Cea mai importantă învăţătura a lui Milarepa

Cea mai importantă învățătura a lui Milarepa – Secretul reușitei

“Un gram de practică face cât tone de teorie.”
“Nu trebuie sa renunti la un efort decat in favoarea altui efort, deoarece trebuie sa cresti neincetat…”
“Daca ai sa faci tot ceea ce ai mai facut, vei obtine tot ce ai mai obtinut…”
“Cea mai mare eroare a fiintelor umane este sa creada ca au la dispozitie mult timp…”
Desigur mai sunt multe alte maxime valoroase care transmit invațătura despre valoarea esențială a efortului personal practic.
Realizarea spirituală se poate obține prin raportare directă la starea naturală, care conține în ea toate potențialitățile și care este, de fapt, Sinele Suprem Atman(raportare care ste un proces fulgerător, neliniar, fără etape) și prin transformare spirituală.

Cele două procese – transformarea și raportarea directă, fulgerătoare, la realizarea ultimă sau la starea naturală se susțin unul pe altul.

Evoluția spirituală se obține prin efort personal și prin grație divină.
Aceasta din urmă trebuie, însă, să o merităm și, chiar și pentru ea, noi trebuie să arătăm că înțelegem să facem ceva pentru ea.

Da, dacă noi facem un pas către Dumnezu , El face zece către noi.
Dar trebuie să realizăm măcar acel unic pas.
Atunci când nu stim ce să mai facem, atunci când inspirația ne-a parasit iar totul pare în zadar, ceea ce trebuie să facem este … să lucrăm.

Nici un efort spiritual nu se pierde sau nu este degeaba. Niciodată.

Orice acțiune conteză.

În muzică se spune ca, atunci când nu mai ai inspirație și forță de transformare în abilitatea cântatului la un instrument, tot ce ai de făcut este “să faci game” (adică să cânți game pe instrument, asa cum este Do major , de exemplu)…”.
Si chiar și numai asa , progresezi. Inspirația va reveni, cu siguranță, ulterior.

Învățătura lui Milarepa cea importantă este perfect adevărată.

Chiar dacă am fi infirmi sau foarte antipatici celor din jur, ceea ce avem de făcut este să mergem înainte cu antrenamentul autotransformator.

Mai devreme sau mai târziu lumina va apare.

Nu avem cum ști dacă este peste un minut sau peste un an.
Dar trebuie să acționăm activ, nu doar să așteptăm reușita.

…………………………………………………………………………………………………………..

“Milarepa îl imbrațișă pe Gampopa și iși ia ramas-bun de la el, urându-i drum bun. Gampopa iși pune bagajul pe umar și traverseaza podul de piatra, lasându-l pe Milarepa singur, de partea cealaltă
a râului. El își continua drumul spre Est, însa, atunci când se află la limita la care putea percepe vocea maestrului, il aude pe acesta strigându-l. Întorcându-se, îl vede pe Milarepa, în depărtare, făcându-i semn să se întoarcă. Emoționat Gampopa se întoarce din drum, traversează din nou podul, curios sa afle ce dorește maestrul sau.

Cu ochii strălucind de compasiune, Milarepa îi spune:

– Îți voi da ultima mea învațatură.
Maestrul îl condu-se pe Gampopa în spatele unei stânci.
– Acum, privește!

zise Milarepa care suflecându-și veșmântul, își descoperi fesele acoperite de calozități mari, cărnoase, asemenea copitelor unui animal, făcute în urma zilelor de meditație petrecute în poziția așezat, făra pernă, pe solul pietros.
El adauga:
– Nu exista învățatura mai profundă ca acesta.

Acum poti înțelege încercarile pe care le-am îndurat.
Datorită acestui lucru am atins o mare realizare.
Numai prin eforturi continue am acumulat merite si am obținut realizarea.
Tu ai nevoie de aceste eforturi, și nu de alte doctrine.
Iata esențialul invațaturii mele.
A deveni sau nu un Buddha depinde și de efortul depus.

Dacă-l faci, nu poate exista nici un dubiu în privința eliberării tale.

Asemenea unui fiu, fă ce ți-a spus tatăl! Trebuie să continui să meditezi, să te așezi pe un singur scaun, într-un singur loc, pâna ce vei atinge realizarea.

Iată învațatura cea mai profundă a budismului: practica!

Această învățătură îl va marca pe viață pe Gampopa.

Mai târziu, în multe ocazii, el va extrage din aceasta curajul și inspirația.

Îi mulțumește din tot sufletul lui Milarepa și apoi, în acea dimineața însorită de primavară, maestrul și discipolul se despart.”
extras din “Povestiri extraordinare ale budismului tibetan” de Lormier Dominique