Oricând discipolul e pregătit maestrul apare!

Oricând discipolul e pregătit maestrul apare!

„În vechile cărți egiptene se spune că, oricând discipolul e pregătit, maestrul apare.

Oricând discipolul e pregătit, maestrul apare. Nu e nevoie ca discipolul să-l caute pe maestru, întotdeauna maestrul îl caută pe discipol. Chiar dacă te duci tu la maestru, maestrul e întotdeauna cel care te caută, care te găsește.

Același lucru este valabil și cu divinul: oricând ești pregătit, se întâmplă – Dumnezeu te caută.
El te-a căutat mereu: te-a urmărit, te-a așteptat.
Oricând ești pregătit, sămânța va încolți, bobocul va deveni floare.
Dar pregătirea înseamnă așteptare – așteptarea e singura rugăciune pe care poți s-o faci.
Însă, dacă nu crezi, nu poți aștepta.

Numai credința poate să aștepte.

Rațiunea insistă întotdeauna asupra lucrurilor care se întâmplă imediat.
Inima poate să aștepte; pentru ea nu există nicio urgență.

Încearcă să înțelegi asta: timpul există numai pentru rațiune.
Pentru inimă nu există timp, inima trăiește în veșnicie.
Numai pentru rațiune timpul există.
Așa că mintea insistă întotdeauna asupra grabei, asupra zorului, asupra urgenței, și mintea e întotdeauna încordată.
Timpul trece, curge, viața se împuținează cu fiece clipă.
Lucrurile trebuie să se întâmple pe loc – asta e insistența rațiunii.
Însă inima nu cunoaște timp, nu există ceasuri pentru inimă.
Inima există veșnic, de asta inima poate să aștepte – inima poate să aștepte la infinit.

Dacă ai iubire, dacă ai credință, dacă ai încredere, atunci nu e nicio grabă,

și atunci nu e nevoie să aștepți cu indiferență.
De ce nu dansezi în timp ce aștepți?
De ce pierzi timpul ăsta în apatie? De ce nu dansezi?
Când iubita ta va veni, o să fie mai bine dacă te găsește dansând.”

( Fragment din „Vedanta – 7 pași spre samadhi”  de Osho, Pro Editură și Tipografie, 2004)