Un înțelept trăia în lume înconjurat de discipolii săi. Într-o zi, unul dintre aceștia, îi spuse:
-Maestre, nu stiu cum să fac să fiu fericit.. Învață-mă!”
Maestrul îl privi lung, și apoi îi dărui o oglindă:
-Fii fericit!, îi spuse grăbit și plecă.
Discipolul ramase incremenit cu oglinda în mână…
Trecură ani și ani.. până într-o zi, când maestrul îl zări din nou discipol. Acesta era senin, îi zâmbea cerului, având o lumină în ochi pe care nu i-o cunoștea.
– Ei,- îl intrebă – ai aflat?
– Da- raspunse discipolul – am aflat ca:
Esenta tuturor lucrurilor o gasesti in tine,
Nimeni nu-ti va putea oferi fericirea.. numai tu,
Cand cineva te intreba:„Esti fericit?.. ce raspunzi?!“
– Da, sunt fericit!..Aceasta ce inseamna?!
– Înseamna ca te-ai gasit pe tine cel adevarat.. Și ca te simti bine in pielea ta.. Te uiti in oglinda si te recunosti: da, eu sunt ceea ce sunt..acela…și-s tare frumos!!
Acum, cred ca am inteles ca fericirea nu se invata, ci se descopera in sine… Iar pentru aceasta nu ai nevoie de nimeni din afara ta ca sa ti-o ofere. Ci doar de tine!!.
Maestre, iti dau inapoi oglinda.. nu-mi mai este de folos..
– Asa e, fiul meu, zambi multumit maestrul. Te-ai gasit pe tine cel adevarat. Dar, ca sa fii pe deplin fericit, ofera din prea plinul tau si celorlalti, daruieste fericire din fericirea ta si vei avea insutit”.
– Adevarat,..pot?
– Invata-i pe oameni sa se cunoasca, sa se descopere pe ei insisi, oferindu-le ocaziile, intamplarile prin care sa “afle”ceea ce au uitat: Fericirea sufletului viu. Tu esti oglinda celuilalt, iar celalalt, la randul lui, oglinda este celui de langa el. Toti suntem oglinzi al unuia si aceluiasi tot. O viata intreaga colindam prin” sala oglinzilor” cautand-o pe cea originara. In final, raman doar doua: tu si Dumnezeu, iar intre voi
Viata..infinita viata”
– Hai, acum la lucru.. ca avem treaba!
Se despartira…
Doi intelepti, pentru a trai in lume.