncetat se încrede în El nu va fi niciodată înșelat și nici nu va vedea vreodată moartea.

Iubiți-vă neîncetat unul pe altul, pentru că Dumnezeu este nesfârșită dragoste și, acționând în felul acesta, îngerii Săi vor ști că mergeți pe cărările Lui. Şi atunci, toți îngerii vor veni în fața voastră și vă vor servi. Şi Satana, cu toate păcatele, bolile și necurățiile, va pleca pentru totdeauna din trupul vostru. Mergeți acum și feriți-vă să mai păcătuiți; căiți-vă pentru păcatele voastre; botezați-vă, ca să vă puteți naște din nou și astfel să nu mai păcătuiți”.

Apoi, Iisus s-a ridicat, dar toți ceilalți au rămas așezați, pentru că fiecare simțea puterea copleșitoare a cuvintelor Sale. Şi atunci, luna plină a apărut între norii care se spărgeau și L-a învăluit pe Iisus în strălucirea ei. Scântei au țâșnit din părul Său și El a stat între ei în lumina lunii, de parcă ar fi plutit în aer. Nimeni nu s-a mai mișcat atunci, nici o voce nu s-a mai auzit și nimeni nu a știut cât timp a trecut, pentru că timpul parcă se oprise.

Atunci Iisus a întins mâinile către ei și a spus: “Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!” Şi El a plecat așa cum suflarea vântului leagănă frunzele copacilor.

Încă pentru multă vreme, cei din jur au rămas nemișcați și apoi s-au trezit în tăcere, unul după celălalt, ca după un lung vis. Dar nimeni n-ar fi plecat, ca și cum cuvintele Celui care îi părăsise continuau să le răsune în continuare în urechi. Şi au rămas extaziați, ascultând parcă o muzică cerească minunată.

La un moment dat, în cele din urmă, unul dintre ei, ca și cum ar fi fost puțin înfricoșat, spuse: “Ce bine că suntem aici”; iar altul a spus: “Ce bine ar fi fost dacă noaptea aceasta minunată ar fi durat de-a pururea”; și alții au adăugat: “Ce bine ar fi fost dacă El ar f i fost cu noi întotdeauna. El este cu adevărat trimisul lui Dumnezeu, pentru că iată, doar el a sădit speranța în inimile noastre”. Şi nici unul nu dorea să se întoarcă acasă și spuneau: “Nu vreau să mă duc acasă, unde totul este întuneric și fără bucurie. De ce să ne ducem acum acasă, unde nimeni nu ne iubește?”

Ei vorbeau în acest fel pentru că toți erau săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, vagabonzi, disprețuiți în nemernicia lor, ținuți doar de milă în casele în care găseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau și casă și familie au spus: “Şi noi vom sta acum cu voi”. Pentru că fiecare om simțea că spusele Celui divin, care plecase, legaseră mica adunare cu mii de fire invizibile. Toți simțeau acum că s-au născut din nou. Ei continuau acum să vadă înaintea lor o lună strălucitoare, chiar și atunci când luna se ascunsese în nori și atunci, în inimile tuturor au înflorit flori de o frumusețe minunată, care erau florile bucuriei divine.

Şi când strălucitoarele raze ale soarelui au apărut peste marginea pământului, toți au simțit că era soarele Împărăției lui Dumnezeu, care venea. Cu încurajări pline de bucurie, au ieșit în întâmpinarea îngerilor lui Dumnezeu.

Şi foarte mulți bolnavi și necurați au urmat întocmai cuvintele lui Iisus și au căutat malurile pârâurilor susurânde.

Ei și-au scos îmbrăcămintea și au postit, și-au abandonat trupul îngerilor aerului, apei și luminii soarelui și îngerii Mamei divine a Naturii i-au îmbrățișat, luându-le în stăpânire trupurile și pe dinăuntru și pe dinafară, și ei toți au văzut toate relele, păcatele și necurățiile plecând în grabă de la ei.

Şi au realizat atunci că suflarea unora devenise la fel de rău mirositoare ca aceea care iese din măruntaie, și unora le-a ieșit saliva din gură, și o vomă spurcată și rău mirositoare a ieșit din părțile lor interioare. Toate aceste necurății au curs prin gurile lor, unora prin nas, altora prin ochi și urechi, și o respirație fetidă și îngrozitoare le-a ieșit multora din tot trupul lor, prin toată pielea lo r. Prin multe membre au ieșit afară bube mari și fierbinți, prin care au ieșit necurățiile cu miros urât și urina a curs abundent din trupurile lor; și la foarte mulți urina devenise groasă ca mierea de albine; urina altora era aproape roșie sau neagră și aproape la fel de tare ca nisipul râurilor. Şi mulți au răsuflat duhori din intestinele lor, asemănătoare cu respirația diavolilor. Şi mirosul urât a devenit atât de greu, încât nimeni nu-l mai putea suporta.

Şi când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor și din ei au curs afară toate spurcăciunile și necurățiile păcatelor lor trecute și, ca un torent de munte, s-au năpustit afară din trupurile lor o mulțime de spurcăciuni tari și moi. Şi pământul unde lichidul s-a scurs din ei a fost spurcat și mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea să rămână acolo. Şi diavolii au părăsit măruntaiele lor sub forma unei mari mulțimi de viermi care se zvârcoleau în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Şi apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Şi toți tremurau plini de groază, când au văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvaseră. Şi ei au adus, plini de umilință, mulțumiri lui Dumnezeu care-și trimisese îngerii pentru mântuirea lor.

Erau unii chinuiți de mari dureri, care nu voiau să plece de la ei; și, neștiind ce să facă, s-au hotărât să trimită pe unul dintre ei la Iisus, pentru că doreau foarte mult ca El să fie cu ei. Când doi dintre ei s-au dus să îl caute, L-au văzut pe Iisus însuși apropiindu-Se de malul râului. Şi inimile lor s-au umplut de speranță și bucurie când au auzit salutul Său: “Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!” Multe erau întrebările pe care ei doreau să I le pună, dar mare le-a fost uimirea văzând că nu puteau să înceapă, pentru că nimic nu venea în mințile lor.

Atunci, Iisus le-a spus : “Am venit pentru că am simțit că aveți nevoie de mine”. Şi ei au răspuns: “Învățătorule, avem nevoie într-adevăr. Vino și eliberează-ne de durerile noastre!”

Şi Iisus le-a vorbit în parabole: “Voi sunteți ca fiul risipitor care, timp de mulți ani, a mâncat, a băut și și-a petrecut zilele în desfrâu cu prietenii săi. Şi în fiecare săptămână, fără știrea tatălui său, se îndatora tot mai mult și apoi risipea totul în câteva zile. Cămătarii îl împrumutau întotdeauna, pentru că tatăl său avea mari bogății și întotdeauna plătea răbdător datoriile fiului său. Şi în zadar a încercat tatăl cu vorbe blânde să își mustre fiul. În zadar îl ruga stăruitor să înceteze destrăbălările fără sfârșit și să se ducă la câmp, ca să supravegheze munca slujitorilor săi, pentru că el niciodată nu asculta mustrările lui. Şi fiul mereu îi promitea orice, dacă el îi va plăti din nou vechile datorii, dar a doua zi, ca un făcut, începea din nou. Şi timp de șapte ani fiul și-a continuat viața sa destrăbălată. Dar, în cele din urmă, tatăl și-a pierdut răbdarea și n-a mai plătit cămătarilor datoriile fiului său. “Dacă continui să plătesc mereu – a spus el – nu va mai fi nici un sfârșit pentru păcatele fiului meu”. Atunci, cămătarii care au fost înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, băutura și destrăbălările zilnice. Acum, de dimineața și până seara, cu sudoarea frunții sale, el uda câmpiile și toate mădularele îl dureau în această muncă istovitoare, cu care el nu era obișnuit. Trăia cu pâine uscată și nu avea nimic altceva decât lacrimile sale cu care să o ude. În trei zile, el suferise atât de mult de căldură și oboseală, încât i-a spus stăpânului său: “Nu mai pot să muncesc, căci aproape totul mă doare. Cât mai vrei să mă chinuiești?” “După ce, prin munca mâinilor tale, îmi vei plăti toate datoriile și vor trece șapte ani, vei fi din nou liber”. Şi fiul, disperat, a răspuns plângând: “Dar nu pot să suport nici măcar șapte zile, ai milă de mine, pentru că toate mădularele mă ard și mă dor”. Cămătarul, plin de răutate, a strigat: “Acum vei munci cu stăruință, căci adu-ți aminte cum ai putut să-ți petreci zilele și nopțile timp de șa pte ani în destrăbălare, acum trebuie să muncești pentru cei șapte ani. Să știi că nu te voi ierta până când nu-ți plătești toate datoriile, pâna la ultima drahmă”. Şi fiul, cu membrele torturate de durere, s-a întors cu disperare la câmp ca să-și continue munca. Deja nu se mai putea ține pe picioare din cauza oboselii și a durerilor, când a șaptea zi a venit, ziua Sabatului, când nimeni nu muncește câmpul. Atunci, fiul și-a adunat restul de putere și s-a îndreptat, clătinându-se, spre casa tatălui său, s- a aruncat la picioarele acestuia și i-a spus: “Tată, iartă-mă pentru tot trecutul meu, iartă-mi toate mâhnirile pe care ți le-am adus. Îți jur că niciodată nu voi mai duce o viață destrăbălată și că voi fi fiul tău cel cuminte și ascultător în toate lucrur ile. Eliberează-mă, te implor, din mâinile asupritorilor mei. Tată, te rog, ai grijă de mine și de mădularele mele bolnave și nu-ți împietri inima față de mine!”

Atunci lacrimile au apărut în ochii tatălui său. El și-a luat fiul în brațe și a spus: “Să ne bucurăm împreună, căci astăzi o mare bucurie mi-a fost dată: iată că mi-am regăsit fiul iubit, care se pierduse”. L-a îmbrăcat apoi cu cele mai alese haine și întreaga zi s-au bucurat, iar a doua zi de dimineață, el a dat fiului său un sac de arginți cu care să-i plătească pe toți cămătarii cărora le era îndatorat și, când fiul său s-a întors, el i-a spus: “Fiul meu, vezi bine că este ușor ca, ducând o viață destrăbălată, să faci datorii pentru șapte ani, dar plata lor este foarte grea prin muncă aspră timp de șapte ani”.

“Tată, știu acum că este într-adevăr greu să le plătesc și pentru șapte zile”. Şi tatăl său l-a mustrat spunând: “Doar de data asta ți s-a dat voie să-ți plătești datoriile în șapte zile în loc de șapte ani, restul fiindu-ți iertat, dar ai grijă ca pe viitor să nu mai faci nici o datorie, pentru că îți spun cu adevăr că nimeni altcineva în afara tatălui tău nu îți iartă datoriile, căci aceasta se întâmplă numai pentru că tu ești fiul lui. Pentru toți ceilalți, tu ar fi trebuit să muncești din greu timp de șapte ani, așa cum este scris în legile noastre”.

“Tată, de acum încolo îți promit că voi fi fiul tău iubitor și ascultător și nu voi mai face nici o datorie, pentru că știu că plata lor este foarte grea”.

Şi el s-a dus la câmpul tatălui său și, în fiecare zi, a îngrijit munca slujitorilor tatălui său. Şi niciodată nu și-a pus slujitorii să muncească din greu, pentru că și-a amintit de propria sa muncă grea. Şi anii au trecut și averea tatălui său a crescut tot mai mult sub îngrijirea sa, pen tru că munca sa avea binecuvântarea tatălui său. Încetul cu încetul, a început să îi dea înapoi tatălui său de zece ori mai mult decât risipise în șapte ani. Şi când a văzut tatăl că fiul său folosea bine slujitorii săi și toată averea sa, i-a spus: “Fiul meu, văd că acum averile mele sunt în mâini bune. Am să-ți las toate turmele mele, casa mea, pământurile și comorile mele. Fie ca toate acestea să fie moștenirea ta și continuă să o mărești, pentru ca eu să îmi găsesc bucuria în tine”. Când fiul a primit moștenirea de la tatăl său, el a iertat toate datoriile tuturor datornicilor lui care nu puteau să-i plătească, pentru că el nu a uitat că și datoriile sale fuseseră iertate. Şi Dumnezeu l-a binecuvântat cu viață lungă și fericită, cu mulți copii și cu multe bogății, pentru că el era bun și iubitor cu toți slujitorii lui și cu toate turmele lui”.

Apoi Iisus s-a întors către cei bolnavi și le-a spus: “Vă vorbesc în parabole ca să puteți înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Cei șapte ani de mâncare, băutură și viață desfrânată sunt păcatele trecutului. Cămătarul rău este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca grea reprezintă durerile. Fiul risipitor sunteți voi înșivă. Plata datoriilor este aruncarea afară din voi a diavolilor și bolilor și vindecarea trupului vostru. Sacul de arginți primit de la tatăl este puterea divină eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Averile tatălui sunt pământul și raiul. Slujitorii tatălui sunt îngerii. Câmpul tatălui este lumea care se preface în Împărăția divină a Cerurilor, dacă Fii Omului o lucrează împreună cu îngerii Tatălui divin Ceresc. Pentru că vă spun, este mai bine ca fiul să-și asculte tatăl și să supravegheze slujitorii tatălui său în câmp, decât să devină îndatorat cămătarului cel rău și să trudească și să asude în sclavie, pentru a-și plăti toate datoriile. Astfel, este mai bine ca și Fiii Omului să asculte legile Tatălui lor divin Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția Sa, decât să devină datornicii Satanei, regele morții, al tuturor păcatelor și tuturor bolilor, pentru ca să sufere multe dureri și să asude din greu până își plătesc toate păcatele. Vă spun cu adevărat, mari și multe sunt păcatele voastre, mulți ani v-ați supus farmecelor Satanei, ați fost lacomi, bețivi și desfrânați și, tocmai de aceea, datoriile voastre trecute s-au înmulțit. Şi acum trebuie să le plătiți și plata este foarte grea. De aceea, nu fiți deja nerăbdători, după a treia zi, ca fiul risipitor, ci așteptați răbdători și umili a șaptea zi, care este sfințită de Dumnezeu, și apoi mergeți cu inima umilă și supusă în fața Tatălui divin Ceresc, pentru ca El, în imensa Lui compasiune, să vă ierte toate păcatele și toate datoriile trecute. Tatăl Ceresc vă iubește nesfârșit de mult, pentru că, iată, acum El vă dă voie să plătiți în numai șapte zile datoriile a șapte ani. Acelora care datorează păcatele și bolile a șapte ani, dar plătesc cinstit și stăruiesc până în a șaptea zi, le va ierta Tatăl nostru divin Ceresc toate datoriile tuturor celor șapte ani”.

“Dar dacă păcătuim de șapte ori șapte ani?” – a întrebat un om bolnav, care suferea groaznic.

“Chiar și în acest caz, Tatăl Ceresc îți iartă toate datoriile în de șapte ori șapte zile”.

“Fericiți sunt cei care stăruiesc până la sfârșit, pentru că diavolii lui Satana scriu toate faptele voastre rele într-o carte, în cartea trupului și sufletului vostru. Vă spun cu adevărat, că nu există nici o faptă păcătoasă, care să nu fie scrisă chiar de la începutul lumii în cartea care se află în fața Tatălui divin Ceresc. Dacă prin viclenie puteți scăpa de legile făcute de împărați, de legile lui Dumnezeu niciodată nu poate scăpa nici unul dintre Fiii Omului. Şi atunci când veniți în fața lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta mărturie împotriva voastră cu faptele voastre rele și Dumnezeu va vedea atunci toate păcatele voastre în cartea trupului, a sufletului și a minții voastre și va fi trist în inima Sa, dar dacă, înainte, vă căiți de păcatele voastre și prin post, aspirație și rugăciune căutați mereu pe îngerii lui Dumnezeu, atunci, cu fiecare zi în care continuați să postiți și să vă rugați, îngerii lui Dumnezeu șterg una câte una din datoriile voastre rele din cartea trupului, a sufletului și a minții voastre. Şi când, în final, ultima pagină este și ea ștearsă și curată de toate păcatele voastre, atunci puteți să stați fericiți în fața lui Dumnezeu și Dumnezeu se bucură în inima lui și vă iartă toate păcatele. El atunci vă eliberează din ghearele lui Satana și de toată suferința; El vă ia în casa Lui și poruncește ca toți în gerii Săi să vă slujească și să vă întărească. Viață lungă și fericită El vă dă și după aceea nu veți mai vedea boala niciodată. Şi dacă, din acel moment, în loc să mai păcătuiți, vă petreceți toate zilele făcând fapte bune, atunci îngerii lui Dumnezeu vă vor scrie toate faptele bune în cartea trupului, a sufletului și a minții voastre. Adevărat vă spun, nici o faptă bună nu rămâne nescrisă în Cartea ce se află înaintea lui Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. De la împărații și de la guvernatorii voștri puteți adeseori aștepta în zadar răsplata, dar toate faptele voastre bune vor primi întodeauna proporțional răsplata de la Dumnezeu, mai ales atunci când aveți mare trebuință.

Şi când veți veni în fața lui Dumnezeu, îngerii Săi vor purta mărturie pentru toate faptele voastre bune. Şi atunci Dumnezeu vede faptele voastre bune scrise în trupurile, în sufletele și în mințile voastre și Se bucură mult în inima Lui. El binecuvântează trupul, sufletul, mintea voastră și toate faptele voastre și vă dă drept moștenire Împărăția Sa Pământească și Cerească, pentru ca să aveți viață veșnică și o fericire nepieritoare. Fericit este acela care poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că el nu va mai vedea niciodată moartea”.

O mare tăcere se lăsă după cuvintele Lui. Cei care erau descurajați și- au luat o nouă putere din cuvintele Lui și au continuat să postească și să se roage. Şi cel care vorbise primul a spus: “Voi stărui și eu acum până în a șaptea zi”. Şi al doilea, de asemenea, a spus: “Iar eu de asemenea voi stărui să postesc de șapte ori câte șapte zile”.

Isus le-a răspuns: “Fericiți sunt cei care stăruiesc până la sfârșit, pentru că ei vor fi mântuiți”.

Printre ei erau foarte mulți bolnavi, chinuiți de mari dureri, și care de-abia s-au târât la picioarele lui Iisus, fiindcă nu mai puteau să meargă pe picioarele lor. Ei au spus: “Stăpâne, suntem chinuiți de durere: spune-ne ce să facem”. Şi ei I-au arătat lui Iisus picioarele în care oasele erau răsucite și înnodate și au spus: “Nici îngerul aerului, nici îngerul apei, nici cel al luminii soarelui nu ne-a alungat durerile, chiar dacă ne-am botezat, am postit și ne-am rugat, și am urmat întru totul cuvintele Tale”.

“Adevăr vă spun, oasele voastre vor fi vindecate. Nu fiți descurajați, ci căutați pentru a vă vindeca pe vindecătorul oaselor, îngerul pământului, pentru că de acolo au fost luate oasele voastre și la sfârșit acolo se vor întoarce”.

Şi El a arătat locul cu pământ argilos din marginea râului pe care curgerea apei și căldura soarelui îl muiase.

“Cufundați-vă picioarele în nămol, pentru ca îmbrățișarea îngerului pământului să poată scoate afară din oasele voastre toate necurățiile și toate bolile. Şi veți vedea pe Satana și toate durerile voastre zburând prin îmbrățișarea îngerului pământului. Şi nodurile oaselor voastre vor dispărea, și ele se vor întări, și atunci toate durerile voastre vor dispărea”.

Bolnavii îi urmară cuvintele, pentru că știau și credeau cu tărie că vor fi vindecați.

Şi erau acolo bolnavi care sufereau mult de dureri și, cu toate acestea, continuau să postească, iar puterea lor lăuntrică se irosea și o mare căldură îi chinuia. Şi când s-au ridicat din paturile lor ca să se ducă la Iisus, capetele lor au început să se întoarcă de parcă ar fi simțit o rafală de vânt și, de fiecare dată când încercau să se țină pe picioare, cădeau înapoi la pământ.

Atunci Iisus a venit la ei și le-a spus: “Voi suferiți pentru că Satana și bolile lui vă chinuiesc corpurile, dar nu vă temeți, pentru că puterea lor asupra voastră va înceta în curând. Pentru că Satana este ca un vecin mânios, care a intrat în casa vecinului său când acesta era plecat, vrând să-i ia lucrurile din casă. Dar cineva i-a spus că dușmanul său îi răvășește casa și atunci el s-a întors grabnic spre casă. Şi când vecinul cel rău, adunând lucrurile care îl ispiteau, a văzut de departe pe stăpânul casei întorcându-se în grabă, s-a supărat foarte tare că nu putea să fure toate acele lucruri și s-a apucat să spargă și să strice tot ce era acolo, căutând să distrugă totul. El socotea cu răutate că dacă lucrurile acelea nu puteau să fie ale lui, atunci nici celălalt, care era stăpânul, nu trebuia să mai aibă parte de nimic. Dar, imediat, stăpânul casei a intrat și, înainte ca vecinul cel rău să-și împlinească scopul cel distrugător, l-a luat și l-a aruncat afară din casă. Cu adevăr vă spun, chiar așa a intrat Satana în corpurile voastre, care sunt locuința lui Dumnezeu, și a luat în puterea sa tot ce voia să fure: respirația voastră, sângele vostru, oasele voastre, carnea voastră, măruntaiele voastre, ochii voștri și urechile voastre. Dar, prin posturi, aspirație și prin rugăciune, voi ați chemat înapoi pe stăpânul trupului vostru și pe îngerii săi. Acum, Satana vede că adevăratul stăpân al trupului se întoarce și că acesta este sfârșitul puterii sale. De aceea, în furia lui, își adună ultimele puteri încă o dată, pentru a vă putea distruge trupurile înaintea venirii stăpânului. De aceea Satana vă chinuie acum, în final, atât de cumplit, pentru că el deja simte că sfârșitul i-a venit. De aceea este bine să nu vă lăsați inimile să tremure, pentru că în curând îngerii lui Dumnezeu vor apărea, ca să ocupe din nou lăcașurile lor și să le sfințească cu puterea lor din nou, ca temple ale lui Dumnezeu. Şi atunci ei îl vor apuca pe Satana și îl vor arunca afară din trupurile voastre, cu toate bolile lui și cu toate necurățiile lui. Şi atunci fericiți veți fi, pentru că veți primi răsplata neclintirii și speranței voastre și niciodată nu veți mai vedea boala”. Era printre cei bolnavi unul care era mai chinuit de Satana decât toți ceilalți, iar trupul său era aproape ca un schelet și pielea îi era galbenă ca o frunză căzută toamna. Era deja atât de slab, încât nu putea nici măcar să se târască în mâini până la Iisus și a strigat doar la el de departe: “Învățătorule, ai milă de mine, pentru că nici un om nu a suferit de la începutul lumii așa cum sufăr eu acum. Ştiu că ești cu adevărat trimisul lui Dumnezeu și mai știu că, dacă vrei, poți să scoți într-o clipă pe Satana afară din trupul meu. Nu ascultă oare îngerii lui Dumnezeu de trimisul lui Dumnezeu? Vino, Învățătorule, și scoate pe Satana afară din trupul meu acum, pentru că eu simt cum urlă cu furie în mine și cumplit este chinul meu, ce parcă nu mai are sfârșit!”

Şi Iisus i-a răspuns: “Satana te chinuie atât de mult pentru că ai postit multe zile și este foarte furios că deja nu-i mai plătești tributul; nu-l mai hrănești cu toate spurcăciunile cu care ți-ai spurcat până acum templul sufletului. Îl chinui pe Satana ce se află în tine cu foamea și astfel, el, în furia lui, te chinuie la rândul său. Nu te teme, pentru că îți spun, până la urmă Satana va fi distrus înainte ca trupul tău să fie distrus; pentru că în timp ce postești și te rogi, îngerii lui Dumnezeu îți apără acum trupul, pentru ca puterea lui Satana să nu te poată distruge. Şi duhurile lui Satana sunt neputincioase în fața îngerilor lui Dumnezeu”.

Atunci ei toți au venit la Iisus și L-au implorat, spunându-i: “Învățătorule, ai milă de el, pentru că suferă mai mult decât noi toți și, dacă nu alungi cât se poate de repede pe Satana afară din el, ne este teamă că nu va mai trăi până mâine”.

Şi Iisus le-a răspuns: “Mare este credința voastră. Să se facă totul după credința voastră și veți vedea în curând, față în față, chipul înspăimântător al Satanei alungat de puterea Fiului divin al Omului. Pentru că voi arunca afară din el pe puternicul Satana, prin puterea nesfârșită a lui Dumnezeu. Pentru că Spiritul cel sfânt și atotputernic al lui Dumnezeu face chiar și pe cel mai slab – foarte puternic. Satana nu va ierta nimic și iată, în cazul păcatelor, trebuie să-i plătiți totul: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, viață pentru viață, moarte pentru moarte. Pentru că mai devreme sau mai târziu, plata păcatului este suferința și moartea. De aceea vă spun: să nu ucideți niciodată și nici să nu mâncați carnea vânatului nevinovat, ca să nu deveniți sclavii Satanei. Pentru că aceasta este calea suferințelor și a bolii care duce la moarte. Faceți totdeauna voia lui Dumnezeu, pentru ca îngerii lui să vă poată sluji și întări mereu pe calea vieții. Ascultați, de aceea, cuvintele lui Dumnezeu: “Iată, v-am dat să vă hrăniți cu fiecare iarbă care poartă sămânță și care se află pe fața pământului și fiecare copac, în care se află fructul dătător de sămânță; aceasta să fie totdeauna carnea pentru voi. Şi fiecărei fiare a pământului și fiecărei păsări a aerului, și tuturor celor care se târăsc pe pământ, oriunde se află suflarea vieții, le dau drept hrană fiecare fir de iarbă verde, iar vouă vă dau laptele lor. Dar carnea și sângele care îi dă viață să nu le mâncați. Căci, cu siguranță, totdeauna le voi cere înapoi din puterea sângelui vostru; voi cere înapoi toate animalele ucise și sufletul tuturor oamenilor uciși. Pentru că Eu, Domnul Dumnezeu, sunt Unicul Dumnezeu, atotputernic și drept, care pedepsesc nelegiuirile celor care Mă urăsc, și mă îndur față de cei care Mă iubesc și respectă poruncile Mele.”

Prima și cea mai importantă poruncă este: “Iubește-l pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta și din tot sufletul tău, cu toată puterea ta!” Cea de a doua este aceasta: “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Să știți că nu este nici o poruncă mai mare decât acestea”.

După aceste cuvinte toți au rămas tăcuți, în afară de unul, care spuse: “Ce să fac, Învățătorule, dacă văd o fiară sălbatică omorându-mi fratele în pădure? Să-mi las fratele să piară sau să omor fiara? Nu încalc astfel legea?”

Şi Iisus răspunse: “A fost spus din timpuri străvechi: “Toate fiarele care mișcă pe pământ, toți peștii din mare și toate păsările cerului sunt date în puterea ta”. Vă spun cu adevărat, că din toate ființele care trăiesc pe pământ, Dumnezeu a creat doar pe om după chipul și asemănarea Sa. De aceea, animalele sunt pentru om și nu omul pentru animale. De aceea, este bine să știți că nu încălcați legea dacă omorîți fiara sălbatică, pentru a salva viața fratelui vostru. Pentru că omul înseamnă mai mult decât animalul. Dar cel care omoară un animal fără motiv, fără ca animalul să-l atace, acționând astfel numai din plăcerea de a-l ucide sau pentru carnea lui, pentru pielea lui sau pentru colții săi, face o faptă rea și el însuși, se preface atunci într-o fiară sălbatică. De aceea, sfârșitul fiarelor săl batice prin intermediul lui înseamnă totodată și sfârșitul său ca om” (animalizarea, abrutizarea sa).?

Apoi, altul a spus: “Moise, mai marele Israelului, a dat voie strămoșilor noștri să mănânce carnea animalelor curate și le-a interzis oamenilor carnea animalelor necurate. Atunci Tu de ce ai interzis carnea tuturor animalelor? Care lege vine cu adevărat de la Dumnezeu: aceea a lui Moise sau legea Ta?”

Atunci Iisus a răspuns: “Dumnezeu a dat prin Moise zece porunci strămoșilor voștri. Aceste porunci sunt grele, au spus strămoșii voștri și n- au putut să le dea ascultare. Când Moise a văzut asta, i s-a făcut milă de poporul său și nu a vrut ca el să piară. Şi el le-a dat atunci de zece ori zece porunci mai puțin grele, ca ei să le poată urma. Vă spun cu adevărat că, dacă strămoșii voștri ar fi avut puterea să urmeze cele zece porunci ale lui Dumnezeu, Moise nu ar fi avut nevoie de acele de zece ori zece porunci. Pentru că cel ale cărui picioare sunt puternice ca Muntele Sionului, nu are nevoie de cârje; dar cel ale cărui picioare tremură, înaintează mai întîi cu cârjele și numai după aceea fără ele. Şi Moise a spus lui Dumnezeu: “Inima mea este plină de întristare, pentru că poporul meu se va pierde. Pentru că ei sunt fără cunoaștere și nu pot să înțeleagă poru ncile Tale. Ei sunt precum copiii mici, care nu pot să înțeleagă cuvintele tatălui lor. Dă-mi voie, Doamne, să le dau alte legi, pentru ca ei să nu piară. Dacă nu pot fi cu Tine, Doamne, lasă-i să nu fie împotriva Ta, ca ei să poată trăi și, când timpul va veni și ei vor fi copți pentru legile Tale, descoperă-le legile Tale”. De aceea, Moise a frânt cele două table de piatră pe care erau scrise cele zece porunci și le-a dat de zece ori zece în locul lor. Şi, din acestea de zece ori zece, scribii și fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci. Şi ei au pus poveri insuportabile pe umerii voștri, pe care nici ei nu le poartă. Pentru că, cu cât mai apropiate sunt poruncile de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai puține; și cu cât sunt mai îndepărtate de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai multe porunci. De aceea, legile fariseilor și scribilor sunt nenumărate; legile Fiului Omului sunt șapte; ale îngerilor sunt trei și a lui Dumnezeu una singură.

Vă voi învăța, de aceea, numai acele legi pe care le puteți înțelege, ca să puteți deveni oameni și să urmați cele șapte legi ale Fiului Omului. Atunci și îngerii vă vor descoperi legile lor, pentru ca astfel Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să poată coborâ asupra voastră și să vă conducă la legea Sa”.

Toți erau uimiți de înțelepciunea Lui și L-au rugat: “Continuă, Învățătorule, și învață-ne toate legile pe care le putem primi”.

Isus urmă: “Dumnezeu le-a poruncit strămoșilor voștri: “Să nu ucizi!” Dar inima lor era împietrită și ei au omorât. Atunci Moise a vrut ca cel puțin să nu omoare oameni și le-a dat voie să omoare animale. Şi atunci inima strămoșilor voștri s-a împietrit și mai mult și au omorât oameni și animale deopotrivă. Dar eu vă spun să nu omorâți nici oameni, nici animale și nici măcar hrana care intră în gura voastră. Dacă mâncați hrana vie, asta vă va însufleți, dar dacă omorâți hrana, atunci hrana moartă vă va omorâ la rândul ei. Pentru că viața vine numai din viață, iar din moarte vine numai moartea. Tot ce omoară hrana voastră, omoară și trupurile voastre. Şi tot ce omoară trupurile voastre, omoară și sufletele voastre. Şi trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, așa cum sufletele voastre devin ceea ce sunt gândurile voastre. De aceea, este foarte bine să nu mâncați nici un aliment pe care focul, frigul sau apa l-au distrus. Pentru că totdeauna hrana arsă, înghețată sau putrezită vă va arde, îngheța și putrezi corpurile voastre, într-un mod asemănător. Nu fiți asemeni gospodarului prost care a însămânțat în ogorul său semințe coapte, înghețate și putrezite. Iar când toamna a venit, singur ogorul său nu a dat deloc rod. Şi mare a fost suferința sa. Ci fiți asemenea gospodarului care a însămânțat în ogorul său sămânță vie și al cărui ogor a dat spice vii de grâu, întorcându-i de o sută de ori mai mult decât semințele pe care le însămânțase. Pentru că vă spun cu adevărat, căci trebuie să trăiți numai din focul vieții și să nu vă pregătiți hrana prin intermediul focului morții, care omoară complet hrana voastră, trupurile voastre și, de asemenea, suflet ele și mințile voastre”.

“Învățătorule, unde este focul vieții?” – au întrebat unii dintre ei.

“În voi, în sângele vostru și în trupurile voastre”.

“Şi focul morții?” – au întrebat alții.

“Este focul care arde în afara trupului vostru, care este mai fierbinte decât sângele vostru. Cu acest foc al morții toți dintre voi vă gătiți hrana în casele și în câmpiile voastre. Adevărat vă spun, acesta este totdeauna focul care vă distruge hrana și trupurile, tot așa cum focul răutății și perversității vă pângărește gândurile și vă înrăiește sufletele. Pentru că trupul vostru este chiar ceea ce mâncați, iar sufletul vostru devine, până la urmă, exact ceea ce gândiți. De aceea, este bine să nu mâncați nimic din ceea ce un foc mai mare decât focul vieții a distrus acea hrană. De aceea, obișnuiți-vă și mâncați toate fructele bune ale copacilor și toate ierburile hrănitoare ale câmpului, și tot laptele animalelor care este bun de mâncat. Pentru că toate acestea sunt hrănite și coapte doar de focul vieții și toate sunt darul îngerilor Mamei noastre divine Natura. Să nu mâncați nimic din tot ceea ce focul morții dă gust hranei, pentru că acesta este lucrul lui Satana”.

“Cum să ne coacem pâinea de fiecare zi fără foc, Învățătorule?” – au întrebat câțiva într-un glas, cu mare uimire.

“Lăsați îngerii lui Dumnezeu să vă ajute să vă pregătiți pâinea. Umeziți-vă grâul, pentru ca îngerul apei să poată intra în el. Apoi, puneți-l la aer, pentru ca și îngerul aerului să-l poată îmbrățișa. Şi lăsați-l de dimineața până seara la soare, pentru ca îngerul luminii soarelui să poată coborâ asupra lui. Şi binecuvântările celor trei îngeri vor face curând sămânța ascunsă a vieții să încolțească în grâul vostru. Apoi, zdrobiți-vă grăunțele și faceți un aluat subțire, așa cum au făcut strămoșii v oștri atunci când au plecat din Egipt, țara sclaviei. Puneți-le, apoi, la lumina soarelui, încă de la răsărit, și când soarele se află la amiază întoarceți-le pe cealaltă parte, pentru ca și acolo să fie îmbrățișate de îngerul luminii soarelui, și lăsați-le astfel până la apus, pentru că așa cum îngerii apei, aerului și luminii soarelui hrănesc și coc grâul în câmp, tot așa ei trebuie să vă pregătească și pâinea voastră. Şi același soare care, cu focul vieții, a făcut grâul să crească și să se coacă, trebuie acum să vă coacă și pâinea, cu același foc. Pentru că numai focul soarelui dă viață grâului, pâinii și chiar trupului. Şi îngerii cei vii ai lui Dumnezeu cel viu servesc numai pe oamenii vii. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul a tot ceea ce trăiește și niciodată Dumnezeul a ceea ce este mort.

Deci, mâncați întotdeauna de la masa lui Dumnezeu: fructele bune ale copacilor, grăunțele comestibile și ierburile minunate ale câmpului, laptele animalelor și mierea albinelor. Tot ce este în afară de acestea vine de la Satana și vă duce foarte repede pe calea păcatelor, a bolilor și către o prematură moarte. Doar hrana pe care o mâncați de pe masa îmbelșugată a lui Dumnezeu dă putere, sănătate și tinerețe trupului și sufletului vostru, și dacă veți respecta aceste sfaturi, niciodată nu veți mai vedea boala. Doar masa lui Dumnezeu l-a hrănit pe Matusalem, din vechime, și dacă veți trăi cu toții așa cum a trăit el, să știți că întocmai precum el veți ajunge. Căci Dumnezeul celor vii este nesfârșit mai bogat decât toate bogățiile pământului și masa Lui îmbelșugată este mai bogată decât cea mai bogată masă de ospăț a oricărui om bogat de pe pământ. De aceea, mâncați toată viața voastră la masa Mamei divine a Naturii și niciodată nu veți avea dorințe rele. Şi, când mâncați la masa Ei, mâncați toate lucrurile exact așa cum au fost găsite pe masa Mamei divine a Naturii. Nu gătiți, nici nu amestecați toate lucrurile unul cu celălalt, pentru ca măruntaiele voastre să nu devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că, adevărat vă spun, aceasta este o spurcăciune în ochii Domnului.

Nu fiți ca servitorul cel lacom care, întotdeauna la masa stăpânului său, mânca chiar și porțiile celorlalți și care devora el însuși totul, și le amesteca pe toate laolaltă în lăcomia lui. Şi, văzând asta, stăpânul său s-a mâniat pe el și l-a alungat de la masă. Iar când toți și-au terminat masa, el a amestecat tot ce rămăsese pe masă și l-a chemat pe servitorul cel lacom, spunându-i: “Ia și mănâncă toate acestea cu porcii, pentru că locul tău este cu ei și nu la masa mea”.

Luați seama și nu spurcați cu tot felul de spurcăciuni templul trupurilor voastre. Mulțumiți-vă cu două sau trei feluri de mâncare, pe care le veți găsi întotdeauna pe masa Mamei divine Natura. Şi nu vă doriți să devorați toate alimentele pe care le vedeți în jurul vostru. Dacă amestecați prea mult toate felurile de mâncăruri în trupul vostru, atunci pacea trupului vostru va înceta și războiul fără de sfârșit se va dezlănțui în voi și, destul de repede, trupul vostru va fi șters de pe fața pământului, tot așa precum familiile și împărățiile dezbinate lucrează spre distrugerea lor. Dumnezeul vostru este Dumnezeul dragostei și al păcii și El nu ajută niciodată dezbinarea. De aceea, nu ridicați niciodată împotriva voastră mânia lui Dumne zeu, ca să nu vă alunge de la masa Lui și să nu fiți obligați să mergeți la masa Satanei, unde focul păcatelor și al morții vă va distruge trupul, sufletul și mintea.

Şi când mâncați, aveți totdeauna grijă ca niciodată să nu mâncați până vă săturați pe deplin. Fugiți de ispitele Satanei și ascultați de vocea îngerilor lui Dumnezeu. Pentru că Satana și puterea lui vă ispitesc să mâncați des, tot mai mult și mai mult. Urmăriți să trăiți prin energiile spiritului și rezistați cu fermitate dorințelor rele ale trupului. Postul vostru numai cu apă este întotdeauna plăcut în ochii îngerilor lui Dumnezeu. Luați seama cât de mult ați mâncat atunci când sunteți sătui și urmăriți să mâncați întotdeauna mai puțin cu o treime.

Faceți ca greutatea mâncării voastre zilnice, atunci când nu sunteți nevolnici (slabi) să nu fie mai puțin decât o mână [n.n. veche măsură a greutății = 700g], dar aveți grijă să nu fie mai mult de două mâini. Atunci îngerii lui Dumnezeu vă vor sluji întotdeauna și niciodată nu veți cădea în sclavia Satanei și a bolilor lui, care uneori vă fac să fiți grași. Nu tulburați munca îngerilor în trupul vostru mâncând des. Pentru că adevărat vă spun, cel care mănâncă mai mult decât de două ori pe zi face în el munca Satanei. Şi îngerii lui Dumnezeu îi părăsesc trupul și în curând Satana îl va lua în stăpânire. Mâncați numai când soarele iese la amiază și a doua oară, iarăși, când soarele este la apus. Respectând acest îndemn nu veți vedea niciodată boala, pentru că asta este plăcut în ochii Domnului. Şi dacă doriți ca îngerii lui Dumnezeu să se bucure în trupul vostru și ca Satana să vă ocolească, atunci nu vă așezați decât o dată pe zi la masa lui Dumnezeu. Iar atunci, zilele voastre vor fi lungi și fericite pe acest pământ. Mâncați întotdeauna atunci când masa lui Dumnezeu este servită înaintea voastră și mâncați întotdeauna din ceea ce se găsește pe masa lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu știe bine de ce are nevoie trupul vostru și când are mai mare nevoie.

De la începutul lunii Jiar mâncați orz; din luna Sivan mâncați grâu, cel mai desăvârșit dintre toate ierburile purtătoare de semințe. Şi faceți ca pâinea voastră de fiecare zi să fie făcută din grâu, pentru ca Domnul să poată avea grijă de trupurile voastre. Începând din luna Tammuz, mâncați struguri pentru ca trupul vostru să poată slăbi, dacă este prea gras și de asemeni pentru ca Satana să poată pleca din el. În luna Elul adunați strugurii pentru ca sucul lor să vă poată servi ca băutură. În luna Marchesvan, strângeți strugurii dulci, îndulciți și uscați d e îngerul luminii soarelui, ca să vă poată crește trupurile, pentru ca îngerii Domnului să locuiască în ele. Mâncați smochine pline de suc în lunile Ab și Shebat și ceea ce rămâne lăsați-le îngerului luminii soarelui să le păstreze pentru voi. Mâncați-le cu carnea migdalelor în toate lunile în care copacii nu au fructe. Şi ierburile minunate (comestibile) care vin după ploaie mâncați-le în luna Thebet, pentru ca sângele vostru să poată fi curățat de toate păcatele voastre. Şi în aceeași lună începeți să beți și laptele animalelor voastre, căci pentru aceasta a dat Domnul ierburile câmpului tuturor animalelor care dau lapte, pentru ca ele să-l poată hrăni pe om cu laptele lor. Fericiți sunt aceia care mănâncă numai la masa lui Dumnezeu și ocolesc toate spurcăciunile Satanei. Nu mâncați hrana necurată adusă din țări îndepărtate, ci mâncați întotdeauna ceea ce crește și s-a copt în copacii voștri. Pentru că Dumnezeu știe bine ce este trebuincios pentru voi să mâncați și unde și când să o faceți. Şi el dă de mâncare tuturor popoarelor din toate împărățiile, ceea ce este mai bun pentru fiecare.

Nu mâncați așa cum mănâncă păgânii care se îndoapă în grabă, spurcându-și trupurile cu tot felul de spurcăciuni. Lăsați puterea îngerilor lui Dumnezeu inte în voi odată cu mâncarea vie pe care Domnul v-o dă de la masa Sa împărătească. Când mâncați, aveți deasupra voastră pe îngerul aerului și dedesubtul vostru pe îngerul apei. Respirați adânc și rar la toate mesele voastre, pentru ca îngerul aerului să vă poată binecuvânta mesele. Mestecați bine mâncarea cu dinții, ca să devină apă și ca îngerul apei să o prefacă în sânge în corpul vostru. Şi mâncați încet, ca și cum ar fi o rugăciune pe care o faceți Domnului. Puterea lui Dumnezeu intră în voi, dacă mâncați în acest fel la masă. Însă Satana preface într-o mocirlă aburindă trupul celui peste care îngerii aerului și apei nu coboară în timpul mesei. Şi Domnul nu-l mai îngăduie la masa Sa. Pentru că masa Domnului este un altar și cel care mănâncă la masa Domnului este într-un templu. Adevărat vă spun, trupul Fiilor divini ai Omului este prefăcut într-un templu și măruntaiele lor într-un altar, dacă ei ascultă de poruncile lui Dumnezeu. De aceea, nu vă așezați la altarul Domnului atunci când mintea voastră este tulburată, și să nu vă gândiți la cineva cu mânie atunci când vă aflați în templul lui Dumnezeu. Şi intrați în sanctuarul Domnului numai când simțiți în voi chemarea îngerilor Săi, pentru că tot ceea ce mâncați în tristețe sau în mânie sau fără dorință, devine otravă în trupul vostru. Pentru că suflarea Satanei spurcă toate aceste alimente. Puneți cu bucurie jertfele voastre pe altarul trupului vostru și lăsați toate gândurile rele să plece din voi atunci când primiți în trupul vostru puterea lui Dumnezeu de la masa Sa. Şi nic iodată să nu vă așezați la masa lui Dumnezeu, înainte ca El să vă cheme cu putere prin îngerul poftei de mâncare.

Bucurați-vă, de aceea, întotdeauna cu îngerii lui Dumnezeu la masa lor împărătească, pentru că asta este plăcut inimii Domnului. Şi viața voastră va fi lungă și fericită atunci pe acest pământ și cel mai scump servitor al Domnului vă va sluji în toate zilele voastre: îngerul bucuriei și veseliei.

Nu uitați că fiecare a șaptea zi este sfântă și închinată lui Dumnezeu. Timp de șase zile hrăniți-vă trupul cu darurile Naturii, dar în a șaptea zi sfințiți-vă trupul pentru Tatăl vostru divin Ceresc. Şi în a șaptea zi nu mâncați mâncare pământească, ci trăiți numai din cuvintele și gândurile lui Dumnezeu. Şi fiți toată ziua cu îngerii Domnului, în Împărăția Tatălui Ceresc. În această a șaptea zi, lăsați îngerii lui Dumnezeu să clădească Împărăția divină a Cerurilor în trupul vostru, așa cum voi munciți șase zile în Împărăția Mamei divine a Naturii. În timpul celei de a șaptea zi, nu lăsați deloc m âncarea să tulbure munca îngerilor în trupul vostru, ci beți numai apă curată, iar Dumnezeu vă va da viață lungă și fericită pe pământ și veți ajunge să aveți viață lungă în Împărăția Cerurilor. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă nu veți mai avea nici o boală pe pământ, veți trăi veșnic și * foarte fericiți în Împărăția Cerurilor.

Dacă veți fi buni, Dumnezeu vă va trimite în fiecare dimineață îngerul soarelui să vă trezească din somn. De aceea, ascultați chemările Tatălui vostru divin Ceresc și nu picotiți somnolenți și leneși în paturile voastre, pentru că îngerii aerului și apei vă așteaptă deja afară. Munciți toată ziua cu îngerii Mamei divine a Naturii, ca să puteți ajunge să-i cunoașteți pe ei și muncile lor tot mai mult și din ce în ce mai bine. Când soarele a apus și Tatăl vostru Ceresc vă trimite îngerul Său cel mai prețios, somnul, atunci odihniți-vă și fiți toată noaptea cu îngerul somnului. Şi atunci, Tatăl vostru divin Ceresc vă va trimite îngerii Săi neștiuți, ca ei să vă instruiască în taină și să fie cu voi toată noaptea. Şi îngerii neștiuți ai Tatălui vostru divin Ceresc vă vor învăța multe lucruri, urmându- vă în lumile ascunse și vă vor instrui despre Împărăția lui Dumnezeu, tot așa cum îngerii Mamei divine a Naturii, pe care îi știți, vă învață despre lucrurile din Împărăția Ei. Adevărat vă spun, că trăind astfel veți fi în fiecare noapte oaspeții Împărăției lui Dumnezeu. Şi când vă treziți a doua zi de dimineață, veți simți în voi puterea cea mare și bună a îngerilor neștiuți. Tatăl vostru divin Ceresc îi va trimite la voi în fiecare noapte, pentru ca ei să vă poată clădi spiritul, tot așa cum Mama divină a Naturii vă trimite îngerii Ei, pentru ca ei să vă poată clădi, întări și regenera trupul. Dacă în timpul zilei Mama divină a Naturii vă îmbrățișează în brațele Ei, iar noaptea Tatăl vostru divin Ceresc își trimite sărutul său asupra voastră, atunci Fiii Oamenilor vor deveni Fiii lui Dumnezeu”.

Apoi Iisus a muls ugerul oii care păștea iarbă. Şi a pus laptele în nisipul încălzit de soare, spunând: “Iată, puterea îngerului apei a intrat în acest lapte, iar acum, puterea îngerului luminii soarelui va intra, de asemenea, în el”.

Atunci laptele a devenit fierbinte prin puterea razelor soarelui.

“Şi acum, în acest lapte îngerii apei și luminii soarelui se vor înfrăți cu îngerul aerului”.

Şi aburii laptelui fierbinte au început să se ridice încet în aer.

“Vino și inspiră pe gură puterea îngerului apei, luminii soarelui și aerului, ca ei să poată intra în trupul tău și să alunge pe Satana afară din tine”.

Şi bolnavul pe care Satana îl chinuia cumplit a inspirat adânc aburul alb.

“Într-o clipă, Satana va părăsi trupul tău, pentru că de trei zile flămânzește, fiindcă nu mai găsește nici un fel de mâncare în tine. El va ieși acum afară din tine ca să-și potolească foamea prin laptele fierbinte, aburind, pentru că aceasta este hrana lui preferată. El va simți acum mirosul și nu va fi în stare să mai reziste foamei, care îl chinuie deja de trei zile. Dar Fiul divin al Omului îi va distruge trupul, pentru ca el să nu mai chinuie pe nimeni de acum înainte”.

Atunci trupul bolnav a fost parcă apucat de malarie și a început să se forțeze, ca și cum ar fi vrut să vomite și nu putea și a început să respire gâfâind, de parcă răsuflarea lui era pierdută. Şi a leșinat în poala lui Iisus.

“Acum Satana îi părăsește trupul. Priviți-l!” Şi Iisus a arătat spre gura deschisă a omului bolnav.

Şi toți au văzut cu uimire și cu groază cum Satana ieșea din gura lui sub forma unui vierme lung și îngrozitor, care se îndrepta direct spre laptele aburind. Atunci Iisus a luat două pietre ascuțite și a zdrobit capul Satanei și a scos afară din bolnav tot corpul monstrului care era aproape la fel de lung ca și omul. Când îngrozitorul vierme a ieșit afară din gâtul omului bolnav, el și-a recăpătat dintr-o dată respirația și atunci toate durerile au încetat. Şi ceilalți s-au uitat îngroziți la înspăimântătorul corp al Satanei.

“Vezi ce creatură îngrozitoare ai purtat și ai hrănit în trupul tău, de atâția ani? L-am scos afară din tine și l-am omorât ca să nu te mai chinuie niciodată. Mulțumește-i lui Dumnezeu că îngerii Săi te-au eliberat și caută să nu mai păcătuiești, pentru ca Satana să nu se întoarcă la tine din nou. Fă din trupul tău, de acum înainte, un templu dăruit Dumnezeului Tău”.

Şi toți erau uimiți de cuvintele Sale și de puterea Sa. Şi ei au spus: “Învățătorule, Tu ești cu adevărat trimisul lui Dumnezeu și cunoști toate tainele”.

“Şi voi – a răspuns Iisus – trebuie să fiți adevărații Fii ai lui Dumnezeu, pentru ca și voi să puteți avea parte de puterea Sa și de cunoașterea tuturor tainelor. Pentru că înțelepciunea și puterea divină pot veni numai din dragostea de Dumnezeu. Iubiți, de aceea, pe Tatăl divin Ceresc și pe Mama divină a Naturii, din toată inima voastră și din toate puterile voastre. Slujiți-i cu abnegație, pentru ca îngerii Lor să vă slujească mereu. Dăruiți toate faptele voastre lui Dumnezeu și nu hrăniți niciodată prin faptele voastre rele pe Satana, pentru că plata păcatului este boala și moartea prematură. În Dumnezeu se află răsplata binelui, fericirea, dragostea Sa, care de fapt este cunoașterea deplină și puterea vieții veșnice”.

Şi toți au îngenunchiat pentru a aduce mulțumiri lui Dumnezeu, pentru dragostea Sa.

Şi Iisus a plecat spunând: “Mă voi întoarce la toți cei care stăruiesc în rugăciune și post până într-a șaptea zi. Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!”

Şi omul bolnav din care Iisus alungase pe Satana s-a ridicat, pentru că acum puterea vieții îi revenise. A răsuflat adânc și ochii săi au devenit limpezi, pentru că orice durere îi pierise. Şi s-a aruncat pe pământul unde stătuse Iisus, a sărutat urma picioarelor Lui și a plâns.[…]

Şi în lunca unui râu, mulți bolnavi au postit și s-au rugat îngerilor lui Dumnezeu timp de șapte zile și șapte nopți și mare a fost răsplata lor, pentru că au urmat întru totul cuvintele lui Iisus. Şi la sfârșitul celei de- a șaptea zi, pe foarte mulți, toate durerile i-au părăsit. Şi când soarele a răsărit peste marginea pământului, L-au văzut pe Iisus venind la ei dinspre munte, cu strălucirea soarelui care răsare deasupra capului Său.

“Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!”

Şi unii dintre cei care erau prezenți acolo nu au spus nici un cuvânt, ci doar s-au aruncat în fața Lui și au atins, plini de venerație, cusătura hainelor Lui, în semn de respect și recunoștință pentru vindecarea lor.

“Nu-mi aduceți mulțumiri mie, ci Mamei voastre divine, care v-a trimis îngerii Săi vindecători. Mergeți acum și nu mai păcătuiți, ca să nu mai vedeți niciodată boala. Şi lăsați de acum înainte ca îngerii vindecători să devină păzitorii voștri”.

Ei L-au întrebat: “Încotro să ne ducem, Învățătorule, pentru că cu Tine sunt cuvintele vieții veșnice? Spune-ne, care sunt păcatele pe care trebuie să le ocolim, ca să nu mai vedem niciodată boala?”

Isus a răspuns: “Facă-se totul după credința voastră!” Şi El s-a așezat între ei, spunând: “A fost spus din timpuri vechi: “Cinstește-ți Tatăl divin Ceresc și Mama divină a Naturii și respectă-Le poruncile, pentru ca zilele tale să fie multe și fericite pe aces t pământ”. Şi, imediat după aceasta, a fost dată porunca: “Să nu ucizi”, pentru că viața este dată tuturor de Dumnezeu, și ceea ce Dumnezeu a dat, omul nu trebuie să ia. Pentru că vă spun cu adevărat, de la o singură Mamă divină vine tot ceea ce trăiește p e pământ. De aceea, cel care omoară, își omoară fratele. Şi de la el, Mama divină a Naturii își întoarce fața și va smulge de la el Sânii Săi dătători de viață. Şi după aceea el va fi ocolit de îngerii Săi și doar Satana va locui în trupul său. Şi carnea a nimalelor ucise cu care se va hrăni și va ajunge în corpul său va deveni până la urmă propriul său mormânt, pentru că cel care omoară, până la urmă se omoară pe sine și cine mănâncă carnea animalelor ucise, de fapt mănâncă din trupul morții. În sângele său, fiecare picătură din sângele lor se preface în otravă; în răsuflarea sa, răsuflarea lor se preface în sudoare; în carnea sa, carnea lor se preface în bube; în oasele sale, oasele lor se prefac în piatră; în măruntaiele lui, măruntaiele lor se prefac în p utreziciune; în ochii lui, ochii lor se prefac în solzi, în urechile lui, urechile lor se prefac în scurgeri de ceară. Şi moartea lor va deveni până la urmă boala, suferința și moartea lui. La dispoziția Tatălui vostru divin Ceresc se află păcatele voastre acumulate în cei șapte ani, care pot fi iertate în șapte zile de post.

Rezistați, mai ales prin fapte și gânduri bune, zi și noapte, ispitelor lui Satana. Nu stați treji noaptea, nici nu dormiți ziua, ca să nu plece de la voi îngerii lui Dumnezeu.

Şi nu vă luați nici o plăcere, nici în băutură (alcool), nici în vreun fum al Satanei (tutun), pentru că toate băuturile și fumurile Satanei sunt mari spurcăciuni în ochii Dumnezeului vostru.

Nu fiți desfrânați nici noaptea, nici ziua. Desfrânatul este întocmai ca un copac a cărui sevă iese prematur și grabnic din trunchiul său. Şi datorită vlăguirii, acest copac va fi uscat înainte de timpul său și nici nu va da vreodată fructe (roade). De aceea, nu fiți niciodată desfrânați, ca să nu vă usuce Satana trupul, datorită vlăguirii și ca să nu vă facă Domnul sămânța stearpă, prin împuținare.

Evitați tot ceea ce este prea fierbinte sau prea rece, pentru că este voia Mamei voastre divine a Naturii, ca nici fierbințeala și nici frigul să nu vă facă rău trupului. Şi nu vă lăsați trupurile să devină nici mai fierbinți, nici mai reci decât așa cum le încălzesc sau le răcesc îngerii lui Dumnezeu. Şi dacă ascultați de poruncile Mamei divine, atunci, ori de câte ori trupul vostru devine prea fierbinte, Ea va trimite pe îngerul f rigului la voi și, ori de câte ori trupul devine prea rece, Ea va trimite îngerul căldurii să vă încălzească din nou.

Urmați pilda tuturor îngerilor Tatălui și Mamei, care lucrează zi și noapte, fără încetare, în Împărățiile tainice ale Cerurilor și Pământului. Veți primi astfel, în voi înșivă, pe cei mai puternici îngeri ai lui Dumnezeu, îngerii acțiunii binefăcătoare, și împreună cu ei veți lucra cu toții în Împarăția lui Dumnezeu. Urmați pilda apei curgătoare, a vântului care bate, a răsăritului și a apu sului soarelui, a plantelor și copacilor care cresc, a animalelor care aleargă și zburdă, urmăriți descreșterea și creșterea lunii, stelele care periodic pleacă și se întorc iarăși; remarcați cum toate acestea se mișcă și își fac muncile lor. Pentru că tot ceea ce are viață, mișcă și numai ceea ce este mort, este nemișcat. Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, iar Satana este stăpânul celor morți. Serviți și slăviți-l pe Dumnezeul cel viu, pentru ca mișcarea veșnică și binefăcătoare a vieții să vă poată regenera și susține și ca astfel să puteți scăpa de nemișcarea îngrozitoare a morții. Lucrați, de aceea, fără încetare, pentru a clădi și susține Împărăția lui Dumnezeu, ca nu cumva să fiți aruncați, prin lenea sau stagnarea voastră, în împărăția Satanei. Bucuria eternă și viața veșnică se află doar în Împărăția vie a lui Dumnezeu, iar suferința cea nemișcată și întunecată există numai în împărăția morții a lui Satana. Fiți, de aceea, Fii adevărați ai Mamei divine și ai Tatălui divin, ca să nu cădeți niciodată în sclavia Satanei. Fiind mereu plini de bunătate, Mama divină a Naturii și Tatăl divin Ceresc vă vor trimite adeseori îngerii Lor ca să vă învețe, și să vă slujească. Atunci îngerii Lor vor scrie poruncile lui Dumnezeu în capul vostru, în inima voastră și în mâinile voastre, ca să puteți ști, simți și împlini poruncile Domnului.

Rugați-vă în fiecare zi, în special Tatălui divin Ceresc și Mamei divine a Naturii, ca sufletul vostru să devină desăvârșit, așa cum și Sufletul sfânt al Tatălui Ceresc este desăvârșit și ca trupul vostru să devină desăvârșit, așa cum și trupul divin al Naturii este desăvârșit. Căci dacă înțelegeți, simțiți și împliniți poruncile divine, atunci tot ce vă veți ruga Tatălui divin Ceresc și Mamei divine a Naturii vă va fi dat. Pentru că înțelepciunea, dragostea, și puterea lui Dumnezeu sunt mai presus de orice.

De aceea, rugați-vă Tatălui divin Ceresc în acest fel: “Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă- ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău și viclean. Căci a Ta este Împărăția, puterea și mărirea, acum și pururea și- n vecii vecilor. Amin”.

Şi rugați-vă Mamei Naturi în acest fel: “Mama noastră divină, care ești pretutindeni, sfințească-se numele Tău. Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta în noi, așa cum se face și în Tine. Şi în toate zilele, trimite-ne spre ajutor îngerii Tăi, așa cum îi trimiți în tine. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, după cum și noi respectăm legile Tale. Şi nu ne duce pe noi către boală, ci ne izbăvește de tot răul, pentru că al Tău este pământul, trupul și sănătatea. Amin”.

Şi toți s-au rugat apoi împreună cu Iisus Tatălui divin Ceresc și Mamei divine a Naturii.

După aceea, Iisus le-a vorbit astfel: “Tot așa cum trupurile voastre au renăscut prin îngerii Mamei divine a Naturii, fie ca sufletele voastre să renască la fel prin îngerii Tatălui Ceresc. Astfel, veți deveni cu toții adevărații Fii ai Tatălui divin și ai Mamei divine și adevărați Frați ai Fiilor Oamenilor. Până acum ați fost în război cu Tatăl cu Mama și Frații voștri divini și l-ați servit pe Satana. Începând de a stăzi, trăiți în pace deplină cu Tatăl divin Ceresc, cu Mama divină a Naturii și cu Frații voștri divini, Fiii Oamenilor. Luptați neîncetat numai împotriva Satanei, ca să nu vă jefuiască de pacea voastră. Astfel vi se va da pacea Mamei divine a Naturii – trupului vostru și pacea Tatălui vostru divin Ceresc – sufletului vostru. Fie ca pacea amândurora să domnească printre Fiii Oamenilor.

Veniți către Dumnezeu, voi toți, care sunteți obosiți de viață și care suferiți în dezbinare și chin, pentru că pacea lui Dumnezeu vă va întări și vă va mângâia! Pentru că Pacea lui Dumnezeu este întotdeauna copleșitor de plină de fericire. De aceea, vă întâmpin întotdeauna în acest fel: “Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!”, și voi să vă întâmpinați întotdeauna la fel unul pe celălalt, pentru ca asupra trupului vostru să poată coborâ pacea Mamei divine a Naturii și asupra sufletului vostru să coboare pacea Tatălui divin Ceresc. Atunci veți găsi pacea divină și printre voi, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este totodată și în voi. Acum, întoarceți-vă la Frații voștri cu care până acum ați fost în ceartă și oferiți-le pacea voastră. Fericiți sunt cei care se străduiesc pentru pace, pentru că ei vor găsi cel mai repede pacea lui Dumnezeu. Mergeți și nu mai păcătuiți. Dați fiecăruia pacea voastră, tot așa cum Eu v-am dăruit acum pacea Mea. Pacea Mea este a lui Dumnezeu. Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!”

Şi după ce a rostit aceste cuvinte, El plecă dintre ei.

Atunci pacea Lui a coborât asupra lor și cu îngerul dragostei în inima lor, cu înțelepciunea legii în capul lor și cu puterea de a renaște în mâinile lor, s-au dus, cuprinși de o mare fericire, printre Fiii Oamenilor, pentru a aduce lumina păcii divine celor care se luptau cu răul și cu suferințele în întuneric.

Şi ei se despărțeau acum spunându-și plini de dragoste unul altuia:

“PACEA LUI DUMNEZEU SĂ FIE CU TINE!”