Şcoala Trika

Şcoala Trika face parte dintr-un filon spiritual de o profunzime unică, Şivaismul cașmirian, cel are a dat umanității maeștri spirituali de o valoare excepțională, precum Utpaladeva  și discipolul său Abhinavagupta, a căror gândire filozofică a influențat tradiția tantrică și devoțională (bhakti), în întreaga Indie.

Şivaismul este una dintre cele mai vechi tradiții spirituale ale lumii. Astfel, în India, șivaismul are o vechime multimilenară, așa cum atestă siturile arheologice de la Mohenjo Daro și Harappa.

În Yoga Shivaismul este un sistem filozofic și de practică transformatoare  dar în India, pentru oamenii simpli, este a doua și cea mai răspandită comunitate religioasă, zeul Shiva fiind considerat de către mulți adoratori drept zeitate supremă.

Shiva acea parte a conștiinței care este cunoscută sub mai multe ipostaze

manifestându-se în primul rând ca Mare Inițiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al ființelor limitate și ignorante.

Orice aspirație sinceră către starea de eliberare spirituală este adresată, defapt, acestei fațete mântuitoare a lui Dumnezeu, purtând numele de Pashupati Shiva în ipostaza de pastor, tradus ca “Cel bun și blând.

Şivaismul a cunoscut în India șase forme principale în care a fost răspândit, dintre aceste sase forme, trei sunt esențiale:

      –  VIRA-SHAIVA, răspândit în zona centrală a Indiei;

       – SHIVA-SIDDHANTA, în sud și

       – ADVAITA-SHIVA, cea mai pură și elevată formă a șivaismului, în nordul Indiei, în zona Cașmirului.

Metoda de trasmitere a învățăturilor spirituale în șivaismului cașmirian a fost secole la rând, numai de la mastru spiritual la aspirant, “de la gură la ureche”, garantând puritatea învățăturilor.

Şcoala Trika este o una dintre cele mai elevate școli ale șivaismului din Cașmir, fiind o școala nondualistă a cărui nume desemnează tripla învățătură. Cuvântul “trika” înseamnă în traducere din limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esențială că absolut totul are o natură triplă. Această idee despre trinitate poate fi exprimată prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) și Anu (individul, proiecția limitată a dumnezeirii).

În viziunea acestei învățături, ființa umană experimentează înlănțuirea datorită condiției sale limitatoare sau, altfel spus, a impurităților sau mala, care sunt suprapuse peste conștiință. Când o ființă umană realizează unitatea sa inerentă cu Shiva si Shakti, mala (condiția limitatoare) încetează definitiv să mai existe. Realizarea spirituală pune sfârșit întregii înlănțuiri, iluzorie de altfel.

Sistemul Trika cuprinde la rândul lui mai multe școli spirituale, și anume: Krama, Kaula, Spanda si Pratyabhijna. Aceste ramuri ale tradiției filozofice și spirituale șivaite au fost genial sintetizate și unificate de marele maestru realizat spiritual al acestui sistem,  Abhinavagupta.

Abhinavagupta a fost unul dintre cele mai mari spirite pe care India le-a dat naștere vreodată. Aptitudinile sale cuprindeau domenii vaste precum filosofia, estetica, poezia, teoria muzicală, gramatica sanscrită, toate școlile și textele tantrismului și nu în ultimul rând, domeniul misticii profunde. Opera sa a fost recunoscută ulterior, dupa o perioadă de relativă uitare, fiind deosebit de valoroasă pentru Occident.

Abhinavagupta s-a nascut în   Valea Kashmirului în jurul anului 950 e.n. și a trait până în jurul anului 1020 e.n, însă anul morții sale nu poate fi stabilit cu precizie.

În ceea ce privește originea sa, se știe că provenea dintr-o famlie de brahmini, unul dintre strămoșii săi fiind Atrigupta, care a fost adus la curtea regelui Lalityaditya, după o expediție de cucerire a regatului Kanauj, în secolul al VIII-lea, regele fiind foarte impresionat de înțelepciunea acestuia.

Tatal sau se numea Narasimhagupta, fiind fiul lui Varahagupta, iar mama sa Vimalakala. Abhinavagupta mai este numit “fiu al unei yogini” (yoginibhu), adică al unei femei desăvarșite în practica yoga, prin urmare, mama sa deținea un înalt nivel de realizare spirituală.

Moartea timpurie a mamei sale, pe când avea doar doi ani, i-a influențat în mod hotărâtor viața, asa cum o descrie chiar el, în cea mai cunoscuta opera a sa – Tantraloka:

Mama lui l-a părăsit când mai era un copil,

astfel soarta l-a pregătit pentru menirea sa viitoare.

Căci mama, se spune, este cea mai mare legătură,

iar iubirea ei înlănțuie cu legături adânci.

Deci dacă aceasta primă legătură dispare,

se obține Eliberarea în chiar această viață”.

A studiat toate școlile spirituale, de filozofie și de artă de la vremea sa, sub îndrumarea a peste 15 maeștrii ai vremii.

De asemenea el a studiat toate curentele spirituale ale timpului său, dar mai ales tradițiile tantrice, pe care le-a sintetizat într-o operă remarcabilă, care poartă aprenta originalității sale și este impregnată de o vie trăire mistică. Această lucrare scrisă în versuri se numeste Tantraloka, și este un tratat enciclopedic care se referă la toate aspectele spirituale, filozofice și practice ale sistemelor Trika și Kaula, din cadrul șivaismului cașmirian, oferind pentru prima oară o viziune coerentă și completă asupra acestui sistem.

Dându-și seama de dificultatea acestei lucrari, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara sau “Esența Supremă a Tantrei”, care este o lucrare mult mai accesibilă.

Opera sa cuprinde peste 35 de scrieri, dintre care unele extrem de complexe și voluminoase, de o mare valoare fiind și marele tratat despre estetică din perspectiva profundă a spiritualității șvaismului cașmirian – Abhinavabharati.

Realizările intelectuale, spirituale și yoghine ale lui Abhinavagupta nu au fost întâmplătoare, mai ales dintr-un punct de vedere tantric. În primul vers din Tantraloka, care se referă la păriții săi, Abhinavagupta sugerează calitatea sa de Yoginibhu (născut dintr–o femeie care practica yoga). Yoginibhu este un concept tipic școlii Kaula a șivaismului cașmirian care afirmă că atunci când cei doi părinți se unesc sexual identificându-se cu Shiva și respectiv cu Shakti, copilul care se va naște va fi o încarnare a lui Shiva și este numit Yoginibhu (Tantraloka 29.162-63).
Astfel există o relație foarte sugestivă între nașterea lui Abhinavagupta și opera sa fundamentală, Tantraloka, în acest text, dicutând despre cele nouă tipuri de coborâre a grației divine (Saktipata), Abhinavagupta enumeră caracteristicile unui aspirant asupra căruia coboară Madhyativrasaktipata (13.214-215), acestea fiind următoarele:

grația divină manifestată în ființa unui om;
– o credință neabătută în Dumnezeu;
– posedarea eficienței spirituale absolute în lucrul cu mantrele;
– controlul principiilor esențiale ale manifestării (tattvele), incluzând aici cele 5 elemente subtile cunoscute;
– capacitate realizatoare(care permite încheierea cu succes a oricărei activități întreprinse);
– creativitate poetică;
– cunoașterea spontană intuitivă a tuturor domeniilor cunoașterii.

Despre Abhinavagupta se știe, de asemenea, că a primit o înaltă formă de grație, cea lui Tripura Sundari, care permite rămânerea în viață (există unele forme ale grației care generează trecerea ființei în lumile subtile instantaneu sau în cateva zile, prin intrarea în Mahasamadhi).

Se spune ca Abhinavagupta, dupa ce și-a terminat ultima sa lucrare asupra sistemului Pratyabhijna, a intrat în peștera lui Bhairava, lângă localitatea Mangam însoțit de1200 de discipoli, de unde nu s-au mai întors niciodată.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top