Există destin?

EXISTĂ DESTIN?

Opinia noastră fermă și foarte clară este că nu există destin.

Chiar suntem de părere că nici măcar folosirea în joacă a acestei idei nu este benefică.
De ce?

Pentru că oamenii tind foarte ușor să îmbrățișeze această idee.
Adică nu se abțin deloc să se supună acestei tendințe banale de a considera că, ceea ce nu merge în viața lor,

că ceea ce nu au putut schimba în viața lor sau a fost puternic față de ei,

a fost ceva impus și că n-a depins de ei, este ceva imuabil al Universului.

Ei cred că este un fel de voință divină  imuabilă care-i forțează oricum și oricând să meargă pe anumite drumuri

sau că niște ființe rele li se opun și le vor răul.
Aceștia cred că din cauza aceasta, cei ”buni”  sunt nevoiți să trăiască momente mizerabile sau  chiar o viață mizerabilă.

Nu există destin,

așa cum ar vrea spre propriul lor dezavantaj să creadă oamenii în mod obișnuit.

Există evenimente care par a fi impuse și prin care trebuie să trecem?
Da, există, dar nu pentru că există un destin,

ci pentru că noi le-am creat, prin acțiunile noastre anterioare.

De exemplu, dacă te arunci de pe bloc, de la etajul 100, în timp ce cazi, s-ar putea să consideri: ”uite ce chestie, există un destin, o soartă!

N-am ce să fac, acum urmează să mă lovesc și să mor. ”
Dar de fapt, te lovești și mori din cauză că tu te-ai aruncat de la etaj.

Aceea a fost partea ta activă, cea în care te-ai aruncat de la etaj.
După aceea, consecințele acțiunii tale, uneori, cu toate străduințele pe care le faci acolo mișcându-te în aer, nu pot fi îndepărtate.

Alteori pot fi îndepărtate printr-o acțiune fermă și perseverentă ori curajoasă.
Te lovești nu pentru că ar exista o soartă potrivnică sau un destin nemilos care te-ar forța să parcurgi un anumit traseu obligatoriu,

Ci din cauză că tu ai generat fie fulgerător, fie prin acumulare de diverse acțiuni, un eveniment.

 

Prin urmare, ceea ce este plăcut sau ceea ce este neplăcut în existența noastră, nu este creația unei forțe divine omnipotente, este creația noastră.

Din contră, liberul arbitru pe care noi îl putem folosi este de origine divină.
El provine chiar din natura noastră divină.

În această direcție, cineva ar putea să spună ”ei, sunt doar alte cuvinte, adică – da, sunt doar acțiunile mele din trecut, din viața asta sau din altă viață – și doar ai dat un alt nume către ceea ce eu numesc a fi destin.”

Da, dar astfel intelegem că noi am creat acele evenimente (deci nu sunt o soartă impusă)

și tot noi avem mai multe posibilități de a acționa:

1. Cu hotărâre, să întreprindem tot timpul în mod responsabil acțiuni care să aibă efecte benefice.

2. Să realizăm în mod activ acțiuni prin care, în cele din urmă, este posibil să fie evitate efectele nedorite ce, poate, chiar sunt pe cale să devină efective prin următoarele mijloace:

– fie printr-o acțiune cu o eficiență spirituală excepțională care permite așa-zisa ardere a karmei – și să o facem cu o viteză suficient de mare încât să eliminăm aceasta

– fie prin așa-numitul fenomen de grație, prin care un om poate beneficia efectiv de o expiere a unui eveniment creat de el însuși, pe care oamenii ignoranți îl denumesc ”soartă” sau ca și când ar aparține unui destin.

Deci un astfel de eveniment să poată fi anulat nu efectiv prin forțele proprii personale orientate de către liberul arbitru în direcția eliminării acelui eveniment, ci pe de-o parte datorită forței, dar în cea mai mare datorită așa-numitului fenomen de Grație.

Ordinea Universală îl ajută pe omul care a învățat lecția, care este hotărât și, totdată, dacă ar mai fi pus în acele situații, nu ar mai face acele fapte – deci îl ajută pe acest om să devină mai liber.

Trezirea spirituală și eforturile pe care omul le-ar face pentru a intra în contact în realitate cu Eu-l său autentic, este cel mai important efort pe care-l poate face omul pentru a fi liber față de consecințele acțiunilor sale din trecut.

 

In cazul reacțiunilor care vin din trecut ce nu mai pot fi evitate

cu siguranță mai putem schimba ceva ce stă  în puterile noastre întotdeauna și care este important:

reacția noastră raportată la acele evenimente.

Viața nu constă în evenimente ci in reacția noastră la evenimente.

De altfel, în yoga uneori, starea de realizare spirituală supremă sau de evoluție supremă a omului la nivel de conștiință, se numește chiar ”eliberare”.

Adică, omul nu este eliberat de destin sau de soartă (ele nu există),

ci este eliberat de consecințele acțiunilor sale anterioare.

Cum?

  • prin cele mai eficiente fapte în această direcție, care sunt faptele ce generează trezirea spirituală
  • cu metode care sunt descrise de știința conștiinței, cea mai înaltă și cea mai importantă și de fapt singura dintre științe care contează în cele din urmă: YOGA și poate în particular, ABHEDA.

Așa că atitudinea interioară a unui om înțelept ar trebui:

să respingă tendința naturală copilărească, naivă, de a accepta că există un parcurs obligatoriu impus, mecanic, pe care el trebuie neapărat să-l urmeze

să se raporteze cu înțelepciune la faptul că dacă totuși ceva neplăcut i se petrece, este datorită acțiunilor sale anterioare

să acționeze, folosind liberul arbitru pentru a îndepărta sau transforma aceste fructe amare ale acțiunilor anterioare în fructe dulci
(pentru asta trebuie să se și trezească spiritual cât mai mult, pentru că altfel nu suntem liberi în arbitrul nostru)

cu această ocazie, să învețe lecția corespunzătoare cu adevărat (s-o asimileze, nu doar să o spună în cuvinte);
în felul acesta va putea beneficia foarte probabil de mai multă sau mai puțină Grație;
astfel încât, ceea ce erau faptele sale și consecințele lor pe care trebuiau să le suporte, să nu se mai producă

Cei care totuși insistă că există un destin, le spunem:

pentru ce atâta încăpățânare?
În loc să aibă o perspectivă înțeleaptă, pentru ce să se încăpățâneze?
Că viața lor este un parcurs mecanic asemenea unui roboțel sau al unui ax cu came, sau asemeni mersului pe șine al unui tren.
Pentru ce? Cu ce-i ajută acest lucru naiv?

În general, el ajută la automulțumirea că ceea ce este amar, nedorit sau dureros este impus și că el nu are ce să facă și eventual să-și plângă de milă.

Aceasta este o foarte proastă perspectivă dar mai ales nereală;
viața nu ne este dată să fim morți, ca niște mecanisme

Viața ne este dată ca să fim vii!

P.S. Mai este un motiv pentru care să renunțăm la ideea de destin și să avem o atitudine constructivă și înțeleaptă.

Ființele demoniace sau ființele umane demoniace spun mereu „eu fac ce vreau” „eu imi iau soarta in propriile mâini”,  „nu există bine si rău, există doar fapte”.

Pentru ei nu contează binele sau răul, sunt insă activi să își împlinească aspirațiile, indiferent care ar fi ele, fără a considera nimic din viata lor obligatoriu de trăit.

In felul acesta fac multe fapte rele dar datorită atitudinii proactive reusesc să schimbe multe lucruri in favoarea lor si sa aibă eficientă.

Increderea unora dintre cei buni intr-o soartă fixă face ca răul, mai activ și lipsit de inhibiții să aibă mai mare eficientă și este păcat să fie asa, fiindcă altfel

Binele este incomparabil mai puternic decât răul.

 

 

Leo Radutz,

fondatorul sistemului Abheda,

inițiatorul Revoluției OMului Bun

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top