<> „ A greși este omeneste, dar a persista în greseala denotă fie prostie, fie răutate”
„Prost nu este cine nu știe, dar este prost cel care știind, se comporta ca și cum nu ar ști”
Deci a gresi este posibil. este, de fapt, în firea lucrurilor, fiindca suntem in devenire.
Dar este evident pentru cine are o minimă înțelepciune ca, daca ai reusit sa iti dai seama ca ceva era gresit, ar fi cazul sa schimbi ceva în acțiunile tale conform cu noua înțelegere. Altfel, se cheama ca esti prost ori un om care vrei sa faci in mod constient răul (de aceea se poate spune ca e diavolesc).
Cum se raportează aceasta la calea spirituala?
Este firesc ca, până nu ai aflat si inteles fundamentele evoluției omenesti, sa nu practici, ba chiar, uneori sa te opui si sa lupti cu îndârjire împotriva a ceea ce îți pare, poate, rău (datorită ignoranței). Avem aici foarte cunoscutul exemplu al lui Pavel care, la început a oprimat creștinii, după care a devenit un apostol esential al Mântuitorului. fapta lui de a oprima crestinii nu a fost considerată gravă, si avem aici ca dovadă faptul că apoi el a primit investitura de a fi unul dintre cei mai activi apostoli ai creștinătății. Dar, dacă după ce el a înțeles adevărul despre cunoașterea spirituală, ar fi continuat sau reînceput să oprime creștinii, acesta ar fi însemnat fie prostie, fie o acțiune demoniacă sau satanică.
<>Dar daca, printr-o karma foarte bună și prin eforturile multor fiinte din planul fizic si din subtil, ai reusit sa intelegi fundamentele acestea ale evolutiei spirituale a omului, este o faptă grava sa arunci mărgăritarele spirituale primite cu atâtea eforturi (personale dar și ale altora, cunoașterea fiind, de fapt, o Grație divină).
Sau, e o faptă foarte gravă sa pui evoluția spirituală în balanță cu cine știe ce așa-zise valori omenești, ce par penibile dintr-o perspectivă universală.
Practic atunci cand ni se permite să aflăm învățături spirituale esentiale – este ca o „iertare” din partea Ordinii Divine care ne permite sa aflăm cum se poate evolua accelerat și conștient. Dacă, la un moment dat, renuntăm voit la aceasta asa-zisă iertare – karma „iertată” va reveni în forță.
De aceea, a părăsi calea spirituală autentică ori a împinge ori a susține cu inconștiență pe alții să facă aceasta este o fapta teribilă, echivalenta cu o sinucidere spirituală.
Aici e bine să ne aducem aminte că o faptă realizată în noul context al înălțării spirituale partiale pe care am cunoscut-o ne pune sub incidența proverbului românesc „ cu cât cazi de mai de sus, cu atât te lovești mai tare”.
A cădea spiritual este posibil, oricât de sus a ajuns o ființă (din punct de vedere spiritual) – dacă nu a obținut, deja, realizarea spirtuală finală. Și aici ne putem aduce aminte de Satanael, primul înger creat și cel mai puternic, care a preferat, din varii motive, să cadă în exterioritate, centrându-se în Ego.
De fapt, ce simti cand se petrece asta ?
NU simți nimic.
Fiindca nu observam cand „adormim”, observăm numai cand „ne trezim”.
Oglindindu-ne în ceilalți, vom observa, însă, ca devenim mai obtuzi, mai inflexibili sau rigizi, mai incapabili de iubire neconditionată si de iertare autentică, toleranta se reduce și abilitatea nostra de a fi inspirati si de a lua decizii înțelepte se reduce.
Dacă înainte aveam parte de incercari care ne solicitau (uneori intens) unele aptitudini interioare superioare, acum incercarile vietii se vor instala din ce in ce mai mult in zone mai grosiere: la oboseala, în plan relational, in domeniul sanatatii, a eforturilor de munca mai simple si mai gregare etc. IN CELE DIN URMA, GRADUL DE SUFERINTA SI NEIMPLINIRE CRESTE IN MOD EVIDENT.
În opinia noastră, dedicarea propriei existențe pentru evoluție spirituală, căutarea frenetică a Adevărului, punerea în practică a principiilor fundamentale ale evoluției spirituale, ajutorarea altor ființe și, mai ales, ajutorarea lor pentru a primi ceea ce tu însuți ai avut șansa să primești sunt deziderate nobile, necesare, esențiale pentru oricine și CEA MAI ÎNALTĂ KARMA YOGA.
Cum să facem să nu cădem spiritual, ajungând sa renunțăm la caela spirituală autentică?
In primul rând e bine să veghem să nu încălcăm reguli firești spirituale, cum ar fi nonviolența, adevărul și celelalte din Yama și Niyama.
Practica spirituală regulată este un indicator care , de obicei arata clar forta aspiratiei noastre si aparitia ori disparitia indoielilor. Deci, să practicam spiritual intens si regulat.
Compania persoanelor cu preocupari spirituale si citirea cartilor cu teme spirituale (dar nu in locul practicii) poat ajuta enorm.
Este salvator să cerem opinia unor persoane în care avem încredere
– si cel mai bine ar fi, aici, să ținem cont de părerea profesorului, îndrumătorului sau maestrului spiritual.
<>Neîncrederea în calea spirituală și maestru are, în această situație, un efect devastator si omul poate regresa, prin faptele sale, foarte repede și foarte mult.
E bine să știm că profesorul sau maestrul spiritual, chiar dacă ar putea, nu are voie să intervină pentru a ne ajuta dacă nu îi acordam încredere și dacă nu îi cerem aceasta, deoarece ar încălca legea karmei și a Liberului Arbitru.
A cere ajutorul este o conditie importantă și ea este valabilă în orice situație: chiar și față de Îngeri, Avatari divini ori chiar față de Dumnezeu însuși.
VĂ DORIM SUCCES !
Leo Radutz