Diferențele între ABHEDA YOGA și sport -2-
ÎN ABHEDA YOGA
Diferența fundamentală este că exercițiile yoga se opun mișcărilor musculare violente din sport.
Acest tip de mișcări produc oboseală, rigiditate musculară și răniri.
Corpul este privit ca un instrument pentru călătoria spre perfecțiune
Practicile folosesc și la dezvoltarea facultăților mentale și a concentrării.
Dezvoltarea musculară sugerează, dar nu este întotdeauna semnul unui corp sănătos.
Sănătatea este
starea organismului în care toate organele funcționează perfect sub coordonarea sufletului ființei respective, folosind cu abilitate și mintea ca pe un instrument eficient.
Întinderea mușchilor propulsează sângele prin valvele venelor.
în Abheda Yoga posturile inverse folosesc gravitația pentru a forța sângele înapoi spre inimă. Toate acestea întăresc inima și măresc volumul de sânge circulant.
Oboseala musculară
este contracarată prin respirație potrivită și relaxare.
Relaxarea
se face sistematic pentru a plăti datoria de oxigen rezultat din formarea acidului lactic în sistem.
Ştiind că există o limită a mărimii datoriei de oxigen pe care un individ o poate suporta, yoga pune accent pe exercițiile cu mișcări ușoare, cu respirații profunde și perioade de relaxare.
ABHEDA YOGA intervine direct asupra unor factori principali ce influențează eficiența unui act muscular:
- întinderea inițială a mușchilor
- temperatura (încălzirea)
- vâscozitatea (fricțiunea internă)
- viteza de performanță (ușoară sau moderată)
- oboseala (datoria de oxigen).
- ajută la păstrarea elasticității arterelor și mențin chiar aprovizionarea cu sânge a fiecărei părți a corpului
- acordă o mare atenție menținerii flexibilității coloanei vertebrale și a altor articulații
- ajută la păstrarea elasticității mușchilor
CULTURA FIZICA
Pune accent pe mișcările violente ale mușchilor. Aceasta produce cantități mari de acid lactic în fibrele musculare, cauzând oboseala.
Scopul:
dezvoltarea mușchilor pentru un corp aspectuos (de multe ori influentat de moda) ori pentru performanță sportivă ce este orientată spre câștiguri materiale ori faimă.
În sport se acționează rajasic:
mișcările violente cresc adrenalina ca să stimuleze mintea.
Un corp puternic este necesar să facă față unei vieți cotidiene stresante și încordate.
Totuși, mintea nu este controlată,
scurtele perioade de sănătate pot induce ființei umane un stil de viață nesănătos (abuz de steroizi, stimulente, alcool, droguri, sex, etc.).
Se bazează doar pe exerciții aerobice pentru a mări bătăile inimii și stimularea circulației
Aceasta produce încărcări masive pentru inimă. Mulți atleți foarte antrenați mor de atac de cord.
Mișcările violente suprasolicită mușchii circulația sângelui, provocând oboseala.
Cel mai mare factor limitator pentru menținerea unei exercitări severe este rezerva de oxigen.
Pentru că intrările de oxigen adesea nu se suprapun peste cererile musculare de oxigen,
acidul lactic se acumulează în mușchi și în sânge, ducând la apariția oboselii, la uzură și boală.
Când nu se dă atenție încălzirii și întinderii mușchilor
mișcările violente pot provoca rupturi musculare, cauzând rigiditate pe termen lung. La sportivii de performanță deseori articulațiile se resimt puternic peste o vârstă destul de tânără.
Deși acestea pot trece repede la tinerețe, adesea revin la bătrânețe
Prin urmare ESTE BUN SPORTUL ?
DA, CU SIGURANȚĂ ESTE BUN!
Dar in anumite conditii.
Sportul de performanță solicită la limită structura și majoritatea sportivilor de performanță plătesc cu sănătatea afectată eforturile necesare performanței.
Si toate acestea fiind făcute având ca scop faima sau banii, ne arată clar că sportul de performanță nu este o apoteoză a umanității.
Dar sportul și mișcarea, jocurile de echipă dacă sunt realizate din dragoste față de sport și fără a duce structura la solicitări care să o afecteze pot fi un minunat deliciu al vieții omului.
Bun, minunat … și, totuși, incomparabil cu lumina trezirii spirituale.
Leo Radutz