Tapasul e o bucurie, nu o corvoadă.
Cum așa?
Să vă spun.
Tapasul yoghin contine acțiuni de natură să ne transforme si să ne ajute să obținem anumite rezultate dorite de noi.
„Prost nu este cel care nu stie ci este cel care stiind se comportă ca și cum nu ar sti.”
Acum stim că dacă facem ceva sau altceva putem să ne îmbunătățim condiția și să facem să ne fie mai bine. Să nu vrei să faci tapas e dreptul fiecăruia dar, vă rugăm, citiți maxima de mai sus și reflectati.
Noi toți facem, oricum, multe „tapasuri” zilnice neyoghine și nu ne plangem.
Respirăm mereu :), ne îmbrăcăm și ne dezbrăcăm, preparăm mâncarea, mâncăm, spălăm vasele, spălăm rufele, mergem la mall, la piață, la serviciu, ne uităm la televizor și altele.
Deci nu ne este străin tapasul dar aceste tapasuri au rezultate în direcții banale, uzuale, lumești (și, totusi, necesare și ele).
Tapasul spiritual chiar ne poate propulsa către adevăratele noastre aspirații si către o viață mai bună.
Viata celui care face tapas yoghin se simplifică, devine mai frumoasă și mai luminoasă pentru că intră pe o spirală de evoluție cu pas mai mare sau mult mai mare, în timp ce în situația în care nu realizează tapas aproape deloc, viata contine în continuare cam acelasi probleme. Doar filozofia și termenii uzuali sunt oarecum schimbați față de oamenii obișnuiți, dându-i impresia că este „yoghin” dar având, de fapt, o perspectiva a unui om „obisnuit”.
La început un tapas poate părea mai greu de realizat, fiindcă este începutul unei „autostrăzi spirituale” dar după un timp nu numai că devine tot mai ușor, dar întâlnirea cu tapasul poate fi extatică, plină de fericire și de sentimentul de „acasă cu adevărat”.
Totusi, acest lucru nu poate fi trăit decât de persoanele care întradevăr realizează tapas spiritual și care urmăresc să își asume tehnici și durate din ce în ce mai adecvate cu puterile proprii aflate în creștere.
În opinia noastră, persoanele care nu vor realiza astfel un proiect personal de a realiza tapas vor realiza oricum „tapas” dar nu asumat ci forțați de împrejurări, fiindcă viața le va cere în termenii aleși de ea anumite scadențe și realizări.
Leo Radutz