Si eu am o conexiune profunda si veche cu Isus. El e cel care mi-a trezit sufletul, copil fiind, de la el am invatat compasiunea, de la el am inteles darul binecuvantat de a fi “invatator”, de la el am invatat ce e tapasul, prin el am reusit sa depasesc multe furtuni din viata mea. El e primul meu model, e prima mea legatura cu cerul .
Imi amintesc ca aveam 8-10 ani, era intr-o noapte de inviere cand am mers la biserica cu vecina noastra batranica, eu si o mare gloata de copii din mahalaua de la marginea orasului, unde am copilarit. Eram atat de fascinata de preot, de altar, atat de bucuroasa ca am ajuns in sfarsit la inviere. Copii stateau pe afara, se harjoneau, radeau, se legau prietenii…eu, cu batranica mea in biserica, ochi si urechi, cu inima rasfranta sa cuprind in ea tot cerul. Am plecat dupa miezul noptii trista foc ca nu am ramas pana la sfarsit, ca am abandonat fericirea. Cand am ajuns acasa, tata, ateu convins, mi-a tras o mustruluiala si cateva pe spate, sa ma invat minte…unde ai fost, si ce cautai tu ma rog la biserica? Lasa ca stiu eu, numai la prostii va e gandul…In seara aceea in sufletul meu de copil am inteles ce inseamna Golgota, ce inseamna sa fii parasit de ai tai, sa nu fii inteles, sa fii persecutat pe nedrept. Plangeam si vorbeam cu Dumnezeul mea…”Doamne, dar de ce ma bate, ca eu nu am facit niciun rau?” Dupa nici 30 de minute tatal meu a facut o criza de lomgabo iar eu a trebuit sa intampin salvarea pentru a-i aduce alinare. Merg catre ea in noapte, am inteles…El e aici in mine, cu mine. El ma aude. El ma cunoaste. El ma intelege. Si Il pastrez in coltul meu de paradis. Acolo unde orice e posibil, unde oamenii sunt toti buni si frumosi. Unde e soare si arome de iasomie.
Eugenia Pîrleci