M.F. ne intreabă:
“Ati spus , in articolul anterior că
….”Exemple (negative, din păcate) sunt aici demonii cei mai puternici care provin din randurile îngerilor dar care au căzut la testul ego-ului.”
Intrebare: ce este testul ego-ului?
Extrema negativa poate fi egocentric (cu toate derivatele de superlative) dar mergand spre partea pozitiva gasim altruism …si mai departe? …mai departe poate fi explicat in cuvinte? Exista o scala dupa care a fost facuta separatia? …sau noi,ca oameni, suntem pozitionati acolo unde ne este locul ,in functie de maturitatea spirituala la care am ajuns?”
……………………………………………….
Răspuns Academia Abheda Yoga:
“Opusul” ego-ului nu este altruismul…
Dar, daca nu sunt centrati in ego oamenii sunt altruisti.
Ego-ul este o structura care nu este un centru adevarat al fiintei,
dar are tendinta de a se substitui adevaratului centru care este Sinele…si care ne ofera Autentic, fara sa mai avem nevoie de nici o confirmare.
Ego-ul are tendinta de:
- a-si atribui actiunile si fructele lor
- a cauta a se simti separat de esenta reala a fiintei
- a avea nevoie de confirmari permanente ale ” valorii ” lui,
tocmai datorita faptului ca nu este, de fapt, un centru real.
Astfel, ego-ul manifesta un proces de “umflare”…
si, daca am facut un compromis cu el o data, “fisura” tinde sa se mareasca.
A doua oara tindem sa facem un compromis si mai mare…si astfel, structura aceasta poate deveni uriasa, cu nevoi uriase…dar finita si lipsita de viață.
Ființele centrate in ego simt nevoia permanenta sa il afirme, sa ii afirme”valoarea”
(tocmai datorita unei senzatii subtile neconștientizate ca este o valoare nesigura sau nereala).
În schimb ființele care au sufletul trezit sau au acces la revelarea Sinelui nu simt această nevoie, deoarece ei sunt siguri.
O alta caracteristica este faptul ca, nefiind centrata într-un centru real, psihismul fiintei centrată în ego este caracterizat de mecanicism, asa cum este descris in tipologiile psihologice sau ale eneagramei. Aceasta deoarece ego-ul nu este viu, ci este o structura inferioară sufletului prin care sufletul accepta să “privească” în mod degradant și limitat lumea.
“Testul ego-ului” este tentația de a te centra într-o structura inferioară finita, care are aceste caracteristici, și de a renunța la contactul cu Sinele Suprem individual sau, macar, cu structura interioară a ” sufletului cel viu”.
Acest test ar fi trebuit să fie, în cazul “primului înger creat” , simplu de trecut, deoarece…
nu era un ignorant și cunoștea, cu siguranță, foarte bine aceste lucruri.
………………………………………………………….
“Extrema” pozitivă este sat-cit-ananda
– starea de fericire divina infinită ce cuprinde in ea și starea de suprema existenta si starea de perfecta cunoastere.
Adică nu mai simtim nevoia de senzatii, oameni sau locuri noi fiindca le gasim pe toate in noi la modul perfect.
Starea umană nu exclude deloc a avea o raportare demonică sau, mai clar, egotica în cel mai puternic fel sau
de a avea cea mai inaltă stare spirituală posibilă.
Starea umana se referă la faptul de a poseda un corp fizic uman, intr-o lume fizică.
Însă ea nu are legătură cu nivelul spiritual, care poate fi oricât de înalt sau oricât de …josnic.
Ei bine, și acest lucru este caracteristic starii umane… anume faptul că, în aceeași lume, unul lângă altul…
este posibil sa existe, datorită integrării în lumea fizică, și o ființă superegotică și o ființă cu un nivel spiritual foarte inalt.
Ceea ce în lumile subtile nu este posibil, datorită faptului că fiecare se poziționează instantaneu în lumea corespunzătoare nivelului său de vibrație.
Acest lucru face ca sa existe și un avantaj special al stării umane:
este posibil, datorită integrării în corpul fizic, să evoluezi rapid și să părăsești stare inferioară, mergând către o stare superioară.
În lumile subtile este dificil – dar nu imposibil- să părăsești propriul nivel de vibrație și lumea în care te cantonează acesta.
…………………………………………………………………………………………
În realitate, toate fiiințele sunt, în mod natural, perfecte și pure. dar unele din ele aleg să “își închipuie” că sunt imperfecte.
Acestea sunt “ajutate” și de o serie de posibilități de limitare și de reducere a conștientizării propriei stari naturale create chiar de ființa Supremă în cadrul acestei scene cosmice care este Lumea așa-zis – exterioară.
De ce face Dumnzeu aceasta este un mister propriu Lui (adică este o alegere și nu știm și nu avem cum să aflăm de ce “se ocupă” cu asta) dar acest lucru este neimportant.
Importantă este structura acestei manifestări a lumii și modul în care ea poate fi transcensă, pentru a cunoaste starea naturală.