Transformarea contează

Transformarea contează

Tabăra pentru dezvoltare a eroismului spiritual
a avut multe efecte spirituale,
nu doar cele care au legătură cu eroismul spiritual.

Eroismul spiritual este capacitatea omului de a renunța la confort,
adică la ceea ce consideră, pe drept sau nedrept,
că este bun și plăcut în acel moment,
pentru o valoare care este de natură spirituală.

Dacă nu este o valoare de natură spirituală,
atunci este un eroism simplu, nespiritual.

Contează acest lucru, deoarece
și ființele demoniace ori satanice pot manifesta eroismul.
Cu toate acestea însă,
pentru că ele manifestă eroismul
pentru o valoare care nu e de natură spirituală
sau chiar pentru o valoare nespirituală (anti-spirituală),
chiar și acel penibil eroism, îndreptat
într-o direcție banală puțin semnificativă
au într-o direcție rea, greșită, chiar și acela,
datorită fenomenului de autodepășire are un efect spiritual;
produce o transformare în ființa respectivă,
amplificând o capacitate de a fi în stare să îți depășești condiția.

Acea capacitate în cele din urmă își va arăta valoarea
și-l va transforma pe omul respectiv,
ducându-l în cele din urmă într-o situație
de a bascula între penibilul răului pe care-l caută
și binele absolut, într-un fel,
precum a făcut și Angulimala („Pelerinul Kamanita”).

Aceasta deoarece cel care manifestă eroismul spiritual,
caută să facă un efort pentru ceva care merită,
și, în cele din urmă va constata că luciferianismul,
satanismul (sau răutatea)
nu merită efortul, nu au valoare
ci sunt antivalori.

Ca să rabzi, să te autodepășești,
trebuie să fie o valoare care merită.

O vreme, cel care e îndreptat către rău, către exterior sau către lumesc, face asta;
dar după suficient de mult timp, va constata că nu merită.

Îi va rămâne aptitudinea eroică și atunci ea va da roade imediat
pentru că va constata că are la dispoziție „un motor diesel, turbo”,
deci o capacitate realizatoare remarcabilă,
o putere de a transcende obstacolele,
care îi va oferi foarte repede rezultate spirituale.

În tabără însă, s-au dezvoltat mult mai multe virtuți spirituale, spontan și intens.

Exemplu:
Conexiunea cu adevărul,
necesitatea de a înțelege și de a simți adevărul rapid sau chiar imediat, spontan,
făcând lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată,
adaptându-te în permanență la condițiile existente
și care mereu sunt schimbătoare într-o astfel de situație.

Unii ar numi asta „simț practic”.
Desigur, simțul practic înseamnă a adapta
ceea ce știi teoretic la ceea ce este în teren.

Dar mai mult decât asta, a face ceva ce nu ai mai făcut niciodată
este un veritabil test spiritual,
iar ființele care sunt trezite spiritual,
fac asta foarte ușor.

Ființele care nu sunt trezite spiritual,
când sunt supuse necesității de a face lucruri pentru prima oară,
tind și ele, sub presiunea evenimentului, să se conecteze la adevăr;
și iată cum apare o metodă spirituală remarcabilă.

Majoritatea celor care nu sunt treziți
și nu fac față acestor teste, spun:
„eu nu am mai făcut niciodată,
dar după ce fac de mai multe ori,
o să fiu foarte bun”.

Este adevărat, iar această deprindere va fi utilă în continuare,
dar nu acesta este obiectivul!
Contează cum te descurci când realizezi ceva pentru prima oară
sau te întâlnești cu ceva nou.

Ființele trezite spiritual se adaptează spontan,
ele sunt cele mai adaptabile și de aceea,
practica yoghină autentică transformă oamenii
și în direcția de a fi
cei mai practici, cei mai flexibili
și cei mai adaptabili oameni posibil
– dacă ei practică.

Dacă ei nu practică și sunt yoghini doar cu numele –
acest lucru se va observa ușor cu aceasta ocazie.

Este un fel de test simplu,
ba chiar există metode de antrenament
(„A patra Cale” de Gurdjeff),
în care omul trebuie să facă lucruri noi
care nu se bazează pe deprinderi, subrutine sau obiceiuri și necesită o trezire.

Această învățătură este rară,
și, ca și multe alte informații cruciale,
ea este ascunsă de societate oamenilor obișnuiți,
pentru ca ei să nu facă salturi spirituale remarcabile.

Cu toate acestea însă, atenție:
oamenii obișnuiți sunt, oricum supuși necesității de a se adapta,
pentru că ei trăiesc în lumea exterioară, exteriorizați.

Exteriorizarea este o problemă, este anti-spirituală,
dar adaptarea aceasta permanentă le conferă anumite capacități
pe care mulți yoghini „de salon” nu le au decât foarte puțin sau deloc.

Astfel de persoane ajung chiar să râdă
și să considere că este o aberație Calea spirituală,
când văd cât de neajutorați sunt așa-zișii yoghini.

Însă nu aici este problema,
fiindcă „așa-zișii” yoghini, sunt doar „așa ziși”,
cei care nu reușesc, adică ei nu practică suficient.

Dacă ar practica suficient, ar fi regii adaptării spontane.

Alte aspecte care s-au manifestat
și au impulsionat transformarea participanților
în Tabăra pentru dezvoltarea eroismului spiritual, ar fi, în opinia mea, următoarele:

– puterea realizatoare de a duce la bun sfârșit orice proiect
(acolo aveam multe proiecte
și oamenii se simțeau impulsionați să le împlinească)

– curajul de a-ți înfrunta propriile temeri îndreptățite sau nu
(chiar dacă sunt neîndreptățite, ele există pentru persoana respectivă
– „sunt reale” pentru ea)
și are nevoie să transceandă respectivele limitări

– sentimentul și aspirația către fraternitate

– detașarea și conștiența importanței conexiunii spirituale
cu frații și surorile spirituale

– empatia, identificarea și compasiunea față de ceilalți,
cărora le este și lor greu uneori și au nevoie de ajutor
sau cărora le este bine
si putem „să ne urcăm și noi pe aripile lor”
luând „sămânța” stării lor prin identificare- samyama.

Într-o asfel de ambianță, apare spontan
situația în care îți dai seama
că trebuie să te autodepășești și să renunți deseori la confortul tău
pentru că, dacă tu nu renunți, asta înseamnă ca altcineva în locul tău,
să renunțe la confortul său,
uneori într-un mod excesiv și dureros sau chiar distrugător.

Și atunci apare responsabilitatea (în cei care sunt responsabili).

Pentru că au existat și oameni care au zis:
„eu nu fac așa ceva, fă tu”
și au întors spatele.

Dar asta nu înseamnă că acest fenomen de autodepășire prin responsabilizare
și prin trăirea sentimentului de fraternitate, nu a existat;
el a existat pentru toată lumea
– unii s-au „urcat pe aripile lui”,
alții nu s-au urcat,
dar nimeni nu a fost obligat.

Aspectele la care sunt obligați oamenii într-o astfel de tabără
sunt doar aspectele legate de non-violență, de corectitudine, de responsabilitate (dacă și-au asumat niște responsabilități),
altfel, nimeni nu a fost obligat la nimic.

Bunul simț și Ahimsa au contat în tabără
și cei care nu au manifestat aceste lucruri,
„ieșeau repede la suprafață”
și ori se corectau,
ori puteau fi eliminați din tabără
(avem dreptul de a nu fi agresați de alții)
– și chiar am avut un astfel de caz.

Alte aspecte dezvoltate în această tabără, sunt cele direct spirituale:

– meditația în acțiune (pe care unii au dezvoltat-o în mod semnificativ),
iar alții au făcut doar supraveghere (dacă au făcut și asta);
e bun și acest lucru, dar „lebăda” strălucitoare în această direcție
era și este meditația în acțiune,
care este un vârf de lance spirituală al existentei și al oricărei tabere

– participarea, prin voluntariat detașat – karma yoga-
la sustinerea unui fenomen spiritual remarcabil – cum este, în opinia mea, Abheda –
prin efort dezinteresat – propulsează spiritual foarte rapid iar evoluția este accelerată;
întotdeauna am fost de părere că
este mult mai important felul în care trăim
decât faptul că trăim
și a face ceva bun– orice – pentru calea spirituală
este foarte semnificativ,
ne „arde karma”
și ne luminează viața
cu un sens profund al existenței;

– minimalismul (Aparigraha) și non-furtul (Asteya)
– și acestea se dezvoltă într-o astfel de tabără;
repede îți vei da seama că poți să te esențializezi mai bine
și să folosești mai puține resurse.
Chiar dacă înainte credeai că ai nevoie de nu știu câți litri de apă,
de nu știu cât timp, vase pentru mâncat, nu știu câte oale, perne și plapumi, haine etc,
constați că ai nevoie de din ce în ce de mai puține obiecte
și desigur – ale tale.
Adică nu ale altora.

Chiar dacă există și tendințe de a folosi obiectele altora,
ele se remarcă dar se vor schimba rapid în ambianța spirituală;
iar cine are încăpățânarea de a nu schimba acest lucru,
este sesizat de către comunitate și orientat către bine după un timp).

Desigur, fraternitatea oferă ajutor
dar dacă o persoană se bazează pe ajutor
și nu are un plan personal de simplitate și minimalism,
atunci nu se produc efectele benefice menționate,
fiindcă foloseste sau se bazează pe resursele altora.

Desi am stabilit că fiecare trebuie să aibă cortul săuși obiectele sale de care se serveste,
unele persoane nu au vrut
sau nu au putut să respecte această condiție.

Acum puteti intelege de ce era necesar acest lucru.

Într-o astfel de tabără apare o tendință spontană, naturală, către minimalism,
către non-acumulare.
Este o tendință și o nevoie puternică.

Rostul acestei practici este deosebit fiindcă
minimalismul, non acumularea, aparigraha, simplitatea –
sunt aspecte care, în zona lor cea mai profundă,
înseamnă de-a dreptul, identificarea cu Sinele.

Nu avem nevoie de nimic altceva, în realitate avem nevoie
doar de identificarea cu Sinele nostru, cu noi înșine la nivel esențial,
cu Sinele nostru Suprem Atman, cum se numește în yoga,
nemuritor, nelimitat și infinit,
identic cu Ființa Supremă și Unică.

Au fost și persoane care au căzut la o serie de teste
sau persoane care au avansat încet, dar cu toate acestea, au avansat.

De fapt, numai reaua voință îl poate face pe un om să nu avanseze
și să nu se transforme într-un astfel de complex de circumstanțe.

Altfel, vântul suflă puternic din spate
și nu oricum ci într-o ambianță (mai mereu) cu adevărat încântătoare…

Imi pare rău pentru cei care nu au avut incredere si au crezut că „știu ei mai bine”.
Încrederea nu se cere, ea se câștigă
dar e de știut că pe calea spirituală lipsa de încredere
în ghidarea persoanei cu care există relatia maestru-discipol frânează foarte mult.

Astfel, în momentul în care transcenderea unei limitări
este posibilă încrederea în ghidare este necesară,
altfel, limitarea nu va fi transcensă și revenim în limitare anterioară,
care devine, însă, mai puternică cu fiecare eșec.

Imi pare bine, însă, pentru multi care s-au transformat
și au putut simți grația inestimabila a Taberei spirituale.

Leo Radutz – fondator & profesor Abheda Yoga Academy