Sânzienele sunt ființe feminine, preponderent ale aerului, zâne fascinante, bune dar misterioase.
Cine este pur, autentic, elevat, cu un control foarte bun al impulsurilor instinctuale poate realiza meditații si comuniuni telepatice cu Sânzienele.
Obiceiurile nopții de Sânziene sunt specifice întregii țări și sunt încă respectate.
Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii și plăcut mirositoare.
Cresc prin livezi, pășuni, margini de păduri și poienițe. Însoțite de muzică și chiuiturile flăcăilor, fetele adună “florile de sânziene” în buchete și împletesc cununi circulare și cruciforme sau le strâng în buchețele. Aceste coronițe și buchete sunt aduse în sat, unde sunt așezate pe porți, uși, ferestre, pe șuri, pe stupi și chiar în straturile de legume, în credința că ele vor ocroti casa și gospodăria de puterea forțelor malefice (care nu sunt Sânzienele), aducând totodată noroc, sănătate și belșug oamenilor, animalelor și semănăturilor (vor înflori ca Sânzienele).
Noaptea, Sânzienele, aceste fete frumoase care trăiesc neștiute în păduri și câmpii se prind în horă și împart rod bogat holdelor. Ele cântă minunat și dau puteri deosebite florilor și buruienilor care devin plante de leac pentru toate bolile. Femeile au cele mai multe șanse să rămână însărcinate, iar păsările cerului și animalele se înmulțesc.
Tot Sânzienele apără semănăturile de grindină. La țară, această zi este respectată cu sfințenie pentru că, în caz contrar, zânele se fac surate bune cu Rusaliile sau Ielele.
Se zice că femeilor care nu țin tradiția li se pocește gura, însă nici bărbații nu sunt scutiți de pedepse îngrozitoare. Dacă mint, jură strâmb ori fac rău semenilor la această dată, ei pot rămâne fără vlagă în oase sau, după caz, fără vedere. Sânzienele sunt zâne justițiare, îi apără pe cei slabi și umiliți în fața celor care-i batjocoresc.
<>
Oamenii de la țară cred că, în această noapte, fetele dansează goale în pădure. Cel care le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblagește. De Sânziene sunt interzise: spălatul, cusutul ori măturatul. Cine nu respectă aceste “legi” este în pericol de a fi fulgerat.
Căsătoria făcută de Sânziene este cea mai fericită
Noaptea de Sânziene e un prilej minunat pentru cei care vor să-și unească destinele. Încă din zori, tinerele fete trebuie să-și spele fețele cu rouă, dar mai ales să fie cuminți. Secretul unei căsnicii fericite pentru tot restul vieții este tocmai alegerea acestei zile pentru nuntă.
Fetele bune de măritat culeg flori de sânziene de pe câmpuri și apoi împletesc din ele cununițe pe care le aruncă peste case. Dacă acestea se lovesc sau se agață de horn, e semn că nunta se apropie.
“Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să o adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.”
A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele cu florile de Sânziene la pălărie, în semn că au văzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i interesează. Ei cântă, chiuie și strigă:
“Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite.”
Cea mai cuminte și frumoasă fată este aleasă Drăgaică în cadrul unei ceremonii la care participă întreaga comunitate. Ea este împodobită cu spice de grâu. Alaiul pleacă pe la casele oamenilor și fiecare gospodar primește câte un pai de grâu. Sătenii așează aceste mici talismane cât mai sus, pe grindă sau în șură sperând ca până acolo să se înalțe grânele până la toamnă.
În noaptea de Sânziene, femeile pornesc în plină noapte spre locuri știute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac și descântece.
Multe din florile și ierburile care se culeg în această zi, se duc la biserică, cu credința că vor fi sfințite și prin aceasta vor fi curățite de influențele negative ale Rusaliilor (un fel de zâne rele ale pădurilor). Numai astfel, se zice, vor fi bune de leac.
Sărbătoarea de Sânziene are și un caracter funerar. Tot acum sunt Moșii de Sânziene, din ciclul Moșilor de vară, când se dau de pomană, pentru sufletele celor dispăruți, fructe și legume. Copiii sunt stropiți cu apă pentru a fi feriți de boli, iar oamenii suferinzi de reumatism trebuie să intre de dimineață în râu până la brâu și așa să aștepte răsăritul.
Ei vor privi soarele în apă, nu pe cer, și doar așa, cică, se vor vindeca. Întreaga natură este implicată în sărbătoarea de Sânziene, iar ciocârlia, care-și începe cântatul la echinocțiul de primăvară, încetează să mai cânte după această dată.
Tradiția spune că verbina culeasă în noaptea de Sânziene are efect în farmecele de dragoste. De asemenea, florile de sânziene nu trebuie smulse sau rupte, ci tăiate dintr-o singură lovitură cu cuțitul, timp în care se rostesc versuri speciale.