<>Nu mai creați durere în prezent.
Nu există om a cărui viață să fie total lipsită de durere și de suferință. Oare nu este vorba mai degrabă de a învăța să trăim cu ele, decât să încercăm să le evităm?
Cea mai mare parte a durerilor omenești sunt inutile. Ele sunt create de dvs. înșivă, atâta timp cât viața vă este condusă de o minte care nu este supusă observării. Durerea pe care o creați acum este întotdeauna o formă de neacceptare, de rezistență inconștientă la ceea ce există.
La nivelul gândului, rezistența este o formă de a judeca. La nivel emoțional, este o formă de negativism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistență la momentul prezent, care la rândul său depinde de gradul în care vă identificați cu mintea. Mintea încearcă mereu să nege Clipa de acum și să scape de ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificați mai mult cu mintea, cu atât veți suferi mai mult. Sau putem spune și așa: cu cât sunteți mai capabil să respectați și să acceptați Clipa de acum, cu atât veți fi mai liber de suferință și durere — și de mintea egocentrică.
Oare din ce motiv, de obicei, mintea se împotrivește sau neagă Clipa de acum? Pentru că nu poate funcționa și păstra controlul în afara timpului, care este trecut și viitor, așa că ea percepe Clipa de acum, care se sustrage temporalității, ca pe o amenințare.
<>Timpul și mintea sunt, de fapt, inseparabile.Imaginați-vă Pământul fără oameni, locuit numai de plante și animale. Ar mai avea un trecut și un viitor? Ar mai avea sens să vorbim despre timp? întrebările „Cât este ora?” sau „în ce zi suntem?” — dacă ar mai exista cineva să le pună — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar fi zăpăciți de o asemenea întrebare. „Care oră?”, ar întreba ei. „Sigur, e acum. Timpul este Clipa de acum. Ce altceva mai există?”. Da, avem nevoie de minte, ca și de timp pentru a funcționa în această lume, dar ajungem la un punct în care ele pun stăpânire pe viața noastră, și atunci începem să funcționăm prost, apar durerea și suferința.
Mintea, pentru a se asigura că păstrează controlul, caută permanent să acopere momentul prezent prin trecut și viitor și astfel, la fel cum vitalitatea și potențialul creator infinit al Ființei, care sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acoperite de timp, adevărata dvs. natură este ascunsă de minte. Povara din ce în ce mai grea a timpului s-a acumulat în mintea umană. Toți oamenii suferă din cauza acestei poveri, dar continuă să mai adauge câte puțin la ea în fiecare moment, ori de câte ori ignoră sau neagă acest prețios prezent sau îl reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv viitor, care există numai în mintea lor, niciodată în realitate. Acumularea timpului în mintea colectivă și individuală include și o mare cantitate de durere reziduală din trecut.
Dacă nu mai vreți să vă creați durere dvs. înșivă sau altora, dacă nu mai doriți să suplimentați reziduurile durerilor trecute care mai trăiesc încă în dvs., atunci nu mai creați timp sau, cel puțin, nu mai mult decât este necesar pentru a face față aspectelor practice ale vieții. Cum să încetăm să creăm timp? Dați-vă seama că momentul prezent este tot ceea ce veți putea avea vreodată. Faceți din Clipa de acum ținta principală a vieții dvs. Dacă mai înainte sălășluiați în timp și făceați din când în când vizite scurte în Clipa de acum, locuiți de acum încolo în prezent și vizitați din când în când trecutul și viitorul, atunci când atunci când trebuie să faceți față aspectelor practice ale unei situații. Spuneți mereu „da” momentului prezent.
ECKHART TOLLE – fragment din Puterea prezentului
susrsa: http://astrodeva.wordpress.com