“Universul mi-a daruit nectar divin in tabara. Am simtit in meditatia cu ingeri o “ploaie” binecuvantata de aripioare. Daca ma gandesc putin la ei simt vibratii delicate in tot corpul…ca si cand m-ar mangaia… Unii spun ca odata cu trecerea timpului nu mai ai rezultate si te plafonezi si dupa o perioada asta ar reduce din aspiratia spirituala…tabara mi-a demonstrat inca o data ca aspiratia e in mine, ca atunci cand sunt in Sine indiferent ce virusi imi mai capteaza mintea, rezultatele continua sa apara. Mi-a reamintit ca practica zilnica si credinta in cale, m-a transformat din femeia mult prea serioasa, demna dar rezervata si uneori rece, singura si depresiva intr-un copil vesel si fericit, ca m-a ajutat sa fiu libera, sa imi pot exprima emotiile fara resentimente, sa imi pot permite sa incerc cu curaj ce imi doresc, sa corectez sau sa spun firesc MULTUMESC, IMI PARE RAU, IARTA-MA, TE IUBESC!
Cu totii ati observat la asane ca energia foarte mare uneori trecea mai greu de vishuda si scoteam sunetele greoaie…in meditatia Kundalini am simtit cum mi se curata o mare parte din ” ghemotoacele” energetice care inca o mai obturau…am simtit o lumina imensa care imi cuprindea gatul, ce se dilata din ce in ce mai mult si vibratii in partea din fata a gatului pulsau necontenit si cresteau. Pe Manipura am simtit o flacara intensa care ardea aprig…dupa ce a trecut de ea m-a cuprins o stare de libertate si curaj, aveam sentimentul ca sunt cu adevarat, ca pot orice. Cand a ajuns in Anahata zeita Kundalini mi s-a aratat, zvelta, mladioasa, plina de lumina si gratie. Daca in Manipura ardea si se lupta cu indarjire cu impuritatile, acum, plutea imbatata de iubire cu bratele intinse in sus catre Vishuda, tanjind dupa puritate. Apoi a ajuns in mijlocul fruntii, unde s-a deschis un tunel luminos care uneori se transforma intr-o mandala alb-albastru-argintie ce stralucea fascinanta. Cand a ajuns in Sahasrara, la marea intalnire cu iubitul ei Shiva, m-a cuprins o pace infinita. O sfera stralucitoare radia din Anahata si se marea mereu pana m-a cuprins si am ramas nemiscata…imi simteam corpul rigid si nemiscat insa sufletul, mintea, constiinta erau mai treze ca niciodata. Multumesc cerului pentru toata iubirea, darurile si protectia. Ii multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta sa raman cu El si asta ma salveaza mereu. Mi-ar placea sa aflu voi ce ati experimentat, ce ati invatat in tabara. Namaste
❤!”
