Timpul nu există, nu a existat şi nu va exista niciodată!

Veti putea fi in contact cu noi,
primind articole despre yoga si tantra,
anunturi despre cursuri și evenimente
pe grupul de Telegram

Yoga Meditatie Tantra cu Leo Radutz
https://t.me/yogaromania

Cateva idei despre timp..

Așa spun cele mai recente cercetări din domeniul fizicii cuantice – timpul nu există, nu a existat și nu va exista niciodată, ideea că timpul trece, se scurge, este absurdă. În timp ce citiți acesta frază, vă gândiți, probabil, că momentul acesta, acum, corespune la ceva ce tocmai a trecut. Clipa de față are ceva real, în această clipă ne putem aminti evenimente din trecut sau putem anticipa ceva din viitor, dar de trăit trăim doar în prezent. Avem senzația trecerii timpului, intuiția, felul nostru de a fi, obișnuințele noastre, tot ce am învățat ne spune că viitorul este deschis până devine prezent, iar trecutul este de neschimbat. O astfel de percepție a timpului este, indiscutabil, fixată în limbajul nostru, în gândurile noastre, în comportamentul nostru și, dacă nu există timp, de ce este atât de prezent în tot ceea ce facem?

Cercetătorii în domeniu, mai cu seamă cei specializați în fizica cuantică, sunt din ce în ce mai preocupați de această divergență între înțelegerea științifică a timpului și percepția intuitivă a acestuia la nivel individual. Încă din 1905, Einstein, definind teoria relativității restrânse, s-a desprins de perspectiva impusă de fizica tradițională, arătând că timpul nu este o constantă universală, deci trecutul, prezentul și viitorul sunt noțiuni relative, iar în 1915, și-a completat teoria, incluzând, în demonstrația sa, și efectul de gravitație.

Ecuația Universului fără conceptul de timp

Un pas înainte în demonstrarea faptului că timpul nu există a fost făcut în 1967, când fizicienii John Wheeler et Bryce DeWitt au conceput ecuația care le poartă numele – ecuația Wheeler – DeWitt – sau “funcția de undă a Universului”, în care noțiunea de timp nu mai există. Este o teorie controversată încă, la o reprezentare științifică a Universului fără ideea de timp considerându-se că se va ajunge abia când va fi descoperită formula care să pună laolaltă relativitatea generală a lui Einstein, ecuația Wheeler – DeWitt și principiile fizicii cuantice.

Fizicianul englez Julian Barbour (născut în 1937) și-a canalizat cercetările în acest sens, al reconcilierii celor trei aspecte menționate anterior, explicând de ce “oamenii sunt siguri că timpul există, dar le scapă mereu printre degete”. Le scapă printre degete, spune Barbour, pentru că, de fapt, “timpul, în ansamblu, există în “felii” de spațiu”. Trecutul nostru este o altă lume sau o altă configurație posibilă a Universului. Este un alt “acum”. Nu avem altă dovadă a trecutului, afirma Barbour, decât memoria noastră. Iar viitorul este doar în măsura în care gândim la el. Clipa nu este timp, timpul este în clipă”.

La nivelul realității profunde, nu există timp, spune fizicianul englez, ceea ce contează este modul în care obiectele interacționează, pe diversele tranșe de spațiu. Creierul nostru este cel care asamblează aceste interacțiuni, trimițându-le spiritului nostru în aceeași manieră în care, dacă vedem fotografii succedându-se cu viteza de 24 imagini/secundă, avem impresia de mișcare. Dar nimic nu se mișcă. Ceea ce oamenii numesc timp este o iluzie. Universul cuantic este static, nimic nu se schimbă, diversele instantanee există simultan. Este important de știut că Julian Barbour și-a făcut cercetările în afara instituțiilor, pentru a evita sindromul “publish or perish” (“publici sau pierzi”), pentru a avea o libertate totală în ceea ce afirmă. În acest scop, și-a cumpărat o mică fermă în apropiere de Oxford, trăind din traducerea în engleză a cărților savanților ruși.

Italianul Carlo Rovelli (născut în 1956), specializat în gravitația cuantică, director la CNRS (Centrul Național de Cercetare Ştiințifică, din Franța), consideră și el că scurgerea timpului este o iluzie generată de cunoașterea incompletă a legilor și regulilor Universului. Teoria sa se bazează pe conceptul de gravitație cuantică în bucle, susținând că fiecare obiect are timpul său propriu, care nu se “scurge” în același fel dacă obiectul se afla, de exemplu, în interiorul sau în afara galaxiei, deci depinde de câmpul gravitațional în care se găsește. Foarte sugestiv, fizicianul italian compara timpul, în accepțiunea tradițională, cu suprafața unei ape care își pierde înțelesul dacă este analizată la nivel atomic. Același lucru îl transmitea, de altfel, în alte cuvinte, și Einstein, în 1955, când s-a stins din viața bunul său prieten Michele Besso, despre care spunea că “a părăsit această lume, dar aceasta nu înseamnă nimic, pentru că oameni ca noi știu că distincția dintre trecut, prezent și viitor este doar o iluzie”.

În 2007, Benjamin Libet, cercetător la departamentul de psihologie al Universității din San Francisco, primul care a primit un “Premiu Nobel virtual”, din partea Universității austriece Klagenfurt, pentru rezultate remarcabile în cercetarea conștiinței și a liberului arbitru, a publicat o carte intitulată “Spiritul dincolo de neuroni”, în care demonstrează că, atunci când luăm o decizie, este doar o iluzie că hotărârea ne aparține, în realitate un grup de neuroni, în cadrul unor procese extrem de complexe, făcând acest lucru, noi doar “alegând” ceva ce s-a întâmplat deja. Adică există un decalaj între timpul subiectiv, când credem că “luăm decizii” și ceea ce mecanismul nostru neuronal a făcut deja.

Săgeata timpului” și călătoria în timp

Când se pune problema existenței/nonexistenței timpului, toată lumea, de la oameni de știință la nespecialiști, se întreabă de ce “săgeata timpului” are un sens unic, spre viitor, și care este adevărul despre călătoria în timp, atâta vreme cât, cel puțin la nivel teoretic, “găurile de vierme” care leagă “găurile negre”, ca niște tunele, având un capăt în trecut și altul în timpul prezent, ar putea da această posibilitate. La nivel strict teoretic deocamdată, o călătorie în timp ar presupune crearea unei “găuri de vierme” (numită și pod-Einstein-Rosen), accelerarea, până la viteza luminii, la unul dintre capetele “găurii negre”, a unei navete spațiale, iar întoarcerea nu ar însemna “trecerea timpului”, pentru că, din perspectiva unui observator extern, s-ar produce doar o “dilatare” a timpului. Cu alte cuvinte, cine ar intra în extremitatea accelerată, ar “ieși”, la extremitatea staționară, la același moment de timp ca cel inițial. Pentru toate acestea, se estimează că ar fi nevoie de atâta energie câtă emite Soarele, pe durata existenței lui. Pentru călătoria în trecut, o echipă de cercetători israelieni, conduși de profesorul Amos Ori, a conceput un model bazat pe curbura spațiu-timp, studiu care a fost publicat, încă din 2007, în revista “Physical Review”.

Captiv în ceea ce el însuși a gândit referitor la timp, ca fiind liniar și ireversibil, omul, indiferent de epocă, a trăit și trăiește acest vis al posibilității de a stăpâni timpul, de a se sustrage timpului, de a se întoarce în trecut sau de a călători în viitor. “Săgeata” timpului pare a avea un sens unic, dar mecanismele gândirii noastre nu sunt încă pregătite pentru a accepta ceea ce cercetările recente ale fizicii cuantice par a susține tot mai convingător, și anume că “nu ceasurile măsoară timpul, timpul este definit prin ceea ce măsoară ceasurile”. “Ne-am obișnuit să trișăm”, cum spunea foarte sugestiv, fizicianul menționat anterior, Carlo Rovelli.

Suntem prinși între adevăruri, iluzii, percepții subiective, trecut, prezent și viitor, creierul nostru pare a lua decizii fără să ne anunțe, noi doar constatând ceea ce a avut loc de fapt, o mulțime de paradoxuri și incertitudini, care reprezintă “timpul” vieții noastre, și o foame de “a ști” mai puternică acum (“acum”, singura certitudine!) decât oricând. Cum am putea să acceptăm, in conditiile in care nu există gând, actiune de-a noastră, in care să nu fie vorba despre timp, că “Timpul nu există, nu a existat și nu va exista niciodată”! Ceea ce este insă de necontestat este că știința, cunoașterea noastră despre Univers și despre noi înșine se rescriu. Cu viteza luminii!

Sursa: aici 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top