Adică ce rost are periplul unei fiinţe, naşterea, scoala, căsătoria, angajarea şi munca, bătrâneţea şi decrepitudinea…unde duc?

In viziunea omului obişnuit, scopul vieţii este o ambianţă prosperă, în care sa nu îi lipsească nimic din punct de vedere material, cu un corp sănătos, o familie iubitoare, cu glorie şi recunoaştere socială. Este ceva greşit în acest ideal?

Acest ideal nu este greşit, este chiar îndreptăţit şi dezirabil, dar aceste valori sunt trecătoare şi chiar şi în timpul vieţii, oricând, ele se pot altera. Dar chiar şi daca acest lucru nu se petrece, odată cu moartea, care, de fapt, nu este decât o trecere într-un alt plan, toate aceste aspecte dispar, fiinţa neluând cu ea decât pe Sine.

Există o maximă în Kabala:
„Tot ce ai văzut vreodată – fiecare floare, fiecare pasăre şi fiecare piatră – va trece şi se va preface în ţărână, dar faptul că le-ai văzut va râmâne” .

De fapt, Sinele propriu este singura comoara nepieritoare pe care orice fiinţă o deţine şi care o susţine în orice situaţie, fie ea chiar cea mai dezastruoasă si care este, de fapt, scânteia din Dumnezeu Tatăl prezentă în noi.

Partea cea mai nedorita este faptul că, la oamenii obişnuiţi, realizarea acestor deziderate uzuale genereaza îndepărtarea de natura lor divina, devenind, răi, egoişti, neiubitori, hrăpăreţi, ahtiaţi după acumulări materiale si după putere si glorie samd.

“Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei , 19-24).

Adica idealurile comune, gregare, au rareori sorti de izbanda petnru obtinerea unei fericiri autentice. Atat de rar pe cat de usor ”trece camila prin urechile acului”.

Dar, foarte rar inca, este posibil.

Această transformare negativă poate fi evitată de un om conştient, dacă urmează principiile şi practicile unei căi spirituale autentice şi eficiente.

Atunci prosperitatea exterioară nu o contrazice pe cea interioară şi ea poate fi chiar de ajutor.

Insa doar un ajutor.

Prosperitatea materială NU poate fi un scop final, deoarece este o valoare trecătoare.

Chiar şi pentru cei ataşaţi de astfel de valori, prosperitatea materială (pentru care, poate, au sacrificat sănătate, iubirea sau omenia) aduce neîmplinire şi plictiseală, deoarece nu ofera o împlinire reală.

Este ceva destul de comun. Să ne gândim ce se petrece cu un om flâmând.
El crede ca a avea destulă mâncare şi de bună calitate este ceva foarte valoros şi important.

Dar după ce hrana a ajuns sa fie in cantitati suficiente şi de bună calitate, flămândul de mai înainte incearca sa mai rafineze hrana, să abuzeze, dar orice ar face, constată că, totuşi, a fi sătul este doar a fi sătul şi nu o realizare specială.

In plus, daca fiinţa umana are la dispoziţie tot ce doreste, din punct de vedere material, daca are tot confortul şi tot timpul din lume la dispoziţie, nu se produce o amplificare a stării de fericire, ci o pălire si o alterare a puterii şi a aspiraţiei sale.

Prosperitatea materiala poate fi perfect indreptatita si necesara atunci cand avem nevoie de ea petnru a ne implini o anumită menire spirituala : menirea de parinte, de sustinator al artelor, stiintelor, de ajutorare a celor aflati in nevoie, de creator, inventator si altele.

IUBIREA este un scop foarte bun pentru viata, fiindca ea poate face pe oricine ”tangent ci infinitul”. este o sansa uriasa si ea se manifesta in orice domeniu al vietii. Orice parte a ceea ce numim noi viata se transforma in lumina atunci cand iubim.

Din perspectiva căilor spirituale nondualiste (care considerăm că este cea mai avansată perspectivă), scopul vieţii este următorul:

„Creatura să îl cunoască pe Creator”.

Altfel spus, este obţinerea stării de desăvârşire, mântuire, de perfecţiune, de comuniune cu Dumnezeu, prin transformarea gradată a însuşirilor fiinţei sau prin raportarea fulgerătoare, directă, la starea perfectă ultimă…sau la starea primordială, naturală, care există în fiecare fiinţă și în fiecare clipă (dar, uzual, neconştientizată).

Fiinta devine astfel una cu El, mai intai prin asemanare si apoi identitate.

O altă formă a acestui scop precis declarat este

starea de Fericire perfectă,

deoarece Dumnezeu este fericire iar orice forma de placere sau bucurie, asa cum este cunoscuta in modul comun nu sunt decat o forma partială, edulcorată si palidă, a fericirii supreme care este comuniunea perfectă cu Dumnezeu.

Din aceasta perspectiva, chiar Buddha spunea ca ceea ce este absolut inevitabil pentru fiinta umana este starea de fericire perfecta, pe care aceasta o atinge in urma transmigratiei dintr-o încarnare la alta, prin perfectionare si devenire permanenta, sub impulsurile vietii ca fiinta inconstienta sau pe o cale spirituala.

Chiar si cea mai rea dintre fiinte va sfarsi, in cele din urma sa fie una cu Creatorul, traind astfel starea de perfecta fericire.
Doar că va realiza aceasta mai tarziu, după principiul:

“Dacă nu poţi, vei fi ajutat,
dacă nu ştii vei fi invăţat,
dacă nu vrei, vei obligat…”

Această obligativitate nu apare prin incălcarea liberului arbitru, ci prin cunoasterea sau primirea succesiva a consecintelor fructelor actiunilor, care se intorc la noi gradat, conform Legii divine a Acţiunii si Reactiunii.
Aceasta spune:
“Daca in Univers actionezi intr-un anumit mod, la momentul potrivit si in mod perfect vei primi inapoi o reactiune identica din partea Universului.” Sau ”Cine ridica sabia, de sabie va cădea”

Exceptii – da, pot exista exceptii – prin vointa divina.

Adica “Cere si ti se va da”…
………………………………..
Scopul existentei este echivalent cu noțiunea hindusă de DHARMA și contine doua aspecte: unul interior si altul exterior.

Cel interior se refera la obtinerea
starii de perfectiune,
de manifestare intensa si perfecta a arhetipului divin masculin sau feminin,
de suprema Libertate,
de revelare interioara a Adevarului ultim,
de revelare a Sinelui suprem individual si universal,
de perfecta identificare a vointei individuale, prin liberul arbitru, cu Vointa Universala, atotputernica, divina.

Manifestarea intensa si perfecta a arhetipului divin masculin sau feminin este urmată, apoi de trăirea starii de androgin, adica starea in care polaritatea interioara nu mai exista, avand la indemână în propriul nostru univers interior tot ce ne putem dori la nivel de polaritate, atât minus, cat și plus, atât yin cat si yang etc.

Armonizarea, purificarea si intensificarea rezonantei noastre la nivelul fiecaruia din cele 7 centrii energetici principali, care controleaza functionarea tuturor glandelor endocrine si a puterilor si tendintelor noastre interioare este o parte importanta din obtinerea starii de desavarsire la nivel energetic, care se produce perfect abia atunci cand energia fundamentala a fiintei Kundalini Shakti este trezita complet si ascensionata pe coloana pana in crestet.

Armonizarea celor 9 tipologii psihice cunoscute ca tipologile de pe eneagrama si trăirea celei de-a 10 tipologii, a perfectului, care poate manifesta, la vointa, calitatile oricarei tipologii din cele 9.

Aspectul aparent exterior al scopului existentei este un fruct ce se află in legatura cu raportarea la ceea ce ne apare ca fiind exterior:
sustinerea, prin insași viata noastra, conștienta sau inconștienta, a evolutiei spirituale a celorlalte fiiinte, pentru ca ele sa isi poata intelege lectiile lor spirituale, pentru a le ghida și sustine in efortul lor interior.
Aceasta are loc întotdeauna în acord cu posibilitatile noastre, care sunt, in timp, tot mai elevate si rafinate, datorita propriei evolutii interioare și vom face aceasta

ca simpli participanti la acest periplu mai mult sau mai putin intens in una din existente sau

ca parinti, frati, copii, iubiti sau iubite, prieteni, artisti, profesori sau maestrii.

Acharya Leonard
Societatea Academica AdAnima
Bucuresti, 01.01.2010
www.adanima.org