Școala Kaula

ŞCOALA KAULA

Şcoala KAULA este una dintre componentele importante ale sistemului complex de curente și tradiții spirituale aparținând șivaismului cașmirian. Într-un anumit sens, această grupare spirituală secretă numită KAULA sau KULA constituie chintesența școlii TRIKA. Ea este cea mai completă linie spirituală a șivaismului, oferind o paletă foarte bogată de tehnici de obținere a iluminării și a Grației Divine, elementul ei definitoriu fiind raportarea profundă și constantă la Shiva. Din această cauză ea mai este numită și Shivopaya (Calea lui Shiva), iar când se vorbește de Calea lui Shiva (shambhavopaya) în contextul școlii TRIKA aceasta mai este numită și Kaulopaya (Kulopaya).

În întreaga operă a lui Abhinavagupta se regăsesc referiri la învățătura școlii Kaula, ca și numeroși termeni specifici acestei școli. Versurile Paratrimsika-ai, lucrare care după conținut aparține în mod evident tradiției Kaula, reprezintă punctul de plecare pentru două dintre cele mai importante comentarii ale lui Abhinavagupta. În versurile acestei Paratrimsika, ce se presupune că ar reprezenta ultima parte a Rudra-yamala-tantra, regăsim expresia cea mai importantă a conceptului de  “Inimă”- simbol central al spiritualității non-dualiste a șivaismului cașmirian.

Învățătura Kaula este de o mare importanță în sfera lărgita a tradiției tantrice, fiind cea mai străveche școală spirituală tantrică, care nu este specifică doar șivaismului cașmirian. Goudriaan afirmă de altfel: “Prin înflorirea “căii Kula”, înflorire ce se poate dovedi că a avut loc nu mai târziu de secolul al IX-lea și care probabil că înaintează înapoi în timp până în secolele IV-V d.C., tantrismul își desfășoară cea mai tipică trăsătură, dăruirea spirituală față de Shakti, aspectul feminin al divinului devenind acum elementul cel mai important.”

Întrucât adevăratele antecedente istorice ale acestei învățături nu ne sunt accesibile, vom încerca să pătrundem adevărul prin prisma miturilor despre originea acestor tradiții, conform tradiției însăși. În ultimul capitol din Tantraloka, Abhinavagupta afirmă că doi mari învățători, Lukulisa și Srikantha, au fost dăruiți cu harul de a transmite învățătura șivaistă. Primul a fost fondatorul tradiției Pashupata. Cel de-al doilea a dăruit mai departe învățătura celor trei ființe perfecte, Tryambhaka, Amardaka și Srinatha, pentru ca acestea să coboare și să transmită mai departe învățăturile șivaiste ale non-dualității, dualității și respectiv a dualității în non-dualitate. Fiica lui Tryambhaka a fondat o a patra școală, numită Ardhatryambhaka, care poate fi identificată ca fiind tradiția KAULA, tradiție numită de Jayaratha kula-prakriya.

În timp ce aceste evenimente par să fi avut loc într-un fel de illo tempore, Abhinavagupta afirmă că întemeietorul Şcolii KAULA în epoca kali a omenirii este Macchandanatha, cel care a format una dintre școlile KAULA, școală cunoscută sub numele de Yogini Kaula. Jayaratha ne mai spune că Macchandanatha era căsătorit și că a avut șase fii. Fiecare dintre acești fii a fondat o samtana, o familie spirituală sau curent de cunoaștere (jnana pravaha).

Mai aproape de vremea lui Abhinavagupta a fost Sumati, probabil primul maestru istoric al școlii, despre care se spune că a trăit în sudul Indiei. Sumati a fost maestrul lui Somadeva, care la rândul său a fost maestrul lui Shambhunatha, acesta transmițându-i învățătura tradițională lui Abhinavagupta în localitatea Jalandhara din Punjab.

Literatura tradiției KAULA

Datorită specificului tradiției KAULA, în spiritul căreia pe primul loc se află inițierea și practica propriu-zisă, textele rămase sunt relativ puține față de profunzimea și bogăția ideilor spirituale pe care această școală le sintetizează. Există totuși o serie de lucrări ce sunt asociate școlii KAULA. Din păcate, multe dintre ele, pierdute de-a lungul timpului, ne sunt astăzi cunoscute doar ca referiri din alte scrieri.

K. C. Pandey include în lucrările sale o enumerare a scrierilor spirituale KAULA:

  • Siddha-yogeshvari-mata-tantra. Se spune că această tantra era foarte lungă. Ea a fost în timp reluată în trei texte succesiv prescurtate, dintre care Malini-vijaya a fost primul iar Malini-vijayottara ultimul. Fiind cel mai succint text, acesta din urmă este considerat una dintre lucrările Kaula esențiale, fiind pus la mare cinste de însuși Abhinavagupta.
  • Rudra-yamala-tantra. Singura porțiune rămasă din acest text este Paratrimshika.
  • Kularnava-tantra. Un foarte popular text în cadrul învățăturilor Kaula, conținând de asemenea interpolări ulterioare.
  • Nitya-shodashika-arnava. Numită uneori Vamakeshvara-tantra. Considerată un fel de adăugare ezoterică la această tantra este și Nitya-hridaya sau Yogini-hridaya.
  • Svacchanda-tantra. Această importantă și lungă lucrare poate fi inclusă printre lucrările tradiționale ale Şcolii KAULA.
  • Netra-tantra. Şi această lucrare prezintă caracteristici specifice Şcolii KAULA.
  • Tantraraja-tantra. Este o tantra apărută mai târziu; este o lucrare KAULA în sensul că este un text Shrividya.
  • Kalikula. Text semi-agamic care conține lista numelor maeștrilor acestei tradiții, împreună cu soțiile lor.

În plus, Lilian Silburn (autoare a mai multor lucrări despre shivaismul cașmirian) adaugă următoarele texte despre care afirmă că sunt deseori citate de către Maheshvarananda (maestru din secolul al XII-lea, aparținând tradiției Mahartha sau Auttaramnaya, inițiat în Krama ezoterică și în Pratyabhijna prin care a obținut iluminarea; autor al lucrării Maharthamanjari): Trishiro-bhairava, Ratna-mala, Kalikula, Kula-gahvara, Kula-mulavatara, Kula-kamala, și Rijuvimarshini, un comentariu la Nitya-shodashika-arnava-tantra.

Universul spiritual al Şcolii KAULA

Învățăturile importante ale școlii KAULA care vor fi tratate în cele ce urmează sunt: calea de obținere a stării de iluminare și a Grației Divine specifică acestei Şcoli, practica de grup și simbolismul ezoteric al fonemelor alfabetului sanscrit.

Calea pe care o urmează această Şcoală este de fapt shambhavopaya – Calea lui Shiva, cale care implică un elan impetuos, sincer și nestăvilit către Shiva, o transcendere fulgerătoare, o despridere spontană de orice obiect al conștiinței, pentru a regăsi fără efort – acesta fiind în sine tot un obiect – oceanul nesfârșit al Conștiinței Absolute. Această cale implică deci, ca element esențial, atingerea directă și imediată a stării de nirvikalpa, fiind rezervată așadar ființelor cu un înalt grad de realizare spirituală, nirvikalpa, sau starea non-duală, poate apărea spontan, ca urmare a manifestării intense și copleșitoare a grației divine, shaktipata, ea constând la modul esențial într-o stare de oglindire implicită – dincolo de mental, a conștiinței în ea însăși, de oprire a procesului de desfășurare manifestatoare la nivelul său suprem, pur, nescindat, al uniunii obiect-subiect. Astfel, în acest caz, accesul la starea de îndumnezeire devine aproape o non-modalitate (anupaya), în care rămâne foarte puțin de făcut din partea ființei respective. Însă, în cazul în care ființa nu este suficient de pură pentru a primi intensa Grație Divină (shaktipata) ce face posibil accesul la calea lui Shiva, ea trebuie să-și înceapă ascensiunea prin modalități care o vor pregăti pentru aceasta, specifice lui shaktopaya. Pe această cale, modalitatea esențială este lucrul cu o mantra, aceasta conducând către resorbția în adâncimile ființei, spre izvorul de lumină al Sinelui.

Termenul kula și formele sale adjectivale derivate au o mare varietate de semnificații, toate acestea fiind prezente ca înțelesuri vii în tradiția Şcolii (Pandey include în lucrările sale o listă de 22 de înțelesuri ale termenului kula, extrase din diferite texte). Totuși, semnificația de bază de la care derivă toate celelalte este cea de “grup”. Ideea esențială surprinsă de acest termen care are o mare profunzime în cadrul Şcolii KAULA este faptul că, atunci când Realitatea Absolută a lui Shiva se manifestă pe sine, întreaga desfășurare a formelor manifestate constituie, datorită sursei lor ultime, o mare familie, un grup coerent pătruns până în cele mai mici aspecte de prezența divină unică. Această realitate manifestată poate fi așadar numită kula, spre deosebire de Shiva, care este numit a-kula. Ulterior, fiecare unitate mai mică a acestei manifestări, un univers, o familie, o persoană, poate fi denumită kula, ca fiind o sintetizare a unui grup de elemente, ființe, respectiv organe diferite, compuse laolaltă printr-o lege de coerență unitară specifică, manifestând la nivel individual legea absolută a unității divine. Mai mult, datorită prezenței lui Shiva în însăși inima fiecărei grupări, fiecare dintre acestea conțin la rândul lor, într-un mod implicit, toate celelalte realități manifestate, aspectul lor unitar oferindu-le un fel de autonomie, de identitate proprie. Astfel, fiecare obiect manifestat este în esență o contracție (samkocha) a totalității, în timp ce, simultan, întregul, în virtutea libertății sale implicite, rămâne necontractat. Acest tip de viziune holistică, de sorginte eminamente tantrică, avănd ca și coordonate esențiale unitatea în diversitate, armonia și coerența prin intermediul imanenței divine în întreaga manifestare, coerență exprimată prin legea rezonanței, explică ușurința uimitoare cu care se trece în cadrul tradiției KAULA de la un nivel de manifestare la altul, omul, cosmosul, ritualul, etc., toate căpătând o dimensiune analogică, unitară, de corespondență.

Termenul kula, ca și derivatele sale: kaula, kaulini, kaulika, kauliki au semnificații și rezonanțe complexe pe care termenul grup nu le poate cuprinde și totodată nu poate satisface spectrul larg de aplicabilitate pe care îl are în contextul spiritual al Şcolii KAULA termenul kula. Am putea mai degrabă să utilizăm traduceri alternative ale termenului, una dintre cele mai utilizate fiind probabil cea de “Cosmos Întrupat”. Este clar de altfel că tradiția KAULA descrie trupul uman ca fiind “unealta” esențială a practicii spirituale (sadhana). Philip Rawson scrie:”Conform acestui principiu, Tantra echivalează trupul uman cu Cosmosul. Putem spune că cele două constituie același sistem funcțional văzut din două puncte de vedere diferite, fiecare dintre ele fiind de neconceput în lipsa celuilalt. Cosmosul pe care mintea umană îl cunoaște este o structură de curenți energetici în sistemul propriului său trup.”

Similar, Abhinavagupta comentează:

“Astfel, trupul trebuie să fie văzut ca metaforă împlinită a întregii manifestări, lăcaș al tuturor desfășurărilor timpului și spațiului. Trupul văzut astfel este în sine compus din toate divinitățile și drept urmare trebuie să constituie obiect al contemplării și adorării, centru al ritualurilor iluminatorii. Acela care pătrunde astfel în propriul său trup dobândește eliberarea.”

Abhinavagupta continuă afirmând că

mantra este instrumentul prin intermediul căruia se poate accede la realizarea divinităților ce își au proiecția în trupul uman”.

Astfel trupul, asemenea universului cosmic, poate fi văzut ca fiind o parte a manifestării, compus din mai multe părți ce sunt legate împreună prin prezența divină în fiecare dintre acestea.

Metoda spirituală de bază a tradiției KAULA este experiența libertății conștiinței. Această libertate își are, în mod aparent paradoxal, lăcașul la nivelul Inimii, loc în care, prin puterea absolută a Divinului, infinitul îți găsește în mod magic modaliatatea de a se odihni în finit, proiectându-se chiar la nivelul structurii fizice a corpului uman. Metoda spirituală KAULA este o formă de iluminare în viață, suprapusă peste și având drept punct central trupul uman, aspirantul trebuind să dobândească controlul asupra puternicelor energii subtile ale trupului său și totodată consonanța cu divinitățile care își au proiecția la acest nivel. Din această perspectivă putem înțelege corect de ce așa numita kauliki shakti, termen ce poate fi tradus ca Energia Cosmosului Întrupat, este simultan o energie specifică trupului (kundalini) și totodată o forță cosmică.

Tradiția KAULA nu respinge și nu torturează trupul pentru a atinge iluminarea ci, mai degrabă, îl slujește și îl contemplă ca fiind corabia care poate purta sufletul spre țărmul Conștiinței Supreme. Într-adevăr, instrumentul principal pentru atingerea iluminării este trupul.

Un aspect care decurge din această viziune asupra iluminării în viață este corelat cu noțiuni extrem de asemănătoare celor cuprinse în tradiția Natha Siddha. Conștiința trebuie mai întâi să fie eliberată la propriul său nivel, respectiv contracția care limitează conștiința trebuie să fie anulată pentru a putea pătrunde în starea non-duală de nirvikalpa. Acest proces este descris sub forma resorbției în Inimă. La atingerea resorbției complete în propria Inimă aspirantul, regăsind starea originară de fericire fără obiect, trebuie să o lase să se reverse, revărsare care va avea ca efect transformarea profundă a viziunii și raportării sale la universul manifestat. Simțurile, care până acum îi aduceau o informație limitată și simultan lișitatoare despre univers, pot fi acum lărgite pentru a cuprinde infinitul la nivelul experienței senzoriale. Acesta este un aspect inițial al unei viziuni unitare a realității, samadhi extrovertit. În Paratrimshika laghuvritti sunt prezente aluzii la un stadiu ulterior al acestui proces în care trupul ființei desăvârșite este divinizat și chiar făcut nemuritor. Nivelul înalt la care trăiește un siddha care locuiește un astfel de trup este pătruns de realizarea faptului că întregul univers a devenit propriul său trup. Astfel, acest siddha nu mai este limitat de trupul fizic, ci are sub control întraga realitate manifestată.

Caracterul central și importanța acestui termen (kula) precum și a tradiției pe care o denumește nu pot fi subestimate în ceea ce privește prezența sa esențială în cadrul mai larg al întregii tradiții tantrice. Termenul kula, având ca semnificație de bază pe cea de grup, ajunge astfel să însemne Cosmos Întrupat, care cuprinde întreaga diversitate a realității manifestate. În plus, semnificația de “grup” conduce la ideea familiei spirituale care practică metodele “trupului” pentru a atinge iluminarea.

Înțelesul de “grup” ca familie ne conduce astfel către o a doua trăsătură de bază a Şcolii KAULA, și anume conceptul de grup spiritual. Acest grup spiritual specific tradiției KAULA se manifestă asemenea unei familii spirituale, în care maestrul, împreună cu soția sa, sunt priviți ca părinți spirituali. Abhinavagupta spune în Tantraloka despre acest concept al familiei spirituale: “Întrucât noțiunile de “eu” și “altul” sunt în egală măsură imaginare, discipolii devin una cu învățătorul lor, ei formează un singur Sine și astfel grupul este numit “cel perfect” (siddha) și “cel eliberat””. Abhinavagupta continuă mai apoi:

“grupul constituit din maestru, soția maestrului, frații și fiii spirituali nu este dat de vreo înrudire de sânge, ci de una de conștiință.”

Această conștiință mai largă de grup este experimentată în timpul ritualurilor de grup. Într-un pasaj revelator Abhinavagupta spune:

“Conștiința, substrat și materie a tuturor obiectelor, intră într-o stare de contracție generată de manifestarea diferențiată a obiectelor, dar revine la o stare unitară, de expansiune universală, de îndată ce toate componentele sale manifestate sunt capabile să se reflecte una în cealaltă. Atunci când totalitatea propriilor noastre raze ale conștiinței sunt reflectate una în cealaltă, revărsându-se în conștiința individuală a fiecăruia dintre cei prezenți ca în tot atâtea oglinzi, și aceasta se petrece în mod spontan, fără efort și totodată foarte intens, conștiința devine universală. Din acest motiv, atunci când un grup de oameni se adună împreună pentru a urmări un dans, cântec etc., fericirea va apare doar atunci când vor fi cu toții – și nu unul câte unul – concentrați, dăruiți cu totul savurării spectacolului. Conștiința, izvor ce revarsă neîntrerupt fericire, atinge în spectacolele trăite astfel o stare de unitate și, datorită acesteia, fiecare dintre cei prezenți va experimenta o stare de deplină, perfectă fericire. Absența cauzelor contracției, cum ar fi gelozia, ura, etc., permite conștiinței să se desfășoare în astfel de momente fără obstacole, într-o stare de beatitudine dar, dacă chiar și unul singur dintre cei prezenți nu este concentrat și absorbit (în spectacol), conștiința nu își va mai face simțit darul infinit, căci, datorită celui rămas în afară, ar fi ca și cum ar atinge o suprafață plină de denivelări și protuberanțe. Acesta este motivul pentru care, în cadrul ritualurilor de adorare în cerc (chakra puja) unul dintre participanți trebuie să rămână atent și să nu permită nici unei persoane a cărei conștiință este dispersată să participe la ritual, întrucât el va deveni o sursă de contracție. În practicarea ritualului de adorare în cerc, fiecare dintre cei prezenți adoră trupurile celorlalți întrucât, odată ce toți s-au resorbit în deplinătatea conștiinței, toate celelalte trupuri le apar ca fiind propriul lor trup. Dacă printr-o neglijență cineva din afară reușește să intre în cerc, ritualul inițiat poate continua cu condiția ca noul venit să nu intre într-o stare de contracție. Acesta, dacă grația divină se revarsă asupra sa, va deveni concentrat și absorbit în desfășurarea ritualului dar, dacă va fi lovit de una dintre sinistrele și răuvoitoarele puteri ale Domnului, el va critica grupul.”

Această analiză remarcabilă ne oferă o viziune despre activitățile și ritualurile de grup care constituie inima practicilor tantrice. Există cu siguranță o dimensiune erotică prezentă în Şcoala KAULA, așa după cum reiese din învățăturile lui Abhinavagupta. Unele școli ulterioare au accentuat în mod deosebit aceste aspecte erotice ale ritualului. Presărate în întreaga literatură tantrică a șivaismului din Cașmir, regăsim descrieri de yogini, nayika și duti transfigurate în cadrul ritualurilor ca diferite ipostazieri ale lui Shakti. Cu toate acestea, așa cum reiese și din pasajul citat anterior, este clar că scopul final al acestor practici de grup este expansiunea conștiinței la dimensiunile sale divine, și în nici un caz relația erotică în sine. Abhinavagupta face referire explicită la practica ritualului kulachakra, cunoscută de asemenea și sub denumirea de kula-yoga, în capitolul 29 din Tantraloka. Chiar și în acest capitol, învățăturile lui Abhinavagupta fac referire atât la stările interioare generate de practica ritualului, cât și la aspectele exterioare de realizare propriu-zisă a acestuia. În mod evident, descrierea lui Abhinavagupta se referă simultan la mai multe nivele de înțelegere, ambiguitatea învățăturii fiind evident o ocultare deliberată. Un alt aspect important al învățăturilor cuprinse în tradiția KAULA este ceea ce poate fi denumit misticismul fonemelor sau, mai precis, misticismul vocalelor. Acest aspect al Şcolii KAULA este expus în capitolul al treilea din Tantraloka, fiind detaliat pe larg în Paratrimsika vivarana și Paratrimsika laghuvritti. Cele șaisprezece vocale ale alfabetului sanscrit, inclusiv bindu, “punctul” și visarga, Energia Sămânță, sunt prezentate ca reprezentând diferite aspecte ale Supremei Energii Divine. Utilizând vocalele pentru a denumi diferitele aspecte ale divinității se generează o descriere a desfășurării manifestării, a legilor implicite ale acesteia, corelațiile gramaticale existente între vocalele alfabetului sanscrit și grafica fonemelor în scrierea devanagari sau sharada căpătând semnificații spirituale ezoterice. Acest aspect trebuie înțeles în sensul că limba sanscrită, limbă considerată ca fiind sacră, este capabilă să oglindească, prin perfecțiunea concepției sale de inspirație divină, realitatea transcendentă și totodată manifestarea universală. Astfel, totalitatea se manifestă pe sine sub diferite forme finite, manifestare care are loc propriu-zis ca desfășurare a lui Shakti, marea energie manifestatoare care nu poate și nu trebuie să fie niciodată privită ca fiind separată de Shiva. În consecință, fiecare parte conține implicit totalitatea, fiecărei foneme corespunzându-i o tattva. Paratrimsika laghuvritti conține o analiză complexă prin care se exprimă faptul că fiecare tattva le conține pe toate celelalte. Această viziune unitară își găsește mai apoi exprimarea în faptul că în fiecare dintre obiectele care apar în câmpul conștiinței se regăsește întreaga totalitate. Dintre vocale, două apar ca având cele mai importante conotații spirituale, și anume A, prima vocală numită și Suprema (anuttara) și ultima vicală. H, visarga. Este semnificativ faptul că, explicând în Tantraloka Calea Supremă, shambhavopaya, Abhinavagupta descrie în cea mai mare parte a capitolului dedicat acestei căi simbolismul ezoteric al fonemelor. Asocierea acestui simbolism spiritual al fonemelor cu calea supremă ne dă astfel o idee asupra înțelegerii dificile a adevărurilor ezoterice expuse prin intermediul desfășurării energiilor fonematice. Simbolismul fonemelor este de asemenea important, deoarece ele reprezintă “cărămizile” din care sunt structurate mai apoi mantra-ele. În acest sens, descriind fonemele ca aparținând unui plan cosmic, Abhinavagupta revelează semnificațiile care iau naștere în cadrul mantra-elor pe care aceste foneme le generează. În special în Paratrimsika laghuvritti Abhinavagupta își exprimă învățăturile referitoare la “instrumentul” esențial al căii lipsite de efort, mantra.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top