Un cizmar a venit la Maestru și i-a spus:
– Spune-mi ce pot face în legătură cu rugăciunea mea de dimineață.?
Clienții mei sunt oameni săraci și nu au decît o singură pereche de pantofi. Îmi aduc seara tîrziu pantofii și sunt nevoit să lucrez toată noaptea ca să îi repar, pentru că a doua zi dimineață să îi pot înapoia.
– Ce ai făcut pînă acum? l-a Întrebat Maestrul.
– Sunt zile cînd îmi fac foarte repede rugăciunea după care mă grăbesc să mă întorc la munca mea, dar mă simt un păcătos.
Alteori, renunț la rugăciune, dar și atunci mă simt un păcătos.
Ori de cîte ori îmi ridic ciocanul și bat cuiele în pantof, îmi aud inima oftînd: — Cât de nefericit sunt că nu îmi pot face rugăciunea de dimineață…
Maestrul i-a răspuns:
– Dacă eu aș fi Dumnezeu, aș prețui acest oftat mai mult decît rugăciunea de dimineață…!