Ce ar putea fi atât de interesant în legătură cu acest om, pe numele său Grigori Perelman, din Sankt Petersburg, în vârstă de 43 de ani?

In momentul in care i s-a comunicat ca a castigat un milion de dolari, ca recompensa ca a rezolvat o enigma matematica veche de un secol, Grigori a spus doar atat prin usa inchisa:

"Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!".

Perelman rezolvase Conjectura lui Poincare in urma cu patru ani si postase raspunsul pe internet.

A ales sa traiasca in continuare izolat, in apartamentul sau din St. Petersburg.
..............................................................................................

În afară de faptul că a absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea de Stat din Pankt Petersburg cum laudae, specializându-se ulterior în geometrie riemanniană și topologie geometrică? Este adevărat, lucrările lui Perelman în domeniul topologiei i-au adus nominalizarea la Medalila Fields în 2006, și Premiul Millenium în 2010, însă aceste distincții sunt decernate în mod curent, cu o anumită periodicitate….

Ce îl face pe Grigori Perelman să fie întru totul ieșit din comun față de confrații săi, demn de a ne incita la meditații asupra lucrurilor cu adevărat importante în viață?

Pentru a înțelege amploarea faptelor, vom preciza mai întâi că numele lui Perelman este strâns legat de demonstrarea conjecturii geometrice Thurston, care intervine, la rândul său, în rezolvarea celebrei conjecturi Poincaré, formulată de acesta în 1904, și care a fost considerată drept una dintre cele mai dificile probleme din matematică, rămasă nerezolvată până la Perelman.

Merită să ne aplecăm asupra câtorva repere biografice ale acestui mare matematician, încă necunoscut publicului larg, repere care ne-ar putea eventual ajuta să întrezărim motivația atitudinii sale în fața succesului. Grigori Perelman s-a născut la data de 13 iunie 1966 în orașul rus Leningrad, astăzi Sankt Petersburg.

Mama sa a renunțat la studiile sale în matematică pentru a se ocupa de creșterea copilului, care se pare că i-a moștenit înclinațiile.

Afinitatea lui deosebită pentru matematici a devenit evidentă la vârsta de zece ani, când mama sa l-a înscris într-un program de studiu matematic intensiv, sistem after-school. Educația lui Grigori în domeniul matematicii a continuat la gimnaziu, unde a urmat clasa cu profil avansat de matematică și fizică. În 1982, în calitate de membru al echipei olimpice a Uniunii Sovietice, a câștigat medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, obținând un punctaj maxim.
Mai târziu, spre sfârșitul anilor 80, Perelman a obținut doctoratul în științe la Facultatea de Matematică și Mecanică a Universității de Stat din Sankt Petersburg.
După obținerea doctoratului, la începutul anilor 90, lui Perelman i s-au oferit diverse posturi la catedre ale universităților din Statele Unite. Activitatea sa a devenit tot mai cunoscută și mai profund ancorată în soluționarea aspectelor dificile ale topologiei geometrice.

Persoanele apropiate cunoșteau și alte laturi ale marelui matematician, fiind familiarizate cu talentul său de muzician (Perelman a studiat vioara) și cu aptitudinile sale de jucător redutabil de tenis de masă.

Până în toamna anului 2002, Perelman era cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale legate de teoremele de comparație din geometria riemanniană. Însă celebritatea indiscutabilă avea să-i fie conferită de soluționarea conjecturii Poincaré. Acest faimos matematician francez a enunțat în 104 următoarea problemă, rămasă deschisă până astăzi: orice buclă creată pe suprafața unei sfere tridimensionale poate fi contractată până la un punct; conjectura postulează că orice varietate tridimensională închisă în care o buclă poate fi redusă la un punct reprezintă, de fapt, o sferă tridimensională. Rezultatul analog a putut fi demonstrat în dimensiuni superioare spațiului tridimensional, însă până la Perelman, nimeni nu a reușit să-i demonstreze validitatea în „lumea 3D”. Aici există pur și simplu prea puține dimensiuni pentru a gestiona „zonele delicate”, fără a interfera cu alte caracteristici ale varietăților topologice! Astfel, în anul 1999, Institutul de Matematică Clay a anunțat disponibilitatea de a acorda un premiu de 1 milion de dolari pentru demonstrarea numitor conjecturi, inclusiv cea a lui Poincaré. Era evident pentru orice specialist că formularea unei atare demonstrații ar fi însemnat un succes răsunător în lumea matematicii, căci aceasta poate ajuta la determinarea formei universului.

Şi iată că demonstrația i-a aparținut lui Grigori Perelman!

În mai 2006, un comitet format din 9 matematicieni de renume a votat pentru acordarea Medaliei Fields lui Perelman, pentru lucrările sale în domeniul conjecturii Poincaré. Aceasta reprezintă cea mai înaltă distincție în matematică, la nivel mondial; două până la patru asemenea medalii sunt decernate la fiecare patru ani.
Sir John Ball, președintele Uniunii Internaționale a Matematicienilor, l-a abordat pe Perelman în Sankt Petersburg, în iunie 2006, pentru a-l convinge să accepte această distincție.

După două zile de „negocieri”, a devenit evident că matematicianul rus nu dorea cu nici un chip să beneficieze de acest premiu! Ulterior, Perelman a declarat:
„acest premiu este total irelevant pentru mine. Simplul fapt că demonstrația este recunoscută ca fiind corectă constituie o recompensă suficientă.”

Apoi a adăugat: „Nu mă interesează banii sau celebritatea. Nu sunt un erou al matematicii. Nici măcar nu mă consider un om de succes. De aceea nu doresc să devin ținta atenției tuturor!”.

Pe data de 22 august 2006, lui Perelman I s-a decernat public medalia sus-numită, în cadrul Congresului Internațional de matematică de la Madrid. El nu a fost prezent la ceremonie, și nici nu a acceptat medalia, devenind astfel prima persoană din lume care a refuzat acest premiu.
Pe data de 18 martie 2010, lui Perelman i s-a decernat și Premiul Millenium pentru rezolvarea conjecturii. Credincios atitudinii sale precedente, Perelman a refuzat și acest premiu, în valoare de 1 milion de dolari!!!!

In momentul in care i s-a comunicat ca a castigat un milion de dolari, ca recompensa ca a rezolvat o enigma matematica veche de un secol, Grigori a spus doar atat prin usa inchisa:

"Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!".

Perelman rezolvase Conjectura lui Poincare in urma cu patru ani si postase raspunsul pe internet.

A ales sa traiasca in continuare izolat, in apartamentul sau din St. Petersburg.

Desigur, atitudinea sa a șocat literalmente atât întreaga comunitate științifică, cât și publicul larg. S-au emis diverse ipoteze și speculații care ar fi putut explica alegerea lui Perelman.

Unii au mers chiar până la punerea sub semnul întrebării a integrității sale mintale (Masha Gessen, cel care se prezinta ca fiind biograful său, a sugerat că Perelman ar putea fi nebun).

Multi spun asta, încercând sa faca din Perelman un antisocial, un om incapabil sa respecte reguli elementare. Ni se spune ca nu îsi taia unghiile, ca îsi lasa parul sa creasca anapoda. Întrebat de ce face asta a raspuns ca „daca ele cresc, de ce sa nu le las sa creasca?”. Nu voia nici CV-uri (atât de la moda în lumea noastra de birocrati atotputernici) sa completeze. „Daca ei îmi cunosc munca nu au nevoie de CV-ul meu. Daca au nevoie de CV-ul meu, înseamna ca nu îmi cunosc lucrarile.”, spunea el atunci când i s-a cerut un CV pentru Universitatea Stanford.

Da. Lui Perelman nu îi plac regulile. Iar atunci când nu respecti regulile lumii acesteia neaparat esti antisocial, un dezechilibrat mintal.
Afirmațiile despre el sunt rezultatul unei prese care este oarba la orice nu intră în valorile deformate pe cae le impune. Pentru presa zilelor noastre nu conteaza ca a fost demonstrata conjectura lui Poincaré, important îi este ca cineva a îndraznit sa refuze un milion de dolari!

Așa ceva este chiar periculos (!): ce s-ar face actualul sistem dacă oamenii nu ar mai iubi atât de mult banii în locul altor valori autentice? Dacă exemplul său va fi contagios?

Însă, independent de aceste speculații menite, în esența lor, să justifice comportamentul majorității (este foarte probabil că cei mai mulți oameni aflați în situația lui Perelman ar fi sărit imediat să accepte atât medalia Fields, cît și marele premiu de 1 milion de dolari!), merită să remarcăm faptul că matematicianul rus nu este singurul caz din istoria umanității care consideră că «comoara» sa nu se află în contul din bancă, nefiind interesat de avantajele materiale și de faima efemeră de pe pământ.

Înainte de a ne grăbi să anatemizăm atitudinea unui om, din dicționarele savante de medicină modernă, merită să ne întrebăm dacă noi, fiecare dintre noi, am avea tăria de a reacționa astfel în fața unei atare tentații, mai ales că astăzi, celebritatea și banii constituie valori puternic propulsate social!

Noi credem doar ca Perelman este un idealist.

Iubind matematica, el simte nevoia ca perfectiunea alcatuirii ei sa coboare în lumea obisnuita, în lumea oamenilor. De acolo vine dezamagirea despre care vorbeste el adesea.

Nu vi se pare niciodata ca traim într-o lume în care nu conteaza ceea ce faci, ci ceea zici ca faci? Că este mai important sa îti vinzi o anume imagine, una cât mai înflorita, o imagine în spatele careia trebuie sa ascunzi omul, care astfel dispare?

Nu vi se pare ca singura valoare care a ramas în picioare, în aceasta lume, pe care Perelman o refuza, este valoarea data de bani, o valoare data de sumele cu care trebuie sa îti vinzi idealul?

Noi nu credem cu niciun chip ca Perelman este nebun (și de Eminescu se spunea la fel, de fapt, el-întregul și ceilalți-nebunii).

Credem ca vrea doar liniste, pentru ca simte nevoia sa îsi traiasca gândurile.
Nu de bani, nu de glorie are nevoie el acum, ci de putina liniste în care sa îsi cladeasca adevarul.

Nu poate suporta lumina reflectoarelor, pentru ca el este sensibil la o cu totul alta lumina.

Mihail Gromov, un matematician rus, spunea într-un interviu acordat ziarului New Yorker, referindu-se la Perelman, spunea cam acelasi lucru: „Pentru a face lucruri mari ai nevoie de o minte pura. Omul de stiinta ideal se preocupa de stiinta si de nimic altceva. El încearca sa traiasca, sa traiasca un ideal. Nu stiu daca el traieste cu adevarat în acest plan ideal, dar încearca sa o faca”.

În mod analog, cei care caută în mod sincer o esență autentică a vieții pe o cale spirituală sunt ridiculizati pe cât posibil, deși eu sunt cei virtuoși, ei sunt cei onești, ei sunt cei buni, cei cultivați sau cei cei iubesc. În loc de a fi prezentați ca eroii adevărați ai acestei lumi, ei sunt prezentați ca ciudați, nebuni, bolnavi.

Și asta în timp ce ceilalți sunt cu adevărat bolnavi: bolnavi de sete de bani, de valori false, tabloide, de miciună, orgolii, mimetism social, de lipsa de iubire și de trupuri afectate de viața aberanta pe care o duc.

Da, e adevărat că unele persoane spun că ar fi putut folosi banii dăruindu-i unei fundații.
Dar să nu uităm că oamenii sunt diferiți și poate că Perellman nu are vocație de erou spiritual. El este ceea ce este: un geniu matematic pe care toți cei ce iubesc valorile false ale acestei lumi vor să îl învețe ei viața, negândindu-se că ei poate că au ceva de învățat de la el. Banii și atenția mass-media nu vin niciodată singure: ei sunt însoțiți de invidii, șicane, bârfe, animozități, presiuni și energii sociale pe care unii oameni nu doresc să le accepte. De exemplu, Perelman. Sau Eminescu.

”Nu contează atât de mult ce ți se petrece, ci ceea ce faci tu cu ceea ce ți se petrece…”.

Aida Șurubaru și
Leo Radutz
Societatea Academică AdAnima
20.04.2010