Care este scopul vieţii ?

În septembrie deschidem o nouă grupă Abheda Yoga Tradițională

Te invităm pe canalele noastre de 📲 TELEGRAM https://t.me/yogaromania sau 📲 WHATSAPP https://chat.whatsapp.com/ChjOPg8m93KANaGJ42DuBt,
unde vei afla primul despre 🧘‍♂️ workshopuri, 📚 cursuri sau alte 🌺 evenimente Abheda.

Iar dacă spiritualitatea, cunoașterea ezoterică și transformarea fac parte din căutarea ta,
atunci hai în comunitatea Abheda!



Care este scopul vieţii ?

Adică ce rost are periplul unei ființe, nașterea, scoala, căsătoria, angajarea și munca, bătrânețea și decrepitudinea…unde duc?

În viziunea omului obișnuit, scopul vieții este o ambianță prosperă,

în care să nu îi lipsească nimic din punct de vedere material:
cu un corp sănătos, o familie iubitoare, cu glorie și recunoaștere socială.
Este ceva greșit în acest ideal?

Acest ideal nu este greșit, este chiar îndreptățit și dezirabil, dar aceste valori sunt trecătoare și chiar și în timpul vieții, oricând, ele se pot altera.
Dar chiar și dacă acest lucru nu se petrece, odată cu moartea.

Moartea de fapt, nu este decât o trecere într-un alt plan, toate aceste aspecte dispar, ființa neluând cu ea decât pe Sine.

Există o maximă în Kabala:
Tot ce ai văzut vreodată – fiecare floare, fiecare pasăre și fiecare piatră – va trece și se va preface în țărână, dar faptul că le-ai văzut va râmâne” .

De fapt, Sinele propriu este singura comoară nepieritoare pe care orice ființă o deține și care o susține în orice situație, fie ea chiar cea mai dezastruoasă.
Această comoară este, de fapt, scânteia din Dumnezeu Tatăl prezentă în noi.

Partea cea mai nedorita este faptul că, la oamenii obișnuiți, realizarea acestor deziderate uzuale genereaza îndepărtarea de natura lor divina.

Aceștia devin răi, egoiști, neiubitori, hrăpăreți, ahtiați după acumulări materiale si după putere si glorie.

Şi iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu.” (Matei , 19-24).

Adică idealurile comune, gregare, au rareori sorți de izbândă petnru obținerea unei fericiri autentice. Atât de rar pe cât de ușor ”trece camila prin urechile acului”.</p>

Dar, foarte rar încă, este posibil.

Această transformare negativă poate fi evitată de un om conștient, dacă urmează principiile și practicile unei căi spirituale autentice și eficiente.

Atunci prosperitatea exterioară nu o contrazice pe cea interioară și ea poate fi chiar de ajutor.

Însă doar un ajutor.

Prosperitatea materială NU poate fi un scop final, deoarece este o valoare trecătoare.

 

Chiar și pentru cei atașați de astfel de valori, prosperitatea materială (pentru care, poate, au sacrificat sănătate, iubirea sau omenia)
aduce neîmplinire și plictiseală, deoarece nu oferă o împlinire reală.

Este ceva destul de comun. Să ne gândim ce se petrece cu un om flâmând.
El crede ca a avea destulă mâncare și de bună calitate este ceva foarte valoros și important.

Dar după ce hrana a ajuns să fie în cantități suficiente și de bună calitate, flămândul de mai înainte încearcă să mai rafineze hrana, să abuzeze.
Dar orice ar face, constată că, totuși, a fi sătul este doar a fi sătul și nu o realizare specială.

În plus, dacă ființa umană are la dispoziție tot ce dorește, din punct de vedere material, dacă are tot confortul și tot timpul din lume la dispoziție, nu se produce o amplificare a stării de fericire, ci o pălire si o alterare a puterii și a aspirației sale.

Prosperitatea materială poate fi perfect îndreptățită și necesară atunci când avem nevoie de ea pentru a ne împlini o anumită menire spirituală :
menirea de părinte, de susținător al artelor, științelor, de ajutorare a celor aflați în nevoie, de creator, inventator și altele.

IUBIREA este un scop foarte bun pentru viață, fiindcă ea poate face pe oricine ”tangent cu infinitul”.
Este o șansă uriașă și ea se manifestă în orice domeniu al vieții.
Orice parte a ceea ce numim noi viață se transformă în lumină atunci când iubim.

 

Din perspectiva căilor spirituale nondualiste (cea mai avansată perspectivă), scopul vieții este următorul:

“Creatura să îl cunoască pe Creator”.

Altfel spus, este obținerea stării de desăvârșire, mântuire, de perfecțiune, de comuniune cu Dumnezeu, prin transformarea gradată a însușirilor ființei…
sau prin raportarea fulgerătoare, directă, la starea perfectă ultimă…
sau la starea primordială, naturală, care există în fiecare ființă și în fiecare clipă (dar, uzual, neconștientizată).

Ființa devine astfel una cu El, mai întâi prin asemănare și apoi prin identitate.

O altă formă a acestui scop precis declarat este

 starea de Fericire perfectă,

deoarece Dumnezeu este fericire iar orice formă de plăcere sau bucurie, așa cum este cunoscută în modul comun nu sunt decât o fo

rmă parțială, edulcorată și palidă, a fericirii supreme.

Această fericire Supremă este comuniunea perfectă cu Dumnezeu.

Din această perspectivă, chiar Buddha spunea că…
ceea ce este absolut inevitabil pentru ființa umană este starea de fericire perfectă,
pe care aceasta o atinge în urma transmigrației dintr-o încarnare în alta,
prin perfecționare și devenire permanentă, sub impulsurile vieții ca ființa inconștientă sau pe o cale spirituală.

Chiar și cea mai rea dintre ființe va sfârși, în cele din urmă sa fie una cu Creatorul, trăind astfel starea de perfectă fericire.
Doar că va realiza aceasta mai tarziu, după principiul:

Dacă nu poți, vei fi ajutat,
dacă nu știi vei fi invățat,
dacă nu vrei, vei obligat…”

Această obligativitate nu apare prin încălcarea liberului arbitru.
Apare prin cunoașterea sau primirea succesivă a consecințelor fructelor acțiunilor.
Acestea se întorc la noi gradat, conform Legii divine a Acțiunii si Reacțiunii.
Aceasta spune:
Dacă în Univers acționezi într-un anumit mod, la momentul potrivit și în mod perfect vei primi înapoi o reacțiune identică din partea Universului.”

Sau ”Cine ridică sabia, de sabie va cădea

Excepții – da, pot exista excepții – prin voința divină.

Adică “Cere și ți se va da”…
………………………………..
Scopul existenței este echivalent cu noțiunea hindusă de DHARMA și conține două aspecte: unul interior și altul exterior.

Cel interior se referă la obținerea
stării de perfecțiune,
de manifestare intensă și perfectă a arhetipului divin masculin sau feminin,
de suprema Libertate,
de revelare interioară a Adevărului ultim,
de revelare a Sinelui suprem individual și universal,
de perfecta identificare a voinței individuale, prin liberul arbitru, cu Voința Universală, atotputernică, divină.

Manifestarea intensă si perfectă a arhetipului divin masculin sau feminin este urmată, apoi de trăirea stării de androgin.
>
Adică starea în care polaritatea interioară nu mai există.
>În starea de andr
ogin avem la îndemână în propriul nostru univers interior tot ce ne putem dori la nivel de polaritate:

atât minus, cât și plus, atât yin cât și yang etc.

Armonizarea, purificarea și intensificarea rezonanței noastre la nivelul fiecăruia din cei 7 centri energetici principali, care controlează funcționarea tuturor glandelor endocrine și a puterilor și tendințelor noastre interioare este o parte importantă din obținerea stării de desăvârșire la nivel energetic.
Ea  se produce perfect abia atunci când energia fundamentală a ființei, Kundalini Shakti, este trezită complet și ascensionată pe coloană până în creștet.

Armonizarea celor 9 tipologii psihice cunoscute ca tipologiile de pe eneagramă și trăirea celei de-a 10 tipologii, a perfectului, care poate manifesta, la voință, calitățile oricărei tipologii din cel

Aspectul aparent exterior al scopului existenței este un fruct ce se află în legătură cu raportarea la ceea ce ne apare ca fiind exterior:

susținerea, prin însăși viața noastră, conștientă sau inconștientă, a evoluției spirituale a celorlalte ființe,
pentru ca ele să isi poată înțelege lecțiile lor spirituale, pentru a le ghida și susține în efortul lor interior.
Aceasta are loc întotdeauna în acord cu posibilitățile noastre, care sunt, în timp, tot mai elevate și rafinate, datorită propriei evoluții interioare.

Vom face aceasta ca simpli participanți la acest periplu, mai mult sau mai puțin intens, în una din existențe.

Sau, ca părinți, frați, copii, iubiți sau iubite, prieteni, artiști, profesori sau maeștri.

 

 Leo Radutz, fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun

Scroll to Top