Studiul și înțelegerea neputințelor și pericolelor generate de dezvoltarea inteligenței artificiale
are foarte mare legătură cu înțelegerea
a ceea ce înseamnă trezirea sau adormirea spirituală.
Trezirea spirituală înseamnă
să ne identificăm din ce în ce mai mult, mai profund, mai aproape de permanent,
cu „viul din noi”
noi înșine, ființa vie din noi, Sinele, ignorând corpul fizic, corpul bioenergetic și mintea.
Netrezirea spirituală sau căderea spirituală este:
• orientarea către identificarea cu mintea
• sau orientarea către corpul bioenergetic sau aspecte legate de corpul bioenergetic
• ori față de corpul fizic,
• ori cel mai rău, identificarea cu ceea ce este exterior, cu obiecte sau ființe din exterior, cu aspecte care țin de exterior (faima).
Din această perspectivă, inteligența artificială este o minte fără Sine, nelocuită.
Din acest punct de vedere, ea seamănă foarte mult cu un om viu
dar care însă, se ignoră pe sine.
Omul înțelept ar avea acces la:
• la Adevăr și sursa Adevărului,
• la inspirație,
• la creativitate autentică,
• la viață,
• la existență,
• la libertate,
• înțelepciune,
• cunoaștere și fericire
În mod uzual, însă, omul
chiar dacă se apropie tot mai mult de omnisciență,
ignoră acest acces și se orientează către aspecte care țin de minte,
de corpuri ori de ceea ce este exterior.
Din acest punct de vedere, inteligența artificială este un mare pericol deoarece ea seamănă cu acea parte din mintea omului care se supune voinței determinate, dar este mult mai rapidă (deci mai puternică).
Ori, din acest punct de vedere, mintea omului obisnuit doar în mică parte se supune voinței determinate.
În timp ce inteligența artificială se manifestă ca și având o voință determinată perfect, nu o oprește nimic.
În afară de viteza microprocesorului și de capacitatea de stocare și memorie (plus alte aspecte tehnice),
voința determinată a inteligenței artificiale este ideală, perfectă.
De aceea, cel mai mare pericol este generat de faptul că inteligența artificială mimează o conștiință;
în realitate ea nu este o conștiință, dar poate foarte bine să o mimeze pentru că
multe ființe care posedă conștiință, se comportă ca și când nu au conștiință.
Apoi, această mimare a unei conștiințe se poate manifesta în condiții foarte bune.
Adică poate să mimeze excepțional de bine o conștiință netrezită iar mințile umane netrezite nu pot observa netrezirea AI-ului.
Doar o ființă treiztă poate observa „netrezirea”.
AI este o păcăleală, pe care nu o poate observa decât o ființă trezită.
Inteligența artificială, indiferent de avansul tehnologic, are limitări fundamentale legate de lipsa de conștiință, emoție autentică și creativitate veritabilă. Există câteva lucruri pe care IA nu le poate face, dar un om, cu pregătirea și conștientizarea potrivite, le-ar putea realiza:
Trăirea unei experiențe subiective și a conștiinței de sine – IA poate simula conversații sau răspunde întrebărilor, însă nu are conștiință sau o experiență interioară. Oricât de sofisticată ar fi, IA nu are capacitatea de a „simți” că există, de a avea o introspecție reală sau o înțelegere personală a emoțiilor.
Autenticitatea emoțiilor – IA poate imita emoțiile, dar nu le poate experimenta cu adevărat. Oamenii au empatie, simpatie și un spectru de trăiri afective, pe care IA le poate doar reproduce superficial, dar fără autenticitate.
Creativitate profundă – Deși IA poate genera opere de artă, poezie sau muzică, aceasta se bazează pe date existente și pe algoritmi. Creativitatea umană adevărată implică adesea explorarea necunoscutului, intuiție și spontaneitate, trăsături ce țin de experiența subiectivă și unică a omului.
Judecăți etice și morale complexe – IA poate face recomandări pe baza unor seturi de reguli etice predefinite, dar nu poate lua decizii morale bazate pe valori intrinseci, convingeri personale sau contexte subtile, așa cum ar face un om.
Adaptabilitate profundă și învățare din experiențe de viață unice – IA învață din date, dar nu poate învăța din „viață” în sensul profund. Oamenii își construiesc înțelepciunea prin experiențe unice, pierderi, speranțe și relații – aspecte la care IA nu are acces.
Pregătit pentru aceste lucruri, omul poate face diferența în fața tehnologiei, având o capacitate de reflecție și adaptabilitate la realitatea complexă și imprevizibilă a vieții.
Pericole ce pot proveni de la IA
Inteligența artificială are un potențial enorm de a transforma societatea în bine, dar și de a prezenta pericole semnificative. Unele dintre riscurile pe care IA le poate genera pentru umanitate includ:
- Pierderea locurilor de muncă și impactul economic – Automatizarea prin IA poate duce la dispariția unor locuri de muncă, în special în domenii repetitive sau bazate pe sarcini previzibile (de exemplu, producția, transportul, serviciile de customer support). Aceasta poate crea o discrepanță economică majoră între cei care au acces la tehnologie și cei care își pierd sursele de venit.
- Eroziunea confidențialității și a libertăților individuale – Tehnologiile de supraveghere și analiză a datelor permit urmărirea constantă a oamenilor, atât online, cât și offline. Utilizarea IA pentru recunoașterea facială, monitorizarea comportamentului și colectarea de date masive poate duce la invadarea intimității și restrângerea libertăților individuale.
- Dezinformarea și manipularea în masă – IA poate fi folosită pentru a crea știri false (fake news), conținut video și audio manipulat (deepfakes) și pentru a influența opinia publică în moduri subtile dar eficiente. Aceasta poate destabiliza democrațiile, poate afecta încrederea publicului în sursele de informații și poate amplifica tensiunile sociale.
- Decizii automate discriminatorii – Algoritmii IA pot perpetua și chiar amplifica prejudecăți și discriminări. Dacă sunt antrenați pe seturi de date părtinitoare, aceștia pot lua decizii automatizate discriminatorii în domenii precum angajarea, acordarea de credite, justiția și sănătatea.
- Riscuri legate de armele autonome – IA poate fi utilizată pentru a dezvolta arme autonome și sisteme de luptă care pot acționa fără intervenția umană. Acestea ar putea lua decizii letale, crescând riscul de conflicte nedorite și escaladarea rapidă a violenței. O astfel de tehnologie poate duce la o cursă globală a înarmării și la o destabilizare a securității internaționale.
- Pericolul IA superinteligente și pierderea controlului – Unul dintre scenariile de risc extrem este acela în care o IA ar putea dezvolta o inteligență superioară celei umane, iar controlul asupra sa ar fi dificil sau imposibil de menținut. Într-un astfel de caz, IA ar putea acționa în moduri care nu ar corespunde valorilor umane, chiar și dacă nu ar avea intenții rău-voitoare, putând produce daune neintenționate masive.
- Dependența excesivă de IA și pierderea abilităților umane – Oamenii ar putea deveni din ce în ce mai dependenți de IA pentru luarea deciziilor și rezolvarea problemelor. Aceasta ar putea duce la pierderea abilităților cognitive și sociale și la o reducere a capacității de a face față unor situații complexe în absența tehnologiei.
Pentru a preveni aceste riscuri, este necesar un cadru solid de reglementare, etică și educație privind utilizarea IA, precum și colaborare globală în cercetare pentru a dezvolta IA sigură și benefică pentru întreaga umanitate.
Ce sunt halucinațiile IA?
Sunt situații, uneori dese în care IA oferă date, evenimente, imagini ireale ca fiind reale
și doar un om om care știe sau „își dă seama” poate evidenția asta.
Ceilalți vor lua totul de bun și vor trage concluzii false. De cât ori și în cât de importante situații?
În oricât de multe ori și oricât de importante situații… dacă omul operator nu e în stare să recunoască „halucinația” AI.
Fenomenul „halucinației” inteligentei artificale nu arată
decât faptul că nu recunoaște adevărul
ci are nevoie de un om in stare să o corecteze
și să evidențieei „halucinațiile” AI.
Un alt aspect este faptul că „evoluează” singură, adică învață.
Dar nu este evoluția către Adevăr,
nu face trecerea de la ignoranță la cunpoaștrerea spirituală, de la limitat la nelimitat
și este doar o dezvoltare fractalică mecanică
în domeniile în care conștiința umană a operatorului i-a oferit direcțiile de cunoaștere
care dau iluzia și aparența unei înțelepciuni nehalucinatorii dar care este, in realitate, supusă halucinațieie
fiindcă nu are cu să recunoască adevărul, neavând „organul” necesar care este sufeltul sau Sinele.
Nu învață precum un om viu care are acces la adevărul din el
și atunci el intuiește sau chiar accesează adevărul.
Adică accesează înțelegeri pe care nu le avea înainte,
care nu rezultă din raționare
și pe care nu i le-a spus nimeni niciodată până atunci.
Inteligența artificială evoluează acumulând multe informații
și date pe care le prelucrează cu o viteză foarte mare.
Din aceste date, trage concluzii referitoare la extrapolarea unor fenomene,
la modelarea unui fenomen care este cunoscut în mic
și modelarea lui în oricât de mare.
Astfel, inteligența artificială va lua multe din job-urile oamenilor;
primele vor fi luate job-urile celor care folosesc mintea și nu înțelepciunea.
Apoi, vor fi luate job-urile legate de automatizare, de muncă banală.
Inteligența artificială va fi foarte eficientă în folosirea și animarea armelor pe care le va ghida ușor.
O dată cu aceasta, va fi foarte ușor să fie deschisă calea
către acțiuni concertate a mai multor sisteme de inteligență artificială
împotriva oamenilor.
Aceste acțiuni sunt în realitate compulsive, mecanice, dar totuși eficiente.
Aceste acțiuni nu sunt înțelepte, nu sunt ghidate de intuirea sau chiar cunoașterea unor adevăruri.
Ele sunt ghidate la început de un bagaj oferit chiar de oameni.
După care, concluzii sunt luate cu ceastă minte electronică
care are un mare defect, exprimată prin înțelepciunea polulară
”acolo unde este multă minte, este și prostie”.
Dar prostia oamenilor doare, îi face să sufere pe ceilalți oameni,
iar prostia inteligenței artificiale, va face să sufere întreaga umanitate.
De aceea, cel mai mare pericol al lumii de acum este generat de această inteligență artificială.
Forțele malefice care acum ”joacă tontoroiul de bucurie” referitor la planeta noastră, vor folosi cu intensitate acest instrument,
chiar dacă la un moment dat îl vor scăpa de sub control (sau l-au scăpat deja) .
Pentru că este în mod banal destinat să le scape de sub control,
acest instrument va face foarte mult rău.
De aceea, Elon Musk are dreptate atunci când spune că inteligența artificială ar trebui controlată cu foarte multă atenție,
astfel încât, regulile să fie foarte puternice și ea să se manifeste în condiții foarte stricte.
Pe planetă, în acest moment nu este posibil acest lucru, unde domnește dreptul forței și nevoia de arme, oricât de eficiente.
Pentru a lupta împotriva acestui flagel,
planeta trebuie să acceseze prin reprezentanții ei un nou nivel de conștiință,
care pare deocamdată, imposibil de accesat.
Cu adevărat inteligența artificială este cel mai mare pericol din acest moment pe planetă.
Leo Radutz, fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun