Ce este bodhicitta?

Bodhicitta
este unul dintre cele mai importante concepte

din Budismul Mahāyāna

și din Vajrayāna.

Literal, cuvântul este format din:

• bodhi = trezire, iluminare, cunoaștere deplină;
• citta = minte, inimă, conștiință, intenție.

Prin urmare, bodhicitta înseamnă mintea (sau inima) orientată către iluminare,

însă sensul ei este mult mai profund.

Definiția clasică

Bodhicitta este:

aspirația sinceră și hotărârea fermă

de a atinge iluminarea deplină

pentru binele tuturor ființelor.

Nu urmăresc să mă eliberez doar eu, ci să devin un Buddha pentru a putea ajuta toate ființele să se elibereze de suferință.

Acesta este idealul Bodhisattva.

Aspirația spirituală conține în ea ținta – adică spiritualitatea.
Cu cât este mai intensă, cu atât spiritualitatea este deja mnifestată în noi într-o anumită măsură.

Două niveluri ale bodhicittei

În tradiția Mahāyāna se disting două aspecte.

1. Bodhicitta relativă (saṃvṛti-bodhicitta)

Este iubirea universală unită cu compasiunea și intenția altruistă.

Ea conține două etape:

• dorința de a deveni Buddha pentru binele tuturor;
• angajamentul concret de a merge pe această cale.

Aceasta este baza practicilor precum:

• compasiunea,
• generozitatea,
• răbdarea,
• Tonglen,
• cele șase pāramitā.

2. Bodhicitta ultimă (paramārtha-bodhicitta)

Aceasta este realizarea directă a naturii ultime a realității.

Nu mai este doar o intenție, ci experiența faptului că:

• toate fenomenele sunt lipsite de existență inerentă;
• nu există un sine separat;
• compasiunea și înțelepciunea sunt inseparabile.

În tradițiile Dzogchen și Mahāmudrā aceasta se apropie foarte mult de recunoașterea naturii minții.

Cele două aripi

În Mahāyāna se spune că bodhicitta are două aripi:

• înțelepciunea (prajñā)
• compasiunea (karuṇā)

Doar împreună conduc la iluminare completă.

Compasiunea fără înțelepciune poate deveni atașament.

Înțelepciunea fără compasiune poate deveni rece și incompletă.

Cum apare bodhicitta?

Textele descriu un proces aproximativ astfel:

1. observi suferința tuturor ființelor;
2. apare empatia;
3. empatia devine compasiune;
4. compasiunea devine responsabilitate;
5. apare hotărârea:
   

   „Voi atinge iluminarea pentru a putea ajuta toate ființele.”

Acesta este momentul nașterii bodhicittei.

Cele două forme

Śāntideva explică două forme:

Bodhicitta aspirației

„Fie să ajung Buddha pentru binele tuturor.”

Este asemănată cu dorința de a pleca într-o călătorie.

Bodhicitta angajamentului

Persoana începe efectiv practica.

Este asemănată cu faptul că ai pornit deja la drum.

În Vajrayāna

În Vajrayāna se spune că:

„fără bodhicitta, tantra devine o simplă tehnică”.

Toate inițierile autentice cer existența bodhicittei.

Ea purifică motivația și împiedică folosirea practicii pentru ego.

În Dzogchen

În Dzogchen, perspectiva este și mai profundă.

Se spune uneori că:

• natura minții este deja pură;
• această natură este inseparabilă de compasiunea spontană.

Astfel, când rigpa este recunoscută, compasiunea autentică apare firesc, fără efort deliberat.

Nu mai este o obligație morală, ci expresia naturală a stării realizate.

Practici pentru dezvoltarea bodhicittei

Cele mai cunoscute sunt:

• meditația asupra egalității tuturor ființelor;
• schimbarea sinelui cu ceilalți;
• practica Tonglen;
• cele șapte cauze și un efect (atribuite lui Atiśa);
• cele șase pāramitā;
• cultivarea celor patru atitudini nemărginite:
  • iubirea,
  • compasiunea,
  • bucuria empatică,
  • echanimitatea.

O definiție într-o singură frază

O formulare tradițională este:

„Bodhicitta este hotărârea de a realiza iluminarea deplină pentru a elibera toate ființele de suferință.”

Dintr-o perspectivă mai contemplativă, ea poate fi exprimată astfel:

Bodhicitta este trezirea iubirii și înțelepciunii într-o singură conștiință, astfel încât propria iluminare să nu mai fie un scop individual, ci expresia naturală a binelui tuturor ființelor.

Acharya Leo Radutz