Flavius Josephus (Iosif Flaviu, 37-100 d.C.; istoric iudeu capturat de romani ca prizonier de război), amintește în scrierile sale multe personaje din Noul Testament, printre care și pe Isus: "În vremea aceasta a trăit un om înțelept numit Jeshua. Pilat l-a condamnat la moarte. Iar cei care au devenit ucenicii lui nu au abandonat învațătura lui. Ei au spus că li s-a arătat la trei zile după răstignire și că el era viu; în consecință, poate ca el a fost Mesia despre care profetii au scris lucruri minunate. Flavius Josephus scrie în "Antiquitates" ca fratele lui Isus, Iacob, ar fi fost prezentat în fata Marelui Preot Hannas-Anna, nu Isus.

Cornelius Tacitus (istoric roman, 55-120 d.C.) scrie în anul 117 despre împăratul roman Nero (Annales, 15,44): "De aceea, pentru a suprima zvonurile, Nero i-a acuzat în mod fals și i-a pedepsit cu torturi pe niște oameni cunoscuți sub numele de creștini, care erau urâți de popor pentru enormitățile lor. Christus, fondatorul, a fost dat morții de Pilat din Pont, procuratorul Iudeii în timpul domniei împăratului Tiberius; dar superstiția periculoasă, suprimată pentru o vreme, a izbucnit din nou, nu numai în Iudeea, ci și în cetatea Romei. Apoi vorbește despre creștini ca fiind acuzați de incendierea Romei.

Pliniu cel Tânar (61-113 d.C., istoric roman), într-un raport înaintat împăratului Traian în jurul anului 112 d.C., a dat informații despre felul în care au fost uciși o mulțime de creștini (bărbați, femei, copii), după ce aceștia au refuzat să-l blesteme pe Cristos. În același raport mai scrie: "Creștinii aveau obiceiul să se întrunească într-o anumită zi, înainte de a se lumina de ziua, și cântau în versuri un imn lui Cristos, ca unui zeu, și se legau prin jurământ solemn să nu facă nici o faptă rea, să nu tăgăduiască adevărul, atunci când li se va cere să depună mărturie despre el.

Suetonius (65-135 d.C., somitate juridică pe timpul împăratului roman Hadrian) a facut în anul 120 d.C. două referiri la Cristos:
a) "Întrucât evreii făceau neîncetate tulburări datorită răstignirii lui Chestus (Cristos ?), el i-a expulzat din Roma.
b) "Nero a pedepsit pe creștini, o clasă de oameni dedați la o superstiție nouă și periculoasă.

Lucian (scriitor grec, sec.2 d.C.): "...omul care a fost crucificat în Palestina, pentru că a introdus acest cult nou în lume. În afară de aceasta, primul lor legiuitor i-a convins că toți sunt frați unul cu altul, după ce au păcătuit o dată pentru totdeauna prin tăgăduirea zeilor greci și prin închinarea înaintea înțeleptului crucificat și prin trăirea după legile lui.

Talmudul
a) "În ajunul Paștilor l-au spânzurat pe Jeshua din Nazareth și vestitorul a mers înaintea lui timp de 40 de zile spunând ca Jeshua din Nazareth urmează să fie împroșcat cu pietre, deoarece a practicat vrăjitoria și a înșelat și a dus în rătăcire pe Israel. Oricine a cunoscut ceva pentru apărarea lui, a fost chemat să vină și să depună mărturie pentru el. Dar nu au gasit nimic în apărarea lui și l-au spânzurat în Ajunul Paștilor.
b) O altă secțiune din Talmud afirmă că Rabby Simeon ben Azzai a scris despre Isus: "Am găsit în Ierusalim un sul genealogic în care era notat că "Asa-si-Asa" este bastardul unei femei adultere.

Coranul îl prezintă pe Isus ca pe "Isa ibn Maryam" ("Isus, fiul Mariei"). În Islam, Isus este considerat ca profet, fiul Mariei, născut prin cuvântul creator al lui Alah, care și-a încheiat misiunea pe pământ.

https://abhedayoga.ro/maxime-si-citate/