Biografia lui Padmasambhava (Padma-Sambhava)

„M-am hotărât să urmez calea Adevărului…”

Marele maestru PADMASAMBHAVA (în tibetană PADMA-BYUN-GNAS), cunoscut și sub numele de Guru Rimpoche ( Gurul sau Maestrul Spiritual cel nespus de prețios) sau Padmakara (cel nascut din lotus) este una dintre cele mai renumite și mai venerate figuri ale spiritualității tibetane.

Sub influența sa, budismul tantric a căpătat o importanță covârșitoare în Tibet (comparativ cu vechea tradiție șamanică BON-PO, care era dominantă în „Ţinutul zăpezilor” înaintea apariției învățăturii budiste).

A ajutat mii de ființe să atingă eliberarea spirituală

PADMA-SAMBHAVA a fost întemeietorul primei mănăstiri budiste din Tibet, mănăstirea SAMYE, iar discipolii săi au format o școală de budism, care există și în prezent, numită „RNYING MAPA” – ori „NINGMAPA” sau altfel spus, „Bonetele roșii”.

Membrii acestei școli spirituale afirmă că PADMA-SAMBHAVA împreună cu alți ghizi spirituali au îngropat unele texte sacre (în tibetană, GTER-MA) în locuri tainice, urmând ca acestea să fie găsite de către „descoperitorii de comori spirituale” (în tibetană, GTER-STON) atunci când va veni timpul ca învățăturile cuprinse în aceste texte sacre să fie revelate spre binele spiritual al omenirii planetare.

Un asemenea „descoperitor de comori” este întotdeauna o ființă dăruită, cu cele mai înalte aptitudini spirituale, fiind de fapt o încarnare divină care se manifestă într-un anumit moment istoric.

PADMA-SAMBHAVA a influențat în bine destinul spiritual al miilor de ființe, prin intermediul învățăturilor VAJRAYANA .

Tradiția tibetană VAJRAYANA oferă un drum foarte rapid, ca un fulger, către Dumnezeu,

ea fiind legată de Grația Supremă, copleșitoare pe care CHINNAMASTA,

ipostaziată aici sub forma Supremei DAKINI, o oferă practic instantaneu, ca un „fulger”), și în special, prin informațiile extraordinare conținute în textele sale sacre, TERMA-ele.

Așa cum afirmă tradiția tibetană, acest mare maestru a fost o emanație a lui DHYANI BUDDHA AMITABHA.

Acesta este, pentru cei familiarizați cu aceste noțiuni, conform aceleiași tradiții VAJRAYANA, Suveranul divin al Familiei de energii divine PADMA, care s-a manifestat astfel pentru a ghida, plin de compasiune infinită, ființele umane să atingă starea de supremă eliberare spirituală.

S-a născut într-o floare de lotus

Tot despre PADMA-SAMBHAVA, discipolii săi, care i-au fost apropiați prin credința lor, prin profunda aspirație spirituală și prin uluitoarele puteri yoghine pe care ei le-au dobândit, afirmă că PADMA-SAMBHAVA luminează 50 de lumi cu lumina emanată de învățăturile SUTRA-elor și TANTRA-elor, el manifestându-se astfel sub forma a opt manifestări Divine pentru a ghida spiritual ființele din diferitele părți ale lumii.

Cu toate că există o biografie a lui PADMA-SAMBHAVA relatată în unele cărți contemporane, din ea se pot spicui relativ puține lucruri referitoare la faptele care țin de istoricul existenței sale, o mare parte a conținutului acestei biografii fiind constituit din mit, legendă sau alegorie de natură simbolică, spirituală.

Astfel, această biografie de sorginte tibetană, descrie nașterea miraculoasă a marelui maestru PADMA-SAMBHAVA:

„În ținutul ORGYEN (după toate estimările, ținutul ar corespunde acum zonei unde se găsește GAZNI, la N-V de KASHMIR, India n.n.), pe lacul DANAKOSHA, se găsea o insulă pe care a apărut o floare multicoloră de lotus.

Din înălțimile celeste ale paradisului său SUKHAVATI, BUDHA- AMITABHA a trimis din inima Sa spirituală, strălucind de lumina Înțelepciunii Divine, un vajra cu 5 vârfuri (instrument ritualic folosit în ceremoniile tantrice, simbolul Conștiinței Trancendente și al Căii spirituale, n.n.) care a căzut chiar în centrul florii de lotus.

În mijlocul acestui lotus a apărut în mod miraculos un minunat prunc, având cam un an.

O aură de lumină intens strălucitoare îi înconjura ființa angelică și el avea toate semnele majore și cele minore ale unei ființe eliberate spiritual”.

În acea vreme, Indrabodhi, regele acelei țări nu avea copii.

El își golise deja visteria, dăruind ofrande zeităților budiste și făcând pomeni celor sărmani. Ca o ultimă încercare de a-și scăpa țara de foamete și sărăcie, el a pornit, împreună cu ministrul său Krishnadhara, într-o călătorie pe marele lac Danakosha spre a obține de la NAGA-și („regii șerpilor”) o nestemată magică ce îndeplinea orice dorință (regăsim aici din nou o trimitere la simbolistica tibetană a lotusului – PADMA, ca simbol al înțelepciunii de deasupra tuturor dorințelor gregare).

La întoarcere, Krishnadara și apoi regele Indrabodhi l-au întâlnit, în mijlocul unui lotus complet înflorit, pe copilul cel minunat.

Regele l-a considerat ca răspuns la rugăciunile sale de a avea un fiu și ca urmare, l-a luat la palat unde i s-a dat numele PADMAKARA, „Cel-Născut-din-Lotus”.

Prințul a crescut, învățând cu ușurință deprinderile regale, devenind un fin și apreciat cunoscător al poeziei, muzicii și filosofiei; de asemenea, la lupte și la alte sporturi regale nimeni nu îl egala.

El s-a căsătorit cu prințesa Bhasadhara („Păstrătoarea luminii”) și a condus regatul Orgyen-ului, în conformitate cu preceptele DHARMA-ei (învățăturii budiste).

În acel moment, aflat pe culmile puterii lumești și cunoscând din plin deliciile plăcerilor simțurilor,

Cel-Născut-din-Lotus a realizat, în urma apariției unor viziuni divine, natura iluzorie și mereu schimbătoare a tuturor lucrurilor lumești; totodată, el și-a dat seama că nu va putea să trezească spiritual și alte ființe din postura de rege al țării, așa că i-a cerut tatălui său adoptiv, Indrabodhi, permisiunea de a renunța definitiv la tron, permisiune ce NU i-a fost acordată.

Dar necesitatea divină a făcut ca, în scurt timp, la curtea palatului său să se deruleze o serie de evenimente în urma cărora prințul PADMAKARA a fost acuzat pe nedrept de moartea fiului unuia dintre miniștri. Astfel abdicarea sa de la tron devine inevitabilă.

„Viața este precum roua ierbii”

La plecare, legenda afirmă că Cel-Născut-din-Lotus s-ar fi adresat astfel mulțimii de oameni întristați, care-l conduceau:

„Această viață este efemeră, iar despărțirea de ea este inevitabilă. Viața se desfășoară asemenea spectacolului dintr-o mare piață: aici ființele umane se adună, petrecându-și timpul împreună, apoi, după un timp, ele se separă (datorită morții).
De ce atunci vă faceți atâtea probleme legate de această separare temporară?

Aceasta este Roata Lumii. Să renunțăm deci la durerea separării și să ne fixăm gândurile doar asupra atingerii stării de eliberare spirituală.
M-am hotărât să urmez calea Adevărului și vă promit că voi pregăti calea și pentru propria voastră salvare din oceanul plin de iluzii al acestei lumi, în așa fel încât să puteți să vă alăturați mie mai târziu, pe calea spirituală.Până atunci, gândiți-vă la faptul că trupul fizic nu este permanent; el este asemeni unei prăpăstii.
Gândiți-vă, de asemenea, că nici respirația nu este permanentă, ea fiind asemeni unui nor. Mintea nu este nici ea permanentă, ci este asemeni fulgerului. Viața nu este permanentă, ea este precum roua iernii.”

PADMAKARA a mers mai întâi în cimitirele „Dumbrava Răcoroasă”, „Pădurea Veselă” și „Sosaling”.

Acestea sunt primele dintre cele opt cimitire ale vechii Indii în care, unul după altul, Cel-Născut-din-Lotus a practicat YOGA SOSANICA sau altfel spus, frecventarea cimitirelor – este una din cele 12 tehnici realizate de adepții yoghini din Orient; prin această tehnică se urmărește ca practicantul

să înțeleagă cele trei fenomene principale specifice SAMSARA-ei (oceanul iluzoriu al perpetuei deveniri cosmice) care sunt: efemeritatea manifestării, suferința și vacuitatea.

A învățat limbajul secret al DAKINI-urilor

În această perioadă el a primit împuternicirea și binecuvântarea de la două DAKINI-uri, având numele de „Cea care Subjugă Demonii” și „ DAKINI a Ordinii Pașnice”.

Marele maestru s-a întors apoi în ținutul Orgyen, la insula din mijlocul lacului Danakosha, unde a deprins de la DAKINI-urile de aici limbajul secret simbolic al lor (acesta este unul din limbajele secrete din TIBET, cunoscut astăzi doar de un foarte mic număr de înalți inițiați LAMA-și) și a propovăduit apoi MAHAYANA DAKINI-urilor lacului.

El și-a continuat apoi practica spirituală în cimitirul „Pădurea cea Deasă”, unde a avut mai multe viziuni ale lui VAJRA YOGHINI (VAJRA DAKINI). Aici el a intrat în comuniune prin meditație cu lumea NAGA-șilor din lacuri, precum și cu spiritele planetare și, datorită curajului și fermității sale spirituale, a fost investit cu numeroase puteri supranaturale de către toți DAKA-șii (contrapărțile masculine ale DAKINI-urilor) și toate DAKINI-urile.

În felul acesta, PADMAKARA a devenit cunoscut sub numele de DORJE DRAKPO TSAL („Puterea teribilă a lui VAJRA”).

El a mers apoi să se roage la templul sfânt din Bodh-Gaya (locul unde a atins iluminarea spirituală BUDDHA SAKYAMUNI).

Utilizând puterile magice ale materializării și modificării la voință a formei corpului său fizic, PADMA-SAMBHAVA s-a manifestat aici într-un mod considerat de-a dreptul miraculos de către ființele obișnuite.
Oamenii l-au întrebat cine este, iar el le-a răspuns: „Eu nu am nici tată, nici mamă, nici castă, nici nume; eu sunt o emanație a lui BUDDHA AMITABHA, «cel născut prin voință Divină»”.Dar oamenii nu l-au crezut.

A atins iluminarea prin grația unei maestre tantrice

PADMA-SAMBHAVA a înțeles că, pentru perfecționarea învățăturii și practicii sale spirituale are mare nevoie de un învățător spiritual.

A mers atunci la SATOR, unde a fost primit în ordinul călugărilor de către Ghidul spiritual PRABHAHASTI („Elefantul de lumină”) și i s-a dat numele de SHAKYA SENGE.

SHAKYA SENGE a primit astfel 18 inițieri în TANTRA YOGA și a avut nenumărate viziuni spirituale ale zeităților tantrice.

PADMA-SAMBHAVA a mers apoi la maestra tantrică KUNGAMO, care era de fapt o încarnare a înțeleptei DAKINI GUHYA JNANA.

Datorită puternicei influențe spirituale a acestei maestră spirituală, PADMA-SAMBHAVA a simțit spontan că se identifică cu MANTRA secretă a lui CHINNAMASTA, atingând în felul acesta starea de iluminare spirituală.

Această iluminare obținută prin grația unei DAKINI a Înțelepciunii Divine a fost percepută de PADMA-SAMBHAVA ca o purificare și spiritualizare a întregii sale ființe, la nivelul tuturor centrilor secreți de forță (CHAKRA-elor). Totuși, cel mai puternic impact al forței divine purificatoare manifestate prin această minunată și fascinantă DAKINI asupra sa, a fost perceput de PADMA-SAMBHAVA la nivelul celor trei GRANTHI-uri („noduri” subtil-energetice ale ființei), care i-au fost atunci complet deblocate.

Tradiția tibetană afirmă că această maestră tantrică i-a conferit în secret lui PADMA-SAMBHAVA inițierea HAYAGRIVA, care conferă celui inițiat puterea de a domina toate entitățile malefice.

*DAKINI înseamnă în limba sanscrită „magiciană” și se referă la puterile spirituale uluitoare pe care aceste entități feminine fascinante și teribile ale panteonului tantric le trezesc, prin forța lor spirituală, în conștiința aspirantului curajos, pur și perseverent; DAKINI-urile reprezintă, în același timp, aspectul feminin al conștiinței iluminate.

Unul dintre cei mai importanți Ghizi spirituali ai lui PADMA-SAMBHAVA a fost prințul Shri Singha, care își ducea viața într-o peșteră din Bhurma.

El l-a învățat pe Cel-Născut-din-Lotus cea mai înaltă învățătură spirituală dintre toate cele 84.000 de învățături budiste, cunoscute sub numele de DZOGCHEN (în sanscrită MAHASANDHI, MAHA ATI, Marea Perfecțiune; aceste învățături sunt prezentate adesea ca reprezentând cea mai înaltă dintre TANTRA-ele interioare aparținând școlii spirituale NYINGMAPA).

Când PADMA-SAMBHAVA i-a cerut Ghidului său spiritual Shri Singha să-i prezinte învățătura sa, Ghidul a arătat către ceruri și a spus:

„Să nu manifești nicio dorință pentru ceea ce vezi.

Nici măcar o dorință. Să nu manifești nici măcar o dorință.

Dorința și eliberarea sunt invizibile și simultane.

Lasă la o parte îndoielile referitoare la lucrurile exterioare.

Pentru a trece peste îndoielile referitoare la lucrurile inferioare, folosește-te de Înțelepciunea Divină, care este absolută, perfectă.”

În acest fel, PADMA-SAMBHAVA a studiat și a primit toate SUTRA-ele, TANTRA-ele și învățăturile de la numeroșii înțelepți și ghizi spirituali realizați din India. El a avut viziuni ale tuturor zeităților budiste, chiar fără să facă o practică spirituală specifică. În această perioadă el a făcut cunoscută modalitatea

de a atinge primul nivel VIDYADHARA, cel al deplinei maturități spirituale.

La acest prim nivel gândirea conceptuală și discursivă este transcensă, iar natura divină ultimă a Spiritului Etern – ATMAN – este revelată.

Avea numeroase puteri paranormale

În toți acești ani de studiu, PADMA-SAMBHAVA a urmărit să se desăvârșească și în studiul astrologiei (fiind numit datorită nivelului la care ajunsese în acest domeniu „Astrologul KALACHAKRA-ei”) și al medicinii; el a obținut toate cunoștințele despre reîncarnare, comori ascunse, longevitate și control deplin asupra planului fizic.

A învățat arta yoghină de a extrage esențe din diferite substanțe pentru dobândirea longevității.

A obținut apoi controlul paranormal al văzului, auzului, pipăitului, mirosului și gustului, bând doar apă, fără să mai mănânce nimic.

A ajuns apoi să stăpânească arta păstrării căldurii corporale, fără ajutorul hainelor (TUMMO).

A obținut claritatea mentală, capacitatea de a levita și de a se deplasa în spațiu cu viteze foarte mari cu ajutorul controlului respirației și a acumulat o vastă cunoaștere prin post și meditație profundă asupra vacuității.

Prin realizarea cu succes a numeroase SADHANA-e spirituale, PADMA-SAMBHAVA a reușit să nu mai fie afectat de nicio dificultate a vieții.

În această perioadă i s-a dat numele de „Cel care Se Bucură de Cea Mai Înaltă Stare de Fericire.”

Extrăgea esența pietrelor prețioase

A învățat apoi să stăpânească perfect arta extragerii elixirului din pietre și nisip, precum și transmutarea hranei impure în hrană pură.

O altă realizare a sa a fost desăvârșirea în practica tuturor ASANA-elor (posturilor corporale).

PADMA-SAMBHAVA a atins măiestria și în alte tehnici yoghine ca:

prelungirea vieții prin asimilarea energiei subtile esențiale a aurului,

prevenirea bolilor prin asimilarea energiei subtile esențiale a argintului,

neutralizarea otrăvurilor prin asimilarea energiei subtile esențiale a fierului,

mersul pe apă prin asimilarea energiei subtile esențiale a perlelor,

obținerea clarviziunii prin asimilarea energiei subtile esențiale a pietrei lapis-lazuli.

PADMA-SAMBHAVA a ajuns astfel să se desăvârșească în practica a 1.000 astfel de esențe și le-a făcut cunoscute pentru folosul tuturor oamenilor.

De aceea, el a fost numit „Lotusul care conține esența pietrelor prețioase”.

Legendele tibetane afirmă că însuși Buddha al Medicinei s-a materializat în fața lui PADMA-SAMBHAVA și, dându-i un vas cu AMRITA (nectarul divin al nemuririi), i-a cerut să-l bea.

PADMA a băut doar  jumătate din el pentru prelungirea propriei sale vieți, iar cealaltă jumătate a ascuns-o într-o STUPA (n.n – monument budist, în formă de tumul de piatră, mai mult sau mai puțin piramidal, înconjurat de o balustradă care este, în general sculptată).

Iubitele sau consoartele mistice ale maestrului

Marele maestru tantric Padmasambhava a avut un numar imens de iubite spirituale, fără a fi vorba despre superficialitate în iubire, senzualitate necontrolată sau chiar desfranare. Fără respectarea celor cinci condiții perfecte, acțiunea unui bărbat, chiar dacă intențiile sale sunt spirituale, ar duce la pierderea timpului și a energiilor, cât și la degrigolada spirituală.

Padmasambhava a avut cinci iubite spirituale foarte apropiate, discipole cu o realizare spirituală foarte înaltă, de care nu s-a despartit toată viața.

Acestea au fost:

Mandarava- emanația corpului lui Varahi,

Yeshe Tsogyel- emanația Vorbirii sale,

Shakya Devi- emanația Minții sale,

Kalasiddhi- emanația Calitații sale,

Tashi Kyidren- emanația Activității sale.

Pentru a duce la bun sfârșit intenția lui de a atinge nivelul doi VIDYADHARA, cel al stăpânirii depline a vieții pentru care el primise împuternicirea spirituală de la maestra tantrică Kungamo, Rimpoche avea nevoie de o consoartă spirituală autentică (la cel de-al doilea nivel VIDYAHARA, yoghinul, deși este legat încă de trupul său, începe să capete puteri speciale, ca de exemplu lungirea, după dorință a ciclului vieții și modificarea formei exterioare, abilitatea de a se manifesta ca „un miliard de lucruri prin cei trei eoni incalculabili” și de a acționa pentru binele spiritual al tuturor ființelor).

El a mers atunci în Zahor, situat în partea de nord-vest a ținutului Orgyen, unde domnea regele Arshadhara. Acestui rege i se născuse o fiică, căreia, chiar de la naștere, un yoghin rătăcitor îi prezisese că va renunța la lume și va deveni yoghină.

Ea a primit numele de MANDARAVA. Legenda spune că MANDARAVA creștea cu rapiditate, într-o zi cât un copil normal într-o lună. La vârsta de 13 ani toată lumea o considera ca fiind sublima încarnare a unei DAKINI. Mulți pretendenți la mâna ei au venit din diferite țări, însă ea i-a refuzat, ceea ce l-a mâniat la culme pe regele Arshadhara, tatăl ei.

Mandarava a fost, alaturi de Yeshe Tsogyel, una dintre principalele consoarte spirituale ale lui Padmasambhava. Cunoscută și ca Pandaravasini sau Machik Drubpai Gyalmo, a manifestat calitati exceptionale cu scopul de a ilumina ființele din întrega manifestare. A manifestat toate semnele de a fi o adevarată dakini (zeiță). Ea s-a născut ca Dakini Conștientă (ye-shes mkha’-‘gro) și ființă miraculoasă.

Rememorându-și viețile anterioare, fata i-a spus regelui că ea trebuie să-și dedice viața spiritualității. Regele, foarte mâniat de hotărârea ei, a pus să fie păzită de 500 de servitoare, interzicându-i totodată să mai iasă din palat. Dar MANDARAVA a reușit să fugă din palat printr-un pasaj secret. Ea și-a tăiat părul și și-a zgâriat fața cu degetele, pentru a nu mai fi frumoasă și pentru ca bărbații să nu o mai dorească.

În cele din urmă, regele, tatăl ei, s-a înduplecat și i-a permis și ei și celor 500 de servitoare să urmeze calea spirituală, construindu-le o mare și frumoasă mănăstire budistă.

Padmasambhava a rămas pentru câtva timp în Zohar și, după ce a convertit populația, el și consoarta sa s-au dus la Peștera Maratika la Heileshe, în Nepal, unde au practicat yoga imortalității în mandala lui Amitayus, Guru Pema atingând nivelul de Deținător al Cunoașterii Imortalității (tshe’i dbang-la rig-‘dzin). Din Nepal ei au călătorit la Bangala unde Mandarava a fost transformată în Dakini (cea) cu față de pisică, ajutând la transformarea și convertirea întregii țări.

Reîntorcându-se în țara sa natală, deoarece nici un profet nu este recunoscut în țara sa. Guru Pema a fost din nou ars pe rug, de această dată împreună cu Mandarava, și din nou ei au rămas nevătămați.

După aceasta Mandarava a devenit Regina Dakini-urilor din Orgyen (Orgyen este târămul pur al Dakini-urilor – un tărâm Buddhist nirmanakaya).

Yeshe Tsogyel  a fost încă din copilărie extrem de inteligentă. La vârsta de 16 ani ajunge să fie una dintre reginele lui Trisong Destsen, regele Tibetului. Mai tărziu devine discipola și iubita mistica a lui Padmasambhava, cu care s-a izolat în anumite peșteri in care au practicat anumite asceze tantrice, urmând calea spirituală directa care conduce aspirantul către eliberarea supremă.

A fost foarte apropiată de maestrul său și a avut o practică spirituală asiduă.

A transcris învățăturile mestrului său, turnăndu-le într-o formă simbolică, astfel încât să poată fi înțeleasă doar de un număr restâns de inițiați.

Padmasambhava a ascuns aceste scrieri pentru a împiedica distrugerea învățăturilor secrete, evitarea pervertirii sau modificarii acestei de către cei care nu ar fi capabili să o înțeleagă. Deasemenea, el a impregant fiecare scriptură cu binecuvântări spirituale, care se revarsă prin grație asupra celui care o descoperă și o citește.

Sakya Dema sau Sakya Devi este prima consoartă nepaleză a Guru-lui Pema. El a găsit-o la Sankhu în partea de nord-est a Văii Kathmandu, în drumul său către Tibet. O regină din acea regiune murise la nașterea fiicei sale și corpul său a fost dus la terenul de incinerare împreună cu fiica sa nou născută.

Copilul a supraviețuit, alăptat de maimuțe, și a crescut împreună cu ele, dar degetele mâinilor și picioarelor sale erau ușor membranate, semn al unei Dakini conștiente (ye-shes nikha’-‘gro). Guru Pema a găsit-o acolo și a adus-o la Pharping, la ieșirea sudică a Văii, realizând apoi la Yangleshi practica sa meditativă mahamudra impreună cu ea, utilizând mandala-ele lui Yangdak și Dorje Phurba.

Aceasta este tot ce se știe despre Sakya Dema. cu excepția faptului că atunci când Tsogyel a vizitat Yanglesho, cu câțiva ani mai târziu, consoarta anterioară a Guru-lui trăia încă acolo ca yogini.

Tehnicile yoga pe care Sakya Dema i le-a expus lui Tsogyel sunt:

~procesele simultane de meditație creatoare și realizatoare care conduc la mahamudra,

~procesul realizator al ‘arderii și picurării’,

~yoga zap – lam a Beatitudinii și Vacuității,

~yoga thogal a celor patru viziuni conducând către corpul de curcubeu și

~yoga somnului conștient.

Unii tibetani contemporani consideră că Raj Kumari, așa-numita Zeiță Vie de la Basantapur Kumari Baal în Kathmandu. este o emanație a Zeiței Sakya Dema.

Kalasiddhi este, de asemenea, născută în Nepal.

Părinții lui Kalasiddhi erau țesători. Tatăl și mama sa, Bhadana și Năgini, și-au numit copilul Dakini. Ca și Sakya Dema ea a crescut într-un loc al morții, tatăl său abandonând-o într-un crematoriu împreună cu mama sa la moartea acesteia. Mandarava, sub forma unei tigroaice,a alăptat copilul în timp ce a menținut corpul mamei sale încă cald, astfel încât copilul să se poată încă agăța de el. Atunci când Dakini a crescut suficient de mare ea răsucea bumbac în timpul zilei și îl țesea în timpul nopții.

La vârsta de paisprezece ani Dakini a fost găsită de Tsogyel la cea de-a doua sa vizită în Nepal, atunci când ea a venit să predea preceptele secrete ale Guru-lui. Tsogyel a numit-o Kalasiddhi (kala=constituenți, ‘atomi’ și totodată numele substratului elementelor corpului uman (bilă, flegmă, sămânță, etc.) și deoarece Kalasiddhi aparține familiei ‘Corpului’ (kayakula) Dakini-urilor (și în mod specific tipului scoică de Dakini-uri, Samkini, care se referă la natura fizică a yoni-ului), ea va câștiga siddhi-uri prin realizarea Vacuității esențiale a structurii (materiale) ‘atomice’ a corpului.

În Mangyul, Kalasiddhi a primit inițierea în Lama Tantra Mandala și după o perioadă îndelungată de meditație ea a dobândit siddhi-uri. Ea a însoțit-o pe Tsogyel la curtea Regelui Mutri Tsenpo, la Samye, și la centrul de retragere de la Chimphu unde l-a întâlnit pe Guru Pema.

Guru-ul a perceput imediat potențialitatea lui Kalasiddhi ca mudra în practica sa de susținere și răspândire a Tantra-ei în Tibet și i-a cerut lui Tsogyel să i-o dăruiască în acest scop. Curând după aceasta, Guru Pema a plecat către Sud-vest, lăsând-o pe Kalasiddhi în grija lui Tsogyel, care i-a transmis învățătură zap-lam detaliată ca dar de despărțire.

Tashi Khyidren din Bhutan este o îndrăgită figură populară din vestul Bhutanului, unde ea este cunoscută ca darul Bhutanului către Marele Guru în opera sa de răspândire a tantra-elor în Tibet.

O sursă bhutaneză relatează că ea a fost fiica legendarului Răjâ Sindhu. Regele Palatului de fier, care l-a invitat pe Guru în Bhutan pentru a-i vindeca boala. Jamgon Kongtrul le consideră pe Tashi Khyeudren’ (Khye’u-‘dren forma preferată a numelui în Bhutan) și pe ‘Tashi Chidren’ ca fiind două consoarte diferite ale Guru- lui, informându-ne că prima era din Tsha-‘og și ultima era fiica Regelui Ha- mar sau Hamra.

Alte lucrări consideră că Tashi Khyidren era fiica regelui Hamra.

La vârsta de treisprezece ani ea a întâlnit-o pe Tsogyel meditând în Peștera Nering Drak, supusă la asalturile spiritelor și demonilor locali. Plină de o admirație neclintită pentru yogini, din când în când ea îi aducea lapte și miere.

După ce Tsogyel a fost încununată de succes în a supune spiritele și, de asemenea, populația locală ostilă, tatăl lui Khyidren a venit să-i aducă omagiul și Tsogyel i-a cerut să i-o dăruiască pe fiica sa. Regele Hamra a încuviințat și Tsogyel i-a schimbat numele din Khyidren în Chidren. Curând după aceasta Khyidren a însoțit-o pe Tsogyel la Womphu Taksang în Tibet, unde ea l-a întâlnit pe Guru Pema.

El i-a cerut lui Tsogyel să i-o dăruiască pe Khyidren pentru a realiza împreună cu ea, ca mudră, ritualurile inițiatice Dorje Phurba, pe care trebuia să le facă pentru protecția Tibetului.

Khyidren a jucat un rol important ca iubită secundară a (Guru-lui în această inițiere, în simbolistica Phurba-tantra. Khyidren este tigroaica pe spatele căruia Guru Pema și Tsogyel, ca Phurba și Contrapartea sa, au călărit pentru a supune zeii și demonii Tibetului.

Khyidren a renăscut ca fiică a lui Machik Labdron (considerată o reincarnare a lui Tsogyel).

A supraviețuit arderii de rug

Biografia „Viața și eliberarea spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA”, consemnată de YESHE TSOGYEL (în care evenimentele exterioare se împletesc așa de profund cu cele interioare, încât uneori este dificil să sesizezi cu exactitate în care plan al realității s-au desfășurat acestea), relatează astfel întâlnirea dintre Rinpoche și MANDARAVA:

„atunci PADMA-SAMBHAVA hotărî că a venit vremea să o instruiască pe MANDARAVA, așa că s-a materializat în fața ei și a însoțitoarelor care se găseau în grădina mănăstirii, sub forma unui tânăr zâmbitor, înveșmântat în culorile strălucitoare ale unui curcubeu. Aerul era plin de sunete eterate, ca de cristal, și impregnate de miros de tămâie. Cum l-a văzut pe PADMA-SAMBHAVA, MANDARAVA a simțit în suflet o fericire profundă, o bucurie pură și nesfârșită…”

La început, PADMA-SAMBHAVA a instruit-o pe MANDARAVA și pe cele 500 de adepte ale ei în cele trei YOGA (sistemele yoghine ATI, ANU, CHITTI care țin de școala YOGACHARA sau Contemplativă a MAHAYANA, fondată de ASANGA, s-a dezvoltat apoi, în jurul anului 700 d.Ch., în MANTRAYANA).

Continuăm șirul povestirii din „Viața și eliberarea spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA”:

„un păstor, care l-a văzut pe PADMA-SHAMBHAVA împreună cu MANDARAVA și cu însoțitoarele prințesei, a mers la rege spunându-i că MANDARAVA trăia cu un BRAHMACHARIN (adept tantric care realizează perfect continența sexuală).

Regele a trimis soldați care au intra cu forța în mănăstire și l-au legat pe PADMA-SAMBHAVA. Regele a poruncit ca PADMA-SAMBHAVA să fie ars pe rug, iar MANDARAVA să fie ținută într-o groapă plină cu mărăcini timp de 25 de ani. Soldații au smuls hainele de pe PADMA, l-au bătut și l-au lovit cu pietre și l-au legat de un stâlp. Sutelor de oameni de prin împrejurimi li s-a poruncit să vină cu câte o legătură de lemne fiecare și cu câte o măsură de ulei de susan. Apoi, ei au luat o lungă bucată de pânză pe care au îmbibat-o cu ulei și l-au înfășurat pe PADMA cu ea. PADMA a fost acoperit cu frunze și crengi uscate.

Rugul înalt cât un munte a fost aprins din 4 direcții, fumul rezultat acoperind lumina soarelui. Mulțimea satisfăcută a plecat acasă. Dar brusc, au început să se facă simțite zguduituri ca cele care apar atunci când este un cutremur. Aceste semne divine teribile l-au făcut pe rege să realizeze cât de necugetat acționase.

El a început să intuiască faptul că așa-zisul păstor era de fapt o încarnare Divină, dăruită cu calități excepționale. Şapte zile mai târziu, regele a văzut că rugul continua să fumege. Vrând să vadă ce se petrece acolo, regele a descoperit plin de uimire, sub un curcubeu, un lac imens înconjurat de lemnele care continuau să ardă. În mijlocul lacului, pe o floare de lotus, ședea un tânăr cu o aură extraordinar de strălucitoare, care era chiar Rinpoche, alături de el fiind 8 femei fascinant de frumoase, toate având înfățișarea lui MANDARAVA.

Copleșit de uluire și căindu-se amarnic pentru greșelile sale, regele s-a oferit pe el însuși, propriul regat și propria lui fiică, MANDARAVA, Marelui GURU. Astfel, prințesa MANDARAVA a devenit consoarta spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA, iar regele, împreună cu alți 21 de apropiați ai săi au primit mai multe inițieri spirituale din partea lui PADMA, care le-a devenit maestru. Regele a ajuns un Învățător al DHARMEI, iar ținutul Zahorului a devenit plin de yoghini, doctrina spirituală a BUDDHA-șilor menținându-se acolo timp de 200 de ani.”

Din învățăturile spirituale ale lui PADMA-SAMBHAVA

*Cel mai important lucru, înainte de a ne angrena în orice practică specifică învățăturilor spirituale autentice constă în a amplifica BODHICHITTA, adică mintea noastră trebuie să fie fixată numai asupra supremei eliberări spirituale. Cel care și-a amplificat în propria ființă starea de BODHICHITTA va cultiva în permanență sentimentul că toate ființele sunt mamele lui; va fi liber de orice prejudecată și mărginire, scopul lui esențial fiind acum acela de a servi toate ființele conștiente.

*Nu există ființă conștientă care să nu fi fost la un moment dat tatăl sau mama ta. Așa că, drept răsplată pentru bunătatea tuturor ființelor conștiente, pune-te neîntârziat în slujba lor, urmărind să le faci cât mai mult bine spiritual.

*Cultivă bunătatea și compasiunea pentru toate ființele conștiente. Tot ceea ce faci, fă pentru binele spiritual al tuturor ființelor conștiente. Consideră-i pe ceilalți mai importanți decât propria persoană.

*Nu contează cât de merituoasă este acțiunea în care ești implicat, nu uita nicio clipă că toate fenomenele sunt asemenea viselor și magiei.

*Nu uita nicio clipă că după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp vei muri, așa că nu are niciun rost să alergi, agățându-te cu disperare de lucrurile acestei lumi. Nu uita nicio clipă că viitorul este cel care durează și că, în consecință, trebuie să depui toate eforturile pentru a avea un viitor cât mai strălucit din punct de vedere spiritual. Să nu te amăgești cu nimic. Dacă crezi plin de orgoliu, că ești o persoană învățată sau de o mare noblețe, atunci nu vei obține niciodată niciun fel de calități spirituale. Aruncă așadar cât mai departe această amăgire și angrenează-te în practica învățăturilor spirituale autentice, fără nici cea mai mică ezitare.

*Nu ai cum să cunoști cu adevărat o altă ființă, dacă tu însuți nu ai acces la mijloacele subtile, elevate ale cunoașterii superioare. De aceea nu-i critica pe ceilalți. În esență, toate ființele conștiente sunt prin însăși natura lor ființe eliberate. De aceea, nu judeca tu greșelile și neîmplinirile celorlalți oameni. Nu mai analiza tu limitările celorlalți. Analizează-le pe ale tale și vezi ce poți face pentru a le elimina. Nu mai analiza lipsurile celorlalți ci doar pe ale tale. Cel mai mare rău este acela de a-i critica pe ceilalți oameni pe un ton moralizator religios, dar fără să cunoști ce este în mintea acestora. Renunță deci la această atitudine moralizatoare ca la cea mai puternică otravă.

*„Mare YOGHIN” înseamnă pur și simplu să fii liber de constrângeri și de atașamente.

*Oricum, dacă nu ai încredere în practica spirituală în care te angrenezi, atunci orice efort în acest sens este în zadar și tot ceea ce vei face va fi fără rost, indiferent ce tehnică spirituală realizezi, este esențial să o faci fără pic de îndoială și neîncredere.

*Nu există alt loc de meditație în afara Spiritului Etern, căci adevărata învățătură spirituală nu se află nicăieri altundeva decât în Spiritul nemuritor… mereu și mereu întoarce-te către Propriul Tău Sine Suprem – ATMAN.

*Toate fenomenele sunt asemenea unor reflectări într-o oglindă, fără existență proprie și ele pot fi cunoscute atât timp cât nu sunt gândite într-o manieră conceptuală.

*DAKINI înseamnă în limba sanscrită „magiciană” și se referă la puterile spirituale uluitoare pe care aceste entități feminine fascinante și teribile ale panteonului tantric le trezesc, prin forța lor spirituală, în conștiința aspirantului curajos, pur și perseverent; DAKINI-urile reprezintă, în același timp, aspectul feminin al conștiinței iluminate.

* Când o ființă umană care este atrasă de spiritualitate și un maestru autentic se întâlnesc, aceasta este asemenea situației în care se află un orb care găsește piatra ce împlinește dorințele.

* Trebuie să vezi cum de fapt, fiecare experiență pe care o trăiești conține în ea extazul cel fără de formă.

* Nu este suficient să practici yoga când și când; practica ta spirituală trebuie să fie continuă, asemenea curgerii unui râu.

* Învățătura, reflecția și meditația sunt aspectele de bază ale practicii spirituale adevărate. Sârguința, credința și încrederea sunt cei trei poli ai vieții spirituale. Cunoașterea, disciplina și bunătatea sunt cele trei caracteristici ale practicii spirituale. Absența atașamentului, absența dorințelor obsesive și absența dependenței de ceva sau cineva sunt cei trei factori ai armoniei în practica spirituală autentică.

* Atunci când în mintea ta nu mai este nici urmă de zgârcenie sau prejudecată, aceasta se numește perfecțiunea generozității.

* Atunci când, plin de măiestrie reușești să elimini orice emoție perturbatoare din mintea ta, aceasta este perfecțiunea disciplinei spirituale.

* Atunci când te-ai eliberat pe deplin de mânie și resentimente, aceasta se numește perfecțiunea răbdării.

* Atunci când nu mai ești nici leneș, nici indolent, aceasta este perfecțiunea străduinței.

* Atunci când nu mai poți fi tulburat în vreun fel și nici nu ești atașat de meditație, aceasta este perfecțiunea concentrării.

* Atunci când ești pe deplin liber de concepte, aceasta se numește perfecțiunea cunoașterii discriminatorii.

* Învață să stingi flăcările mistuitoare ale mâniei cu apa bunătății pline de iubire.

* Învață să traversezi râul dorințelor celor fără de număr pe podul făcut din exercițiile tale spirituale.

* Învață să aprinzi torța cunoașterii discriminatorii în bezna întunericului prostiei.

* Învață să sfărâmi muntele mândriei cu ciocanul răbdării pline de perseverență.

* Învață să ieși din viscolul invidiei și geloziei purtând veșmintele călduroase ale răbdării.

Se spune că forța spirituală a Marelui maestru Padma-Sambhava crește pe măsură ce condițiile lumești se deteriorează. El este Sublimul Alchimist, Ghidul spiritual care transformă ura în înțelepciune, pasiunile inferioare în iubire, întunericul în lumină. Cu cât forțele răului devin mai puternice, cu atât mai pregnante sunt formele Divine în care marele maestru se manifestă. În hăurile disperării și suferințelor umane de tot felul, diamantul înțelepciunii sale strălucește ca un soare.

Greutățile, opozițiile de tot felul și primejdiile pe calea spirituală pot fi depășite cu succes grație ajutorului neprețuit al acestui maestru desăvârșit.

Pentru a atinge desăvârșirea în cel de-al doilea nivel VIDYADHARA, cel al stăpânirii depline a vieții, Padma-Sambhava a plecat împreună cu Mandarava la peștera Maratika din Nepal, despre care se spune că oferea cu ușurință accesul la lumea subtilă, paradisiacă a lui BODHISATTVA AVALOKITESHVARA.

A savurat nectarul nemuririi

Aici, ei au practicat timp de trei luni și șapte zile SADHANA Vieții Eterne (care consta în anumite forme de asceză tantrică consacrate lui DHYANI BUDDHA AMITAYUS, o emanație a lui DHYANI BUDDHA AMITHABA).

După această perioadă, lui Padma Sambhava și iubitei sale le-a apărut într-o viziune însuși BUDDHA AMITAYUS (numit de tibetani și „Cel cu viață fără sfârșit”) care, conform legendei tibetane, „a așezat urna vieții nesfârșite pe capul lui Padma și al Mandaravei, le-a dat să bea din nectarul nemuririi, inițiindu-i și făcându-i astfel să nu mai depindă deloc de ciclul morților și al nașterilor până la sfârșitul acestei KALPA” (acest limbaj simbolic exprimă de fapt, atingerea de către cei doi a desăvârșirii în nivelul VIDYADHARA al stăpânirii vieții, numit și nivelul VIDYADHARA al longevității). În cadrul acestor asceze tantrice, Padma a realizat identificarea perfectă, grație transfigurării sale intense, cu HAYAGRIVA (în tibetană, TAMDRIN; HAYAGRIVA este o zeitate protectoare teribilă aparținând „familiei”de energii Divine PADMA în cadrul tradiției VAJRAYANA), iar Mandarava a realizat identificarea perfectă cu VAJRA-VARAHI. Tibetanii cred că VAJRA-VARAHI – în tibetană, DORJE-PHAG-MO – s-a încarnat succesiv în fiecare stareță de la mănăstirea Yam-dok Lake din Tibet. Ei o numesc adesea pe VAJRA-VARAHI „Giuvaerul cel mai de preț al vorbirii” sau „Energia feminină a Binelui Divin”, sugerând astfel unele dintre calitățile sale esențiale: o înaltă capacitate inițiatorie și o mare putere de anihilare a răului. Amândoi au dobândit astfel puterile paranormale care le permiteau să-și transforme corpul în curcubeu (în limbaj tantric „corpul de curcubeu” exprimă chintesența sublimă a energiilor divine ale celor cinci „familii” de DHYANI BUDDHA-și) sau să devină invizibili. După aceea, Padma și Mandarava și-au făcut sălaș într-o peșteră din Munții de Şisturi Prețioase, care se găsesc în ținutul Kotala, între Zahor și restul Indiei. Aici ei au rămas 12 ani, timp în care au practicat cu consecvență YOGA. În tot acest timp, regele din Kotala, Nubsarupa, a avut grijă să nu le lipsească nimic din cele necesare traiului. După ce a făcut ca întregul ținut al Zahorului să îmbrățișeze budismul, Padma a dorit să facă același lucru și în ținutul său natal și porni într-o călătorie către Orgyen împreună cu Mandarava. În timp ce cerșeau, ei au fost reținuți de către rege și miniștrii săi și arși pe un imens rug din lemne de santal. Ghidul spiritual și consoarta lui au putut demonstra forța extraordinară a practicii lor spirituale, transformând printr-un miracol rugul într-un lac cu apă rece, în centrul căruia Padma și Mandarava au apărut din nou vii și nevătămați pe un lotus imens, purtând la gât câte un șirag de cranii, simbol al eliberării tuturor ființelor din mrejele SAMSARA-ei. După realizarea acestui miracol, Padma-Sambhava a fost numit Padma Thotreng Tsal („Lotusul invincibil al Şiragului de Cranii”). El a rămas apoi timp de 13 ani în ținutul Orgyen-ului, în calitate de îndrumător spiritual al regelui, făcând ca tot poporul să îmbrățișeze calea DHARMA-ei, ajutându-i pe mulți oameni să se elibereze de ignoranță. În această perioadă, Padma-Sambhava a oferit împuternicirea spirituală și învățăturile specifice pentru KADUE CHOKYI GYAMTSO (literar, acești termeni tibetani s-ar traduce prin: „Învățătura Divină, Unică și Infinită, care cuprinde în ea toate celelalte învățături”), prin care regele, regina și toți cei cărora KARMA le-a permis au atins starea de iluminare spirituală. Atunci Padma-Sambhava a fost numit Padma Raja („Regele Lotus”).

A învins moartea cu ajutorul puterilor sale spirituale

Legendele tibetane povestesc și despre alte miracole săvârșite de către Padma-Sambhava: astfel, la întoarcerea din Orgyen, Padma-Sambhava a mers în orașul Pataliputra din Kusumapura (în India) unde locuia un rege crud și lipsit de credință spirituală, având numele de Ashoka, cel care, după ce stârnise ceartă între călugării budiști mai tineri și cei mai bătrâni din ținutul său, i-a omorât și pe unii și pe alții.
Pentru a-l ajuta pe regele Ashoka să se orienteze către credința spirituală autentică, Padma s-a transformat în călugărul Wangpo Dey și a mers la palatul lui Ashoka, cerând de pomană. Fiind plin de suspiciuni față de orice călugăr care venea la curtea sa, Ashoka a poruncit ca acest călugăr să fie fiert într-o oală mare cu ulei până ce nu va mai rămâne nimic din el.

În ziua următoare, regele a dorit să vadă cât de bine fusese dusă la îndeplinire porunca sa. Copleșit de uimire, el a găsit o floare de lotus crescând în uleiul din oală, iar în mijlocul florii ședea călugărul pe care-l pedepsise, acesta fiind, de fapt, Padma-Sambhava. În fața acestui miracol nemaiîntâlnit, regele Ashoka și-a dat imediat seama de greșeala sa și a fost cuprins de remușcări. Padma-Sambhava l-a ajutat apoi pe acest rege necredincios să construiască într-o singură noapte, pentru a-și ispăși păcatele săvârșite, un număr impresionant de STUPA, trezind astfel în Ashoka o credință spirituală de nezdruncinat. Ashoka a mers apoi în pelerinaj la Bodh-Gaya (locul unde Buddha a practicat meditația și a atins iluminarea), a dăruit foarte multe pomeni săracilor și-a pus viața în slujba răspândirii doctrinei spirituale autentice. De aceea el a devenit apoi cunoscut sub numele de Ashoka cel Drept. Biografia Marelui maestru menționează și despre un alt rege care l-a otrăvit pe Padma-Sambhava, dar acesta a reușit să scape absolut nevătămat și după această încercare, demonstrând încă o dată puterile excepționale spirituale pe care le deținea.

Odată, când a fost aruncat în râu, Padma a făcut ca râul să curgă la deal și a levitat deasupra apei. Astfel el a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Prea-puternicul Tânăr GARUDA”.

Pe lângă toate acestea, Marele maestru tibetan s-a manifestat sub forma lui Acharya Padmavajra, Ghidul spiritual care a revelat HEVAJRA TANTRA (un tratat celebru al budismului tantric, care descrie calea adorării cuplului inseparabil realizat de cunoașterea divină, PRAJNA și mijloacele ei de cunoaștere, UPPAYA, dar și sub forma BRAHMIN-ului Saraha, a lui DOMBI HERUKA, a lui VIRUPA, KAKLOCHARYA și a altor MAHA SIDDHA-și.

Atunci când 500 de predicatori nebudiști (este vorba de adepți ai căii BON, un fel de șamanism tibetan autohton, lipsit de o orientare spirituală adevărată) erau pe punctul de a demonstra „inferioritatea” învățăturilor spirituale budiste într-o dezbatere publică ținută la Bodh-Gaya, Padma i-a provocat și în urma confruntării ce a urmat, el, împreună cu discipolii săi au ieșit învingători.

Unii dintre predicatorii Bon au apelat la vrăji, însă Padma-Sambhava le-a contracarat acțiunile prin intermediul unei puternice MANTRA-e învățată de la o DAKINI cunoscută sub numele de „Îmblânzitoarea Morții”. Restul populației s-a convertit la budism, iar flamura adevăratei doctrine spirituale s-a înălțat iarăși victorioasă către ceruri. În acea perioadă, Padma-Sambhava a devenit cunoscut sub numele de Învățătorul Senge Dradrok (Învățătorul cu Glasul Asemănător Unui Leu”).

Fragment din lucrarea “Dansatoarea celestă”

În continuare vă prezentăm un text fascinant care prezintă felul în care învățătura yoghina nondualistă a pătruns în Tibet prin intermediul lui Padma-Sambhava .
Este vorba despre un fragment din lucrarea „Dansatoarea celesta”.

„ Stabilirea, raspandirea si perpetuarea invataturii
Invatatura spirituala nu are nici un alt scop decat bunastarea umanitatii. Bunastarea umanitatii este singurul motiv al activitatii lui Buddha si aL Bodhisattva-silor. De aceea exista aceste trei parti in acest capitol care descriu modul in care Tsogyel a servit toate fiintele vii.

Prima parte descrie maniera in care ea a stabilit ferm traiditia pretioasa a invataturilor spirituale ale lui Buddha, exorcizand spiritele rele si convertiudu-i pe cei diabolici si necredinciosi. Cea de-a doua parte descrie modul in care stabilind traditia, ea a raspandit invataturile din Sutra-e si Tantra-e, extinzand prin aceasta comunitatile monastice si sustinandu-le. Si cea de-a treia parte descrie modul in care ea a ascuns o inepuizabila comoara de invataturi spirituale (apocaliptice) extrem de valoroase pentru a fi revelate in viitor, astfel incat Cuvantul Cuceritorilor sa nu dispara ci sa se raspandeasca pana cand samsara va fi golita de dorinta lumeasca.

Nyatri Tsenpo, descinzand din clanul Sakya din India, a fost intronat ca Rege al intregului Tibet. El a propagat religia Bon. Ultimul din linia sa a fost Lhatotori, sub a carui domnie a fost introdusa in Tibet invatatura lui Buddha. Numele indian de Sakyamuni a devenit bine-cunoscut in cele patru districte ale Tibetului Central si oamenii au primit transmisia practicii celor zece virtuti. In acest timp doctrinele Bon-ului reformat au fost larg propagate. Practica acestor doctrine era in acord cu invatatura lui Buddha.

Adeptii doctrinei Bon Reformate considerau ca Buddha Sakyamuni si Maestrul Bon Shenrab erau doua forme ale unei unice esente si sulurile de pergament pictate zugravind aceasta relatie au devenit populare. Aceasta noua miscare a devenit cunoscuta ca Noua traducere a Zhang- zhung-ului.
In timpul vietii Imparatului buddhist Songtsen Gampo, care a fost o emanatie a lui Arya Avalokitesvara, doua imagini ale Domnului Buddha au fost aduse in Tibet si instalate in Lhasa si in templele Ramoche, pe care Regele le-a construit pentru acest scop. El a ridicat o suta opt alte temple care au servit in convertirea celor patru districte si a tinuturilor de granita.

Multe reprezentari din ceramica sau turnate in metal si pergamente pictate zugravind diversi zei, toate in model nepalez sau chinezesc, au devenit populare.
Atunci cand imaginea manifestata natural numitaJowo Zhalzema (Tara) a aparut in mod miraculos in Trandrunk, Regele, uimit, a construit un templu sublim special pentru ea. Numele sacru al celor Trei bijuterii privite ca zeitate, practica mantra-ei cu sase silabe (OM MANI PADMA HUNG) si imaginea Marii Puteri Cosmice a compasiunii (Mahakarnunika – Tujechembo) s-a raspandit prin Tara Tibetului, pana la granitele chineze. Atat invatatura lui Buddha, cat si cea Bon reformata s-au raspandit, existand impreuna, libere de prejudecata. Nu se facea nici o distinctie intre valorile diferitelor practici. Astfel se spune cu privire la mersul ritual cu rotatia imprejur, sa se faca rotatia in sens antiorar, indicand Dzokchen,si in sens orar, indicand mahamudra, in timp ce se realiza prosternarea indica Umachebo (mahamadhyamaka). Regele a stabilit o lege bazata pe cele zece virtuti. Tonmi Sambhota a tradus multe tantra-e ale Tujechembo-ului extensiv, prescurata si concis: si Regele, ministrii sai, curtenii si reginele au trait strict potrivit poruncilor si angajamentelor fata de aceasta zeitate.

Douazeci si cinci de ani dupa moartea Regelui zeu influenta samanilor Bon eretici a crescut si atat invatatura lui Budda, cat si invatatura Bon Reformata au fost amarnic persecutate. Aeptii Bon-ului Reformat au fost indepartati, asa cum sunt si astazi. Unii au fost exilati la Kham, altii la Jar si altii in alte locuri, pana cand nici un adept nu a mai ramas in Tibetul Central. Atunci invatatura lui Buddha a fost inabusita si amenintata cu disparitia, intre Rege si ministrii sai s-a iscat un conflict, dar influenta (spirituala) a prevenit o viitoare persecutie, desi credinta a ramas la un nivel scazut. Religia samanilor Bon gresit calauziti a cuprins tara, astfel incat mai tarziu, in timpul Imparatului buddist Trisong Detsen, au fost create conditii care au facut foarte dificila propagarea invataturii lui Buddha.

Religia samanilor Bon, cu metafizica ei devianta, sustinea inexistenta taramurilor pure (paradisiace). Zeitatile lor principale erau spirite – gyalpo, gongpo si stapani ai pamantului, precum si Cha si Yang, Zeii Sansei si ai Norocului, si alte zeitati lumesti. Religia lor prescrie schimbul de fiice de maritat cu fii, si ceremonii de casatorie elaborate. Invataturile lor au fost transmise ca fabule si legende considerate inspirate.
Se credea ca Cha si Yang, Zeii Sansei si ai Norocului pot fi adorati prin dans si cantece. Toamna adeptii acestei religii realizau un sacrificiu de sange a o mie de magari salbatici. Primavara ei realizau un ritual in care picioarele unei caprioare erau oferite zeilor ca pret de rascumparare pentru noua viata.

Iarna sacrificiul de sange era facut catre zeul Bon (Bon-lha) si vara ei omorau animale ca ofranda si realizau sacrificiul catre maestrul Bon (Shen-rab). Astfel, ei acumulau karma a zece actiuni vicioase si pacate de nerascumparat.
Potrivit viziunii lor metafizice, universul era considerat a fii o creatie mentala imateriala sub forma zeilor si a demonilor, asadar tot ceea ce concepea mintea, era un zeu sau un demon. Cele mai inalte teluri ale lor erau renasterea in sfera neantului absolut; esuand aceasta urma acea renastere in sfera infinitatii sau in cele din urma renasterea in limbo unde nu este existenta si nici nonexistenta. Senmnul succesului ritualurilor lor era manifestare zeilor adorati (si imbunati astfel), care in cel mai bun caz ar fi mancat carnea unei fiinte simtitoare sau i-ar fi baut sangele, ori in cle mai rau caz ar fi aparut ca un curcubeu. Oamenii obisnuiti, cu o inteligenta redusa, erau impresionati de astfel de semne si crezand in filozofia samanilor Bon, erau condusi catre dezastru.Oricum, aceasta religie perversa a samanilor Bon, invadase tara, fiind promovata de majoritatea ministrilor zhang. In acest timp pictura si sculptura buddhista sacra disparusera, invataturile lui Buddha nu mai erau predate, templele Lhasa si Thandruk erau cazute in ruina, iar templele provinciale fusesera distruse.

Tibetul era intr-o stare de anarhie atunci cand Ayra Manjusri s-a incarnat ca Imparatul buddhist Trisong Detsen pentru a restabili traditia invataturilor lui Buddha. Regele a invitat la curtea sa multi invatati din India, printre care era si Bodhisattva din Zahor, Santarksita. Templele din Lhasa, Trandruk si Rmoche, care fusesera construite pentru implinirea juramantului sacru al Imparatului Sontsen Gampo au fost reparate si reconsacrate. Apoi s-au facut pregatirile pentru constructia templului Samye, dar zeii inferiori, oamenii tibetani si Bonopo-sii au ridicat atat de multe obstacole, incat constructia a fost amanata. Staretul, Bodhisattva Santarksita din Zohar, a facut aceasta afirmatie profetica: “Nici o fiinta incarnata, zeu sau demon dezincarnat, nu va putea niciodata sa faca rau unei fiinte care a atins corpul de diamant (vajra) indestructibil. Invita-l pe Maestrul Nascut din Lotus din Orgyen aici, altfel , tu si cu mine, preot si protector ne vom lovi de obstacole la fiecare pas.”

Actionand conform acestui sfat, Regele a trimis trei dintre courtenii sai demni de incredere care studiasera limba, in India, pentru a-l invita pe Guru-l Orgyen Rimpoche in Orient. Cei trei traducatori au sosit la picioarele Guru-lui, fara nici un fel de incident si infatisandu-i invitatia, ei s-au reintors impreuna cu el in Tibet. Regele, ministrii sai, curtenii si reginele au fost in mod involuntar cuprinsi de credinta.
Un cortegiu de intampinare la distanta a fost rimis pana la Zhongda; un al doilea cortegiu de bun venit l-a intalnit in Lhasa; si Regele insusi, impreuna cu anturajul sau, l-au intampinat in crangul Ombu. Calauzind calul oaspetelui sau de capastru la Samye, el a castigat o legatura imediata cu Guru-l si preotul sau. Regele, ministrii curtenii si reginele l-au privit cu totii pe Guru cu devotiune si coplesiti de splendoarea sa divina, de radiatia fiintei sale, au fost impulsionati sa I se supuna fara ezitare. Staretul s-a prosternat, de asemenea, in fata sa, si a petrecut un anumit timp cu el in discutii religioase.

Dupa ce Regele, ministrii si anuturajul sau, impreuna cu Staretul Maestrul si traducatorii au sosit la Samya, Guru-l a examinat situatia proiectului de templu si a facut pronosticul sau.
“In timpul vietii stramosului meu Songtsen Gampa”a spus Regele, “ au fost construite o suta opt temple. Dar, deoarece ele au fost risipite, nu a fost posibil sa ajungem la ele si astfel ele au cazut in ruina. As dori sa construiesc un acelasi numar de temple inconjurate de un singur zid.”
Guru-l a fost de acord si din stare sa de samadhi, el a proiectat in mod magic o viziune a patru temple, fiecare dintre ele avand doua temple satelite, inconjurand un templu pagoda central, toate aflate in interiorul unui zid imprejmuitor, un spectacol pe care toti l-au vazut. Acest proiect reprezenta mandala muntelui Meru, impreuna cu continentele sale inconjutatoare si cu insulele satelite. “Mare Rege, daca noi am realiza aceasta viziune in lemn si piatra, va fi pe placul inimii mele?” a intrebat Guru-l.
Regele a fost incantat. “Aceasta este de neconceput. Bineinteles ca este imposibil sa implinim un astfel de vis! Daca vom reusi intr-adevar acest complex de temple se va numi Samye, Cel de Neconceput.”
“Largeste-ti orizonturile, Mare Rege!” a raspuns Guru-l.”Actioneaza si nimic nu-ti va sta in cale. Asa cum tu, ca Rege, domnesti asupra fiintelor umane, fiintele incarnate ale Tibetului, si eu controlez entitatile fara forma, zeii si demonii dezincarnati. De ce nu am reusi?”

Astfel Samye a fost construit. Constructia sa exterioara odata terminata si purificata, templele au fost umplute de receptacole ale Corpului, Vorbirii si Mintii lui Buddha – imagin, carti si stupa-uri adunandu-se. Apoi comunitatea monastica a fost reunita. O suta opt traducatori straluciti, favorizati karma-ic, au fost alesi potrivit judecatii intuitive a Guru-lui. Mai departe, treii mii de oameni au fost reuniti din cele treisprezece principate, si din acestia trei mii, trei sute au fost investiti calugari de catre Staret. Guru-l a devenit Maestrul lor (Vajracarya). Dar atunci cand traducatorii si-au inceput lucrul asupra scripturilor, ministrii Bon, care erau ostili invataturii lui Buddha, si shamanii Bon la care s-a facut referire mai sus au inceput sa creeze obstacole. In mai multe ocazii, traducatorii au fost exilati catre zonele de granita, prin masinatiunile acestor fiinte diabolice. Dupa ce munca traducatorilor a fost oprita pentru a treia oara, Regele a fost fortat sa acorde religiei Bon un statut egal cu cel al religiei buddhiste, si s-a decis ca adeptii Bonpo sa fondeze manastirea numita Bongso, in Yarlung.

Dupa ce Regele si ministrii sai au ajuns la o anumita intelegere, douazeci si unu de invatati au fost invitati imediat din India. Cei o suta opt traducatori care fusesera dispersati, au fost readunati in Samya, si tei mii de aspiranti s-au strans din cele treisprezece principate pentru a fi simultan investiti. Din Zhan-Zhung si alte zone Bon, au fost invitati la Ombu sapte invatati Bon si sapte magicieni Bon. Regele a trimis trei curteni pentru a-I intalni si escorta pe marele traducator Drenpa Namkha Wongchuk; Guru-l lui Rimponche, care locuia cu mine in Womplu Taksanng, el i-a oferit un cal magic numit Garudas (cel) Galopand de noua ori (mai repede); si tuturor celorlalti traducatori si candidati el le-a distribuit un cal si un animal de povara. In acest fel, noi am sosit cu totii repede in Samye.

Guru a insistat asupra unui ocol prin Lhasa, unde el a facut sapte preziceri favorabile in ceea ce priveste succesul in stabilirea Tantra-ei. Imaginea Jowo a lui Sakyamuni din Lhasa a vorbit in acel timp, prezicand sosirea favorabila. Guru-l s-a reintors la Samya si a fost intampinat de un convoi de bun venit in fata recipientului din piatra la Zurhkar.
Pe campia Yobok, langa Samye, a fost ridicat un tron inalt. Atunci cand Guru-l Rimpoche si-a ocupat locul in el, cei douazeci si unu de invatati din India si traducatorii tibetani s-au inclinat in fata sa si cei douazeci si unu de invatati au spus cu totii acelasi lucru. “Oh, Oh! Doar de aceasta data ne bucuram de favoarea de a-l intalni pe Guru-l din Orgyen, Pema Jungne, in persoana. Oh, Oh! Aceasta este fructul multor epoci de merite acumulate!” si privind cu devotiune catre chipul Guru-lui, ei au plans. In particular, intalnirea dintre Guru si Vamalamitra era asteptata cu mare bucurie, precum o reuniune a tatalui si fiului sau, si mai tarziu, mana in mana, ei s-au plimbat catre Templul pagoda Utse.

In camera altarului de la primul etaj din Utse, Regele, curtenii sai si Staretul au realizat prosternarea si apoi ei au urcat si s-au asezat in camera superioara a altarului, resedinta lui Buddha Vairocana. Aici Guru-l a anuntat ca pentru a face mai usoara propagarea invataturii lui Buddha trebuie celebrate la Sambye trei ritualuri ale consacrarii si, de asemenea, trei ritualuri ale sacrificiului focului vor trebui sa fie realizate pentru a-I invinge pe demoni. Consacrarile au fost celebrate, dar datorita neatentiei, Regele a neglijat sa ii ceara Guru-lui sa conduca cele trei focuri sacrificiale si Guru-l a omis sa le realizeze. “Acum daca veti intreba despre viitor”, a spus Guru-l mai tarziu, “invatatura lui Buddha se va raspandi cu siguranta, dar puterea tentatiei diavolilor va creste proportional”.

In timpul lunii finale a anului, la festivalul cunoscut sub numele de Loze Daze, atat budistii cat si Bonpo-sii s-au indreptat catre Samye pentru a celebra ritualurile de aorare a Regelui tibetan. Cei cinci invatati Bon, care fusesera invitati personal la Samye de catre Rege, nu au recunoscut simbolurile sacre ale Corpului, Vorbirii si Mintii lui Buddha si nu au acceptat regula celor zece virtuti. Ei nu au realizat nici o prosternare sau inconjurare rituala, asezandu-se intr-un sir cu spatele la imaginile sacre. Regele si majoritatea ministrilor sai au fost ofensati. Curand in zilele urmatoare Regele i-a intalnit pe adeptii Bon in fata imaginii lui Vairocana in pagoda Utse.

“O, Rege-zeu, ce reprezinta aceasta figura goala cei opt insotitori goi ai sai?” au intrebat adeptii Bon. “Care este scopul sau? De unde vin ei? Nu sunt ei panditi indieni?”
“Figura centrala, principala este imaginea lui Buddha, Virocana si insotitorii sai sunt opt mari Eroi Spirituali” a raspuns Regele. “Noi consideram aceasta imagine a fi actualul corp al lui Buddha, asa ca noi ne prosternam in fata ei si o adoram. Karma noastra negativa este astfel eliberata si prin aceasta sunt acumulate merite.”
“Ce sunt aceste doua forme oribile de la usa? Nusunt ei ucigasi?” au intrebat adeptii Bon in continuare. “Din ce sunt ei facuti si care este scopul lor?”
“Acesti doi pazitori ai pragului sunt reprezentanti ale gloriosului Lekden Nakpo, Marele (zeu) teribil, Maestrul Tuturor Puterilor Magice”, a spus Regele. “El este executorul celor care isi incalca juramintele sacre, dar el este, de asemenea, un aliat al celor care urmeaza mahayana. Aceste imagini ale lui au fost facute din diverse pietre pretioase de catre inteleptii divini si binecuvantate de catre marele intelept indian Perma Jungne. Aceasta zeitate realizeaza necesara functie de raspandire a doctrinei lui Buddha si de purificare a pacatelor fiintelor simtitoare.”
“Ce poate proveni de la o statuie de lut, realizata de catre oamenii dibaci?” au intrebat adeptii Bon plini de dispret. “Ai fost inselat si ispitit, o Rege. Maine, noi adeptii Bon vom realiza un ritual spectaculos pentru tine, un sacrificiu care va reinnoi complet resursele tale spirituale.”

Mai tarziu, in timp ce se plimbau pe afara si observau multiplele stupa, adeptii Bon l-au intrebat pe Rege: ”Ce sunt acele monumente de acolo care au o gramada de excremente de vultur ridicandu-se pe acoperis, roti de grasime la mijloc si o gramada de balegar de caine la baza?”
“Acelea sunt numite “raclele sugata-silor” sau simboluri ale corpului ordinii universale dharmakaya a lui Buddha.” “Sensul acestor nume se explica prin ele insele”, a raspuns Regele. “Nu exista nici o reprezentare a Corpului Sipiritual Divin si Universal al lui Buddha, dar datorita formei manifestate a stupa-ei, acest edificiu ilustrativ este receptacolul ofrandelor tuturor fiintelor, el este de asemenea, numit “loc de adorare” sau “receptacolul ofrandelor”. Din componentele structurii sale superioare, cele treisprezece discuri indicand cele treisprezece roti ale propagarii invataturii sunt impodobite du bolte si ornamente simbolice de incoronare a celor opt semne distinctie si ideale ale lui Buddha. Cupola (sau bolta) indica cele patru calitati nemarginite ale fiintei realizate – bunatatea plina de iubire, bucuria plina de intelegere, compasiunea si calmul (seninatatea sau echilibrul interior). Si baza, decorata cu lei, care sunt in acelasi timp un vehicol si un tron, reprezinta o trezorerie a bunastarii si a implinirii dorintelor.”
“Acest monument, construit cu atat de multa truda, este total nefolositor”, au spus adeptii Bon. “El este la fel de nefolositor ca si o baricarda pentru luptatorii curajosi, si este la fel de inutil ca si o ascunzatoare pentru cei lasi. Este foarte ciudat. Probabil ca vreun spirit rau indian l-a vrajit pe Rege.”
La aceasta, inimile Regelui si ministrilor sai s-au strans.

Apoi adeptii Bon s-au strans in cele trei Temple ale femeilor (Jowo Ling) pentru a realiza un ritual de adorare a Regelui. Preotii Bon au ramas in cele opt temple mici, iar invatatii in Templul Tamdin (Tamdin Ling). “Deoarece acest ritual este pentru un mare Rege”, i-au spus preotii Bon, Regelui, avem nevoie de un cerb cu coarne frumoase, o caprioara cu un capastru de turcoaze, o mie de masculi si femele de yak, oi si capre, si un echipament complet de robe regale.” Regele le-a indeplinit cu rapiditate cererea. “Ne trebuie specimene din toate lucrurile existente in lume”, au cerut ei apoi, si Regele le-a indeplinit cu rapiditate si aceasta cerere. “Avem nevoie de opt feluri de vin si noua feluri de cereale”, au spus ei apoi, si acestea le-au fost aduse.

Apoi Regele si curtea sa au primit o invitatie formala de a fi martori la ritualul Bon, si Regele si Reginele, ministrii si curtenii au sosit pentru a-I gasi pe cei noua invatati Bon asezati intr-o linie centrala, si apoi, in line, la dreapta si la stanga acestora, noua magicieni si alti preoti Bon. Multiplii calai, numiti “Servitori ai Sacrificiului”, purtau fiecare un cutit, purificatorii Bon au adus apa in polonice de aur, pe care au varsat-o peste caprioare si celelalte animale sacificiale pentru a le purifica, si alti samani numiti Boni Negri au aruncat cerealele asupra lor. Samanii numiti Bon Petitionari au pus intrebari si au primit raspuns de la zeii si demonii care ii inconjurau. Apoi calaii au strigat: “Aici este un cerb!” taind gatul animalului in cadrul sacrificiului. Trei mii de oi, yaci si capre au fost sacrificate in acelasi timp si in acelasi mod. Apoi, cele patru picioare ale caprioare au fost rupte in sacrificiu. Strigand: “Aici este o oaie!”, “Aici este o capra!” etc. si pe masura ce lua fiecare tip de animal, ei au jupuit astfel membrele a trei mii de animale vii. Cai, boi, catari, caini, pasari, porci au fost sacrificati in diferite moduri. Dupa aceasta ucidere, duhoarea parului ars s-a raspandit la Samye, in timp ce variate tipuri de carne erau oferite. Dupa ce ea a fost fripta, samanul numit macelarul Bon a taiat carnea, samanul Bon numit cel care sorteaza a transat carnea si a distribuit-o diferitilor functionari, iar Bon ghicitorul a facut calculele. Apoi calaii, umpland deja vasele de cupru cu sange, le-au aranjat pe piei, in timp ce ali preoti jupuiau carnea de pe mai multe piei. Odata ce si-au terminat treaba, toti au cantat invocatii.

In timp ce Regele, ministrii sai si reginele priveau cu teama vasele de cupru, sangele a inceput sa fiarba si sa scoata aburi, apoi din acesti aburi, fantomatice curcubee au stralucit si au scanteiat diverse voci ale unor spirite rele dezincarnate care sunau strient, precum vocile unor betivi, si respiratii grele sau rasuri ragusite au putut fi auzite. “Acestea sunt vocile seilor swastika, Cha, Zeul Sansei si Yang, Zeul Norocului, au strigat jubliand preotii Bon. Carnea si sangele ne-au fost oferite pentru a le manca si a bea.

“Are acest ritual sangeros vreo virtute in el?” a intrebat Regele.
“Este bun pentru Rege”, au raspuns ei, “Dar este de un mic beneficiu pentru noi. Nu este inima ta plina, o, Rege, nu esti uimit?”

Dar Regele era deprimat, iar ceilalti erau plini de confuzie si dubii cand s-au reintors la Pagoda Utse. Toti invatatii si traducatorii care fusesera martori la ritual erau unanimi in opinia lor. “O doctrina nu poate avea doi invatatori.”, au spus ei. “Daca estul este jos, in mod natural, vestul este sus. Focul si apa nu pot fi niciodata aliati. Nici un scop nu este servit amestecand traditia lui Buddha cu doctrina acestor fanatici extremisti. Oamenii intelepti se feresc de companiile negative. Noi nu ii vom insoti pe acesti prosti nici un moment. Noi nu vom bea apa din valea in care acesti incalcatori ai juramintelor sacre traiesc. Mai curand ne vom cauta pacea si fericirea in zonele din afara granitelor.”

Apoi ei au trimis acest ultimatum Regelui si l-au prezentat de noua ori” “Ori invatatura lui Buddha este stabilita in mod exclusiv in Tibet, ori doctrinei Bon ii este permis sa infloreasca. Este absolut imposibil pentru ele sa coexiste.”
Cu cea de-a doua ocazie a prezentarii acestei petitii, Regele i-a chemat pe ministrii si curtea sa in fata lui si le s-a adresat astfel: “Ministri s supusi tibetani, va rog ascultati-ma! Deoarece obiceiurile buddhistilor si ale Bonpo-silor sunt precum fata si spatele palmei mainii si incriminarile reciproce abunda, cine ar putea sa sustina increderea in vreunii dintre ei? Voi, invatati indeni, traducatori tibetani si calugari care faceti parte din acest ordin, care mi-ati dat un astfel de sfat care nu permite nici un compromis, ce trebuie facut?”

Ministrii Bon zhang, au raspuns: “O, Rege-zeu, atunci cand raul si albia sa sunt de aceeasi marime totul este in armonie. Inainte, atunci cand aceasta problema a aparut, a fost necesar sa exilezi multi traducatori. Daca vei urma acelasi curs al actiunii, atat Bonpo-sii cat si Buddhistii vor putea sa doarma in propriile lor paturi si va fi pace.”
Atunci Go cel Batran a cerut tacere. “Atunci cand Bon-ul se afla in crestere, Regele este neconsolat si plin de dubii si teama. Atunci cand buddhismul se raspandeste, ministrii isi pierd increderea si scopul lor oscileaza. Atunci cand Bon-ul si Buddhismul au un statut egal, precum focul si apa, ei devin dusmani de moarte. Este evident ca aceasta agonie trebuie sa inceteze in final. Adevarul trebuie sa fie separat de ceea ce este fals intr-o curte de justitie. Valabilitatea relativa a celor doua doctrine va fi cantarita prin procedura pietricelelor. Daca realul va fi distins de ireal, nimic nu mai ramane de facut. De aceea, maine, va fi initiata o confruntare cu Regele prezidand, minstrii si curtenii in primul rand, fractiunea Buddhista aliniata intr-un sir in dreapta Regelui si cea Bon in sir in stanga Regelui. Se va judeca prin metafizica. Adevarului I se va acorda recunoastere prin obisnuita cupa de vin si inselatoria isi va primi pedeapsa.
Mai departe rivalii trebuie sa-si demonstreze puterile miraculoase ca dovada a faptului ca au dreptate, insusirile creatoare vor fi din plin potentate prin putere psihica. Atunci daca doctrina lui Buddha este dovedita a fi valabila, ea va fi aparata si intarita, iar cea Bon va fi inlaturata. Daca cea Bon se dovedeste a fi mai puternica, atunci Buddhismul va fi distrus si Bon-ul va fi stabilit. Un decret in aceasta directie va fi promulgat. Oricine nu se va supune acestui decret, indiferent ca este vorba de Rege, ministrii, regine sau supusi, el va fi judecat conform legii. Toti trebuie sa jure ca se vor supune ei.”

Aceasta propunere a fost gasita acceptabila de catre Rege, ministri, regine si curteni, cu totii jurand sa se supuna acestui decret. Ministrii Bonpos au sustinut concurenta, consierand ca intr-o astfel de lupta Buddhismul nu va putea rivaliza cu puterile magice si vrajitoria adeptilor Bon.
Atunci Regele a trimis acest raspuns petitiei invatatilor:

“Fiti atenti, o, voi zei, Maestrii ai intelepciunii si puterii!
Buddhistii si Bonposii vor negocia unii cu altii ca executanti,
Si cum nimeni nu acorda credit celorlalti.
Regele, ministrii si reginele sunt plini de neincredere fata de ambii;
Atat Buddhistii cat si Bonpo-sii sunt subjugati de dubii si teama.
De aceea, maine, va veti intrece cu preotii Bon,
Rivalizand cu ei in semne ale adevarului, dovezi ale puterii, in forta magica si psihica.
Oricare dharma va inspira incredere in Rege si ministrii,
In acea dharma ne vom pune incredrea si acea dharma va fi urmata.
Falsul si ceea ce nu este demn de incredere va fi cu promtitudine respins,
Si cei ce le sustin vor fi exilati catre granitele triburilor barbare.
Aceasta a ordonat Regele si minstrii. Reflectati si actionati cu intelepciune.
Invatatii au fost incantati sa primeasca aceasta comunicare si ei au trimis acest raspuns:

Asa sa fie, Stapan al oamenilor, sacru Rege-zeu!
Aceasta este metoda tuturor Regilor drepti,
Ceea ce este drept va invinge ceea ce este nedrept;
Adevarul cu siguranta va infrange acesti diavoli rebeli.
Cum toti marii intelepti si adepti sunt prezenti aici,
Vor pieri mai multi diavoli decat in Vajrasana.
Dharma noastra a invins acesti fanatici extremisti adesea inainte,
Asadar de ce ar trebui sa ne temem de acesti adepti. Bon obisnuiti?
Oricine este infrant va fi pedepsit de cei victoriosi,
Si este just ca cei care pierd sa fie exilati.

Regele a fost foarte incantat de acest raspuns. El le-a explicat apoi termenii confruntarii in detaliu adeptilor Bon si le-a spus sa se pregateasca. Adeptii Bon au trimis asigurarea ca cei noua invatati ai lor vor invinge in confruntare, informandu-l ca cei noua magicieni ai lor erau fara de rivali in puteri magice.
In cea de-a cinsprezecea zi a anului nou, in mijlocul marii camplii din Yobok, langa Samye, un tron inalt a fost ridicat pentru Rege. Invatatii si traducatorii si-au ocupat locurile in dreapta sa, adeptii Bon la stanga sa si ministrii si curtea in randul din fata sa. In spatele lor se intindea pe o mare distanta o mare multime imbracata in rosu sau in negru, adunata din cele patru districte ale Tibetului Central. Mai intai Regele a facut aceasta declaratie: “Ho! Locuitori ai Tarii Tibetului, zei si oameni, Buddhisti si Bonposi, ministri, regine si curteni, va rog sa fiti atenti. Inainte Regii au permis Buddhismului si Bon-ului sa coexiste. Apoi Bon-ul a castigat un ascendent.

Am incercat sa sustin Buddhismul si Bon-ul in egala masura, la fel ca si stramosul meu Songtse Gampo, dar Buddhismul si Bon-ul sunt ostile (opuse) si acuzatiile lor reciproce au creat dubii si suspiciuni in mintea Regelui si a ministrilor sai. Acum vom compara si vom evalua metafizicile lor si oricare sistem va castiga increderea noastra va fi adoptat pe de-a-ntregul. Oricine refuza sa imbratiseze doctrina castigatorilor va fi distrus de catre lege. Aderentii oricarora dintre aceste doua sisteme, Buddhismul si Bon-ul, dovedit fals, vor fi exilati catre granite, astfel incat chiar si numele doctrinei lor va fi uitat in aceasta tara. Acest decret oficial garanteaza castigatorului ca va primi meritele sale indreptatie. Intregul omagiu va fi acordat celor victoriosi si noi vom adera la doctrina lor.” Regele a repetat acest decret de noua ori si ministrii au colaborat la aceasta, repetandu-l pe tablele legii lor (documente, papirusuri), si toti au fost de acord.
Atunci Marele Orgyen insusi a levitat la inaltimea coroanei unui copac si s-a adresat contestatarilor: “Este bine ca metafizica Buddhista sa fie distinsa de aceea Bon. Mai intai, deoarece aceasta este prefata tuturor dezbaterilor formale, ascutiti-va inteligenta cu schimbul obisnuit de ghicitori si parabole. Apoi, descoperiti inima traditiei voastre cu bijuteriile exegezei deoarece acolo se afla bucuria oricarei semintii. La sfarsit, argumentele voastre, premizele lor si concluziile vor fi judecate, deoarece polemicile autentice sunt semnul unei metafizici de necombatut. Dupa aceea veti demonstra evidenta siddhi-urilor voastre, deoarece insusirile magice inspira incredere in Rege si in ministrii sai.”
Dupa ce a facut aceste afirmatii, el a manifestat esenta Corpului sau ca Sakyamuni, Stapanul tuturor Sakya-silor, si Regele si ministrii sai si Bonpo-sii au fost coplesiti de aura sa; el a manifestat o emanatie a Vorbirii sale in forma lui Padma Sambava, conducatorul grupurilor de invatati si traducatorii si adeptii au fost astfel incurajati si inspirati; si emanatia Mintii sale a luat forma lui Dorje Trollo, invingandu-i pe oponenti, manifestand miracole contrare naturii, astfel incat chiar si Bonpo-sii au castigat o credinta de nezdruncinat si l-au omagiat.
Atunci Atsara Pelyang si un adept Bon s-au angajat intr-un schimb de ghicitori si adeptul Bon a castigat. Gruparea Bon si-a omagiat zeii, ridicand steagul lor. Regele i-a desemnat prin cupa ceremoniala de vin si ministrii Bonpo au fost multumiti, oferindu-le contestatarilor lor in ghicitori daruri generoase. Regele era nelinistit. “Hrana de dimineata devreme este prevestirea unei dureri iminenete”, au spus invatatii. “Ei au castigat lupta in ghicitori, dar ghicitorile nu sunt o parte a invataturii lui Buddha. Acum, adeptii Bon trebuie sa discute religia cu invatatii.”

Marele intelept Vimalamitra s-a ridicat in capul radului sau:
Toate fenomenele provin dintr-o cauza,
Si cauza a fost explicata de catre Tathagata.
Ceea ce produce incetarea acestei cauze
A fost explicat de Marele Ascet in acesti termeni:
Nu faceti nici un fel de rau
Si cultivati virtutea intr-o masura deplina;
Propria voastra minte este astfel disciplinata.

Si aflandu-se in postura lotusului (plutind) in cer, aura sa expansionandu-se si stralucind, el a pocnit din degete de trei ori. Cei noua magicieni Bon si-au pierdut curajul si cei noua invatati Bon au fost redusi la tacere. Ei au ramas uluiti fara de raspuns. Apoi, tot astfel, cei douazeci si cinci de invatati indieni si cei o suta opt traducatori, fiecare a expus un mesaj esential din scriptura, si luand un pasaj controversat, fiecare a demonstrat evidenta miraculoasa, autentica, a realizarii sale. Adeptii Bon au fost redusi la tacere, invaluiti in obscuritate, deoarece ei erau incapabili sa realizeze miracole reale.
“Trebuie sa castigati aceasta dezbatere, au ordonat ministrii Bon. Aratati-va puterile magice. Acesti calugari i-au uimit pe zeii si oamenii din Tibet cu miracolele lor. Ei au argumentat convingator. Stiinta si comportamentul lor este o incatare pentru minte si ei radiaza bunavointa si bucurie. Se pare ca asteptarile noastre au fost inselate. Acum, daca aveti vreun talent oarecare, indiferent ca el este dovada unui siddhi, a puterilor magice sau a vrajlor negative, folositi-l repede.” Si mintile lor fiind tulburate, ei au devenit maniosi si plini de amaraciune, indemnadu-si preotii cu blesteme teribile.
“Acesti barbari indieni au insultat zeitatile Svastika Bon”, au spus adeptii Bon. “Noi nu vom dezbate cu acesti invatati. Mai tarziu ii vom ucide prin puteri magice. Vom dezbate doar cu traducatorii, doarece ei sunt tibetani.”
Intre timp, raspalatindu-I pe invatati, Regele a dat fiecaruia dintre ei o livra de praf de aur, un bol de aur galben de cersit si o roba de brocart. Steagul dharma-ei a fost desfasurat, conca a fost facuta sa rasune si o adevarata ploaie de flori a cazut asupra lor. Din cer zeii si-au proclamat omagiul in versuri si s-au revelat pe ei insisi in toata splendoarea realitatii lor. La acestea toti tibetanii au fost uluiti, si lacrimile lor de credinta in invatatura lui Buddha au cazut precum ploaia. Dar asupra randurilor adeptilor Bon au cazut grindina si pietre. “Zeii indica semnele reale ale realizarii”, au spus ministrii Bonpo, si ei si-au adus omagiul invataturii lui Buddha, plasand picioarele invatatilor deasupra capetelor lor si aducand la cunostinta faptele lor negative traducatorilor. Manjusri insusi i-a aparut Regelui, aratandu-I diferenta intre dharma adevarata si cea falsa.
“Buddhistii au castigat deja victoria”, au fost de acord majoritatea oamenilor. “Minunata lor dharma este superioara. Vom practica cu totii invatatura lui Buddha” si eu au inceput sa se disperseze.
“Stati!” a ordonat Regele. “Traducatorii trebuie sa dezbata cu adeptii Bon”.
Mai intai, marele traducator Vairotsana a dezbatut cu reprezentantul Bon Tangnak, apoi Namkhai Nyingpo a dezbatut cu Tongyu. Tot astfel, fiecare traducator a dezbatut cu un reprezentant Bon si nici un singur reprezentant Bon nu a putut sa se ridice la inaltimea rivalului sau. Regele numara o pietricica alba pentru fiecare afirmatie sau actiune valabila si o pietricica neagra pentru fiecare afirmatie sau actiune neautentica. Vairotsana a adunat noua sute de pietricele albe si Tangmak a adunat cinci sute de pietricle negre. Traducatorii au castigat din nou si steagul sacru a fost iarasi desfasurat. La sfarsitul dezbaterii sale, Namkhai Nyingpo din Nub a acumulat trei sute de pietricele albe ale adevarului si Tongyu a acumulat tei sute de pietricele negre ale falsitatii. Din nou, traducatorii au desfasurat steagul. Eu, Tsogyel am dezbatut cu o yogini swastika Bon pe nume Bonmo Tso din Clanul Chokro si am iesit victorioasa. Mi-am demonstrat puterile magice, pe care le voi descrie mai tarziu, si Bonmo Tso a fost redusa la tacere. Tot astfel, o suta douazeci de traducatori au iesit victoriosi. Chiar si cei noua intelepti Bon conducatori au fost infranti. Redusi la tacere, cu limbile parca legate, ei au fost incapabili sa mai rosteasca un cuvant.
Apoi a sosoit momentul unei intreceri in dovedirea siddhi-urilor.Vairotsana a tinut cele trei taramuri in palma mainii sale. Nomkhai Nyingpo, calarind pe o raza de soare, a demonstrat multe miracole. Sangye Yeshe a adunat multe spirite rauvoitoare cu un gest al phurba-ei sale, nimicindu-si dusmanii cu o miscare a phurba-ei si a sfaramat o piatra cu o alta lovitura a phurba-ei sale. Dorje Dhunjom a alergat precum vantul, inconjurand cele patru continente intr-o clipire si a oferit Regelui sapte tipuri diferite de comori ca dovada a faptelor sale vitejesti. Gyelwa Chokyang a cucerit cele trei taramuri intr-o clipa si a oferit roata cu noua spite a lui Brahma ca dovada a faptei sale. Gyelwa Lodro a mers pe apa. Denma Tsemang i-a infrant pe adeptii Bon in dezbatrea religioasa, explicand Kanjur Rucok din memorie, proiectand formulele vocalelor si consoanelor pe cer. Kaba Peltsek a inrobit legiunile de spirite arogante. Odren Zhonnu a innotat precum un peste in ocean. Jnana Kumara a extras ambrozia dintr-o piatra. Ma Rinchen Chok a mancat pietricele, mestecandu-le ca pe un aluat moale. Pelgyi Dorje s-a deplasat fara nici un fel de piedica prin stanci si munti. Sokpo Lhapel a chemat o tigroaica in claduri din sud prin intermediul mudra-ei sale carlig, a mantrei-ei sale de chemare si a samadhi-ului sau. Drenpa Namkha a chemat un yak salbatic din nord. Chokro Lui Gyeltsen a invocat formele manifestate ale celor Trei Aspecte ale lui Buddha pe cer in fata sa. Langdro Konchok Jungden a facut sa cada treisprezece fulgere simultan si le-a raspandt ca pe sageti oriunde a dorit. Kyeuchung a chemat si a supus toate Dakini-urile cu samadhi-ul sau. Gyelmo Yudra Ningpo i-a invins pe adpetii Bon in gramatica, logica si stiinte, si invingand aparentele exterioare prin patrunderea interioara a samadhi-ului sau, el a efectuat multe transformari. Gyelwa Jangchub a leviat in postura lotusului. Tingdzin Zangpo a zburat la cer, viziunea sa inconjurand cele patru continente simultan.

In aceasta maniera, toti cei douazeci si cinci de Mahasiddha-si din Chimphu au demonstrat evidenta siddhi-urilor lor. Mai mult, cei opt Siddha-si din Yerpa, cei trezeci de preoti tantra-ici din Sheldrak, cei cincizeci de Pustnici din Yong Dzong, etc, cu totii au ilustrat un semn particular diferit al unui siddhi. Ei au transformat focul in apa si apa in foc. Ei au dansat pe cer, au trecut nestingheriti prin munti si pietre, au mers pe apa, au facut din mult putin si au facut sa creasca ceea ce era putin intr-o multitudine. Toti oamenii tibetani nu au putut fi de folos, dar au castigat o mare credinta in Buddha, si adeptii Bon nu au putut sa se opuna infrangerii. Simpatizantii Bonpo aflati printre ministri au ramas fara cuvinte.
In ceea ce priveste confruntarea mea cu adeptii Bon in dovedirea siddhi-urilor, adeptii Bon au fost infranti. Dar dupa aceasta, ei au conceput noua spirite negative numite: Mirosul magic al sconsului, Hrana aruncata la caini, Amestecarea untului din lama cu sange, Pielea magiei negre, Proiectia spiritelor pestilentiale si Proiectia diavolilor, etc. Cu aceste spirite blestemate ei au nimicit noua calugari tineri intr-o clipa, dar eu am lasat sa cada o picatura de saliva in gura fiecaruia dintre calugari, si astfel ei s-au ridicat pe deplin restabiliti, aratand o si mai mare dibacie in jocul intelepciunii decat inainte. Astfel, din nou, adeptii Bon au fost infranti.

Apoi, ridicandu-mi degetul aratator in gestul amenintarii catre cei noua magicieni si incantand PHAT! de noua ori, ei si-au pierdut cunostiinta paralizati. Pentru a-I readuce la simturi, am intonat de noua ori HUNG. Levitnand in postura lotusului etc, am demonstrat controlul deplin asupra fortelor elementare. Rotind roti de foc avand cinci culori diferite in varfurile degetelor mainii mele drepte, i-am terifiat pe adeptii Bon si apoi revarsand fluxuri de apa de cinci culori din varfurile degetoelor mainiii mele stangi, aceste fluxuri s-au adunat intr-un lac. Luand un bolovan Chimphu, sfaramandu-l ca pe o bucata de unt, l-am modelat in diverse imagini. Apoi am proiectat douazeci si cinci de forme manifestate similare mie insami, fiecare dintre ele ilustrand o dovada a unui siddhi.
“Acesti adepti Bon nu pot sa infranga nici macar o femeie” au spus oamenii din Tibet, devenind dispretuitori fata de ei.
“Maine cei noua magicieni ai nostri vor chema fiecare simultan un fulger si o vor reduce pe aceasta Samye la un morman de cenusa”, au spus adeptii Bon. Si ei au mers la epori si au chemat fulgerele lor, dar eu le-am incolacit in jurul varfului degetului meu aratator, realizand gestul amenintarii si le-am aruncat asupra resedintei Bon de la Ombu, care a fost demolata. Dupa ce am colectat treisprezece fulgere pe carele-am indreptat asupra capeteniilor Bon, ei s-au reintors la Samye plini de cainta.
Atunci cand Bonpo-sii erau pe punctul de a fi exilati, fiind infranti in puteri magice asa cum a fost descris anterior, ministrii Takra si Lugong au jurat ca nu vor pleca in exil. Ei s-au reintors la Ombu, unde au facut pregatiri elaborate pentru a ruina Tibetul prin dezlantuirea puterilor magice eficace ale ciclului cu noua etape a karma-elor minore si apoi a ciclului cu noua etape a karma-elor majore ale lui Pelmo, prin blesteme aruncate in foc, in apa, in pamant si in aer prin intermediul unui steag si asa mai departe.

Regele a explicat pe larg aceasta problema traducatorilor si invatatilor, ceradu-le modalitati de a combate raul. Guru Rimpoche, asigurandu-I ca totul va fi bine, m-a instruit sa-i protejez. Apoi am mers la pagoda Utse, unde am revelat mandala lui Dorje Phurba si am practicat ritualurile phurba, pana cand, dupa sapte zile, zeitatile mandala-ei au aparut. Siddhi-ul obtinut in aceasta practica a fost puterea de a face din dusmani proprii lor executori. Astfel, adeptii Bon s-au distrus pe ei insisi, Atat Takra si Lugong, impreuna cu cinci alti ministri Bon implacabil ostili dharma-ei, au murit de indata, si dintre cei noua magicieni, opt au murit doar unul ramanand. Astfel, rezerva magicienilor Bon s-a epuizat, fiind infranti toti prin puteri magice.

Imparatul i-a convocat imeiat pe toti adeptii Bonpo la Samye, unde ei au suferit anumite impuneri. Guru-l Rimponche a decis soarta lor.
“Deoarece adeptii Bon au totusi o anumita credinta care este in acord cu doctrina buddhista ei pot sa doarma in propriile lor paturi. Totusi samanii Bon, toti fanaticii extremisti, vor fi surghinuiti in afara granitelor tarii. Nici un scop nu este servit prin uciderea lor.”
Regele, actionand in concordanta cu porunca Guru-lui, a impartit cartile Bon in categoriile reformate si samaniste, aruncandu-le pe cele Bon samanice in foc, in timp ce cartile Bon-ului reformat au fost ascunse, fiind considerate ca tezaur al unor revelatii ulterioare. Adeptii Bonpo reformati au fost trimisi inapoi la Zhang-zhung si in provincii, in timp ce samanii Bon au fost trimisi la Treulakchan, in Mongolia.
Dupa aceasta, Regele, ministrii si curtenii sai, toti supusii Regelui, atat tibetani cat si straini, au fost supusi legii de a se abtine de la practicile Bon samanice si de a practica doar invatatura lui Buddha. Potrivit acestei legi, intreg Tibetul Central si Kham-ul, pana la Poarta Tronului din China, au devenit teritorii unde s-a raspandit invatatura lui Buddha si comunitatea lui Sangha, si multe manastiri, centre de meditatii si academii au fost fondate.
Apoi, dupa ce Regele a promulgat acest al doilea decret, la Samye a fost batuta toba invataturii, scoica invataturii a rasunat, steagul invataturii a fost ridicat si desfasurat si tronul invataturii a fost pregatit. Cei douazeci si unu de invatati indieni si-au ocupat locurile pe cele noua perne de brocart. Marele Orgyen, Perma Jungne, steretul Boddhisattva din Zahor si inteleptul kasmirian Vimalamitra si-au ocupat locurile pe marele tron e aur impodobit cu noua perne de brocart. Traducatorii Vairotsana si Namkhai Nyingpo si-au ocupat fiecare locul dasupra mai multor mormane de noua perne de brocart si ceilalati traducatori s-au asezaat deasupra gramezilor de doua sau trei perne de brocart. Apoi, Regele le-a dat generoase daruri de aur si alte cadouri fiecaruie dintrei ei. El le-a dat fiecaruia dintre marii invatati indieni, noua suluri de brocart, trei vase de aur, trei livre de praf de aur, etc, astfel incat darurile au format un morman cat un munte. Celor trei preoti din Zahor, Orgyen si Kashmir, el le-a oferit un platou de aur si turcoaze si o mare cantitate de brocart, etc, daruri de o imensa onoare. Apoi el i-a implorat pe toti sa propage invatatura Sutra-elor si Tantra-elor in Tibet. Toti invatatii au fost incantati sa accepte, zambind in semn de aprobare, si staretul, Maestrul Vajra si Vimalamitra si-au dat cuvantul solemn ca se vor stradui sa fortifice invatatura lui Buddha pana cand dorinta Regelui va fi implinita.

Dupa aceasta, sapte mii de calugari au intrat in academia de la Samye si noua sute au intrat in centrele de meditatie de la Chimphu; o mie de calugari au intrat in academiile de la Tranduk si o suta de calugari au intrat in centrele de meditatie de la Yong Dzong; trei mii de calugari au intrat in academia militara de la Lhasa si cinci mii de calugari au intrat in centrul de meditatie de la Yerpa; noii calugari au fost investiti in aceste trei perechi de institutii, pe parcursul unui an. Mai mult, au fost stabilite Manastiri si centre de meditatii la Langtang in Kham, Rabgang in Minyak, Gyeltan in Jang, Jatsang in Mar, Rongzhi si Gangdruk in Kham, Donghu in Powo, Ronglam in Barlam, Buchui n Kongpo, in Chimyul la Danglung in Dakpo, la Tsuklak in cele patru districte ale Tibetului Central, si la Takden Jomo Nang in Tsang. In Everest, etc., de-a lungul tinutului Tsang. Tsangrong si Ngari, au fost stabilite manastiri si centre de meditatii intr-un numar foarte mare.”

……………………………………………………………………………………………….

A obținut grația iubirii și compasiunii divine specifice nivelului MAHAMUDRA

Îndreptându-se către peștera din Yanglesho (cunoscută acum sub numele de Palphing) situată între India și Nepal, Marele Padma-Sambhava a întâlnit-o pe Shakya Devi, fiica unui rege nepalez, care a acceptat să-i fie consoartă mistică și să-l urmeze în realizarea SADDHANA-ei sale tantrice care viza atingerea celui de-al treilea nivel VIDYADHARA numit MAHAMUDRA. (La cel de-al treilea nivel VIDYADHARA – în tibetană, PHYAG CHEN RIG’DZIN – se presupune că practicantul poate să-și părăsească, la voință, corpul). MAHAMUDRA este una dintre cele mai înalte învățături ale căii VAJRAYANA; termenul tibetan pentru MAHAMUDRA – PHYAG CHEN RIG’DZIN – este descris ca reprezentând realizarea vacuității beatifice, a eliberării de lanțurile SAMSARA-ei, precum și a inseparabilității dintre acestea două. Referitor la această perioadă a practicii sale spirituale, Padma-Sambhava a notat: „În peștera Yanglesho am început să devin conștient de Sublima Realitate HERUKA a minții care mi-a permis să obțin puterile iubirii și compasiunii nesfârșite specifice realizării MAHAMUDRA-ei”. („Termenul HERUKA desemnează aici o expresie simbolică a Conștiinței Supreme).

Practica lui Padma a fost întreruptă, deoarece NAGA-șii Gyongpo și Yaksha Gomaka, precum și Logmadrin, un demon din planul eteric, au oprit ploaia pentru mai multe luni de zile. Aceasta a condus la secetă, foamete și boli, care i-au afectat pe oamenii din India și Nepal, Padma-Sambhava a realizat că demonii din această zonă se opuneau atingerii de către el a realizării MAHAMUDRA-ei.

De aceea l-a rugat pe GURU-l său Prabhahasti („Elefantul de Lumină”) să-i ofere un mijloc de a îndepărta aceste obstacole. Prabhahasti i-a trimis textul „DORJE TANTRA PHURBA BYITOTAMA”, care era așa de voluminos, încât nu putea fi dus de un singur om. Când a sosit acest text, demonii au fost terifiați chiar numai de simpla lui prezență. În felul acesta au fost înlăturate obstacolele din calea SADHANA-ei lui Padma, el atingând desăvârșirea în MAHAMUDRA.

Padma-Sambhava a vizitat și alte vechi regate unde le-a oferit oamenilor învățătura DHARMA-ei: Hurmudzu, care se învecina cu Orgyen, Sikojhara, Dharmakosha, Rugma, Tirahuti, Kamarupa, Kancha și nu numai atât. Nu se știe exact când a mers în ținutul Droding, dar învățăturile tantrice pe care le-a oferit acolo despre zeități continuă și în ziua de astăzi.

Din învățăturile spirituale ale Marelui maestru Padma-Sambhava

*În conformitate cu viziunea spirituală a Marelui maestru Padma-Sambhava, fundamentele pregătirii spirituale sunt următoarele:

Este necesar, mai întâi, să-ți elimini toate îndoielile printr-o viziune corectă, să ajungi să înțelegi pe deplin toate învățăturile spirituale, asemeni vulturului care se avântă către cer. Este necesar să capeți siguranță prin intermediul unui comportament adecvat, fără să fi intimidat de absolut nimic, tot așa cum un elefant intră în apă.

Este necesar să-ți realizezi practica spirituală până ce atingi starea de SAMADHI care îndepărtează întunericul ignoranței, tot așa cum un felinar aduce lumina într-o cameră întunecată.

Este necesar să-ți eliberezi ființa prin cunoaștere, devenind un adept perfect convins al învățăturilor spirituale autentice, asemeni unui falnic armăsar care se eliberează din legăturile sale.

Este necesar să condensezi toate învățăturile într-una singură, înțelegând că numeroasele învățături, aparent diferite, conțin de fapt, același Adevăr Divin, asemeni negustorului care își adună la un loc tot câștigul.

*Învață credința cea lipsită de fluctuații, asemeni curgerii unui râu.
Învață compasiunea cea lipsită de dușmănie, asemeni luminii soarelui.
Învață generozitatea cea lipsită de prejudecăți, asemeni unui izvor cu apă bună de băut.
Învață să-ți respecți legământul spiritual, asemeni purității unui cristal.
Învață să dobândești viziunea spirituală cea lipsită de subiectivism, asemeni întinderii încremenite a spațiului.
Învață să deprinzi comportamentul care este lipsit de atașament sau de respingere.
Învață să tânjești după învățătura spirituală autentică, tot așa cum un om lihnit de foame tânjește după mâncare sau un om însetat, după apă.

*Când combini calea spirituală cu viziunea corectă, meditația corectă, acțiunea corectă și consacrarea tuturor acțiunilor către divin, atunci ignoranța ta se va sublima în înțelepciune.

*Oamenii fără perseverență și fără un scop spiritual autentic consideră că cei apropiați, mâncarea, averile și urmașii sunt cel mai important lucru în viața lor. Ei consideră distragerile de tot felul ca pe niște lucruri folositoare.

Pentru ei, tovărășia celorlalți este un lucru foarte plăcut. Ei nu iau deloc seama la trecerea anilor, lunilor și zilelor, iar în momentul morții sunt puși față în față cu ceea ce au fost și cu ceea ce au făcut, dar este prea târziu.

De aceea, adevăratul aspirant spiritual nu trebuie să uite că anii și lunile, zilele și clipele, sunt cele care scurtează neîncetat timpul rămas până la întâlnirea cu moartea, așa că el nu trebuie să renunțe nici măcar pentru o clipă la practica sa spirituală.

„Viața Marelui maestru tibetan Padma-Sambhava reprezintă mult mai mult decât o simplă realitate istorică. Ea reprezintă o culme a acțiunilor altruiste manifestate într-o formă umană desăvârșită. Viața lui este o pilduitoare mărturie a modului în care se pot manifesta, într-o singură ființă umană, toate calitățile minunate ale BUDDHA-șilor și ale BODDHISATTVA-șilor. Tot ceea ce face Padma-Sambhava o face doar pentru binele spiritual al celorlalți, toate acțiunile pe care el le întreprinde vor ajuta cu siguranță, mai devreme sau mai târziu, pe celelalte ființe. Padma-Sambhava, care întruchipează lumina vie a învățăturilor VAJRAYANA, a transcens atât nașterea, cât și moartea. El poate dispărea într-o anumită formă, dar va reapărea în nenumărate altele. Forța sa spirituală extraordinară influențează întreaga lume și, pentru orice ființă care a fost, este sau va fi, se va manifesta întotdeauna, într-o anumită formă, Grația Divină a acestui Ghid spritual sublim.”
Tarthangtulku Rinpoche

A apărut sub diferite forme pentru a ghida oamenii către spiritualitate

În general, se consideră că Padma-Sambhava a locuit în India 36 de ani, timp în care a adus un suflu nou învățăturilor spirituale, ghidând totodată către desăvârșire multe ființe. Sunt însă învățați care afirmă că, de fapt, perioada reală petrecută de Padma-Sambhava în India ar fi doar de 18 ani. Pentru a ajuta oamenii din Mongolia și China să se orienteze către spiritualitate, Padma-Sambhava s-a manifestat aici sub forma regelui Ngonshe Chen și a yoghinului Tobden. El a apărut în ținutul Shangshung sub forma unui copil născut în mod miraculos pe nume Tavi Hricha și, sub această formă, el a condus pe mulți discipoli merituoși pe calea obținerii „corpului de curcubeu” (care exprimă alegoric, în conformitate cu învățăturile VAJRAYANA, chintesența energiilor Divine ale celor cinci DHYANI BUDDHA-și care sunt reprezentați adesea, fiecare, într-una dintre primele cinci culori fundamentale: galben, alb-argintiu, roșu, verde și albastru). În acest fel, activitatea lui Padma-Sambhava de a ghida oamenii către eliberarea spirituală, apărând în diferite locuri, sub diferite forme, vorbind diferite limbi, se dovedește a fi excepțională.

Vom descrie acum cum a venit Padma-Sambhava în Tibet. În a doua jumătate a secolului al 8-lea d.Ch., regele Tibetului, având numele de Trisong Detsen, el însuși o emanație a lui MANJURSHI, a manifestat o puternică aspirație de a răspândi învățăturile sacre ale DHARMA-ei (adică ale învățăturii budiste).

În acest scop, el l-a invitat pe Khenpo Bodhisattva din India (Khenpo este în mod obișnuit cunoscut sub numele de Shantarakshita, el fiind Ghidul spiritual indian sub îndrumarea căruia au apărut primele confrerii de călugări în Tibet), care a prezentat tibetanilor unele percepte fundamentale ale învățăturii budiste.

A oprit o avalanșă de stânci

Un an mai târziu s-a realizat fundația pentru un templu imens, dar spiritele din Tibet au creat obstacole, împiedicând astfel continuarea construcției. Ascultând de sfatul lui Khenpo, regele a trimis 5 curieri pentru a-l invita acolo pe marele maestru Padma-Sambhava. Aflând pe căi paranormale, înaintea curierilor, de această invitație, Rinpoche plecase de la Mangyul, care se găsea între Nepal și Tibet. Pentru a ajunge în centrul Tibetului, Padma-Sambava a mers prin Ngari, Tsang și Dokham, vizitând în mod miraculos toate districtele. Ajungând în districtul Oyuk, cele 12 zeițe TENMA s-au adunat în dorința de a-l împiedica pe Padma-Samabhava să răspândească în „Tărâmul zăpezilor” învățătura budistă venită din India. Legenda tibetană spune că ele au încercat să-l oprească pe Padma, provocând o teribilă avalanșă de stânci asupra lui. Marele maestru tantric, folosindu-și întreaga sa putere magică, nu numai că a trimis înapoi aceste stânci la picioarele zeițelor, ci, și mai mult, a determinat prăbușirea munților care le serveau drept locuință acestora.

Recunoscând superioritatea puterilor și a doctrinei spirituale reprezentate de Padma-Sambhava, cele 12 zeițe TENMA au jurat să protejeze, din acel moment, DHARMA pentru ca nimeni să nu-i întineze vreodată puritatea. Din această cauză, ele sunt acum numite în Tibet: „Cele 12 zeițe protectoare ale doctrinei spirituale”.

În pădurea Tamarisk de la Stânca Roșie, Padma-Sambhava l-a întâlnit pe regele Tibetului și a mers pe vârful muntelui Hepori pentru a construi mănăstirea al cărei plan arhitectonic corespundea unei reprezentări simbolice a Universului. Astfel, el a pus fundația mănăstirii Samye și a spravegheat lucrarea până la terminarea ei. Lucrarea a fost terminată în 5 ani și era alcătuită din complexul de temple Vihara cea neschimbătoare și Spontan Realizată, Minunatul Samye, cele 3 Temple ale Reginelor, complex care a fost construit în așa fel încât să semene cu Muntele sacru Sumeru înconjurat de 4 continente, 8 subcontinente, soarele și luna și zidul format din Munții de fier.

Statuile s-au mișcat de la locul lor

În timpul ceremoniei de consacrare către divin a construcției, pe care Padma a realizat-o împreună cu Khempo BODDHISATTVA, s-au manifestat multe semne de bun augur. Se spune că în prima zi a consacrării, imediat după ce Padma s-a așezat în postură de meditație, statuile primului nivel au ieșit din templu și, după ce au înconjurat templul de trei ori, s-au așezat în partea de est, așteptând sfârșitul ceremoniei, pentru a reveni la locurile lor. A doua zi, statuile celui de-al doilea nivel au realizat același lucru, iar în cea de-a treia zi, cele de pe al treilea nivel. Întreaga ceremonie a fost realizată de opt ori, după care întregul ritual al consacrării a fost declarat în întregime finalizat.

Învățăturile budiste au fost traduse în tibetană

Regele Tibetului a dorit apoi să traducă și să instaureze învățătura spirituală autentică așa că el a convins pe mai mulți tineri tibetani inteligenți să studieze pentru a deveni traducători. Khenpo BODDHISATTVA, Padma-Sambhava și cu alți pandiți, împreună cu Vairochana, Kawa Platseg, Chog-ro Lui Galtsen și alți traducători au tradus în tibetană toate scripturile budiste existente la acea dată, cât și majoritatea tratatelor care le explicau. Dintre principalii discipoli tibetani ai lui Padma, doi dintre ei, și anume Vairochana și Namkhai Nyingpo au fost trimiși în India, unde Vairochana a studiat DZOGCHEN cu Învățătorul spiritual Shri Singha, în timp ce Namkhai Nyingpo a primit învățăturile despre VISHUDDHA HERUKA de la marele Învățător spiritual Hungkara. Amândoi au obținut realizarea spirituală și au răspândit la rândul lor învățăturile primite în Tibet. Regele Trisong Detsen a cerut apoi împuternicire și instruire de la Padma-Samabhava. La Chimphu, mănăstirea de deasupra Samye, Padma-Sambhava a revelat MANDALA celor 8 HERUKA-și (aceste 8 divinități teribile sunt cunoscute și sub numele de „cele 8 energii ale Logosului Divin”, ele exprimând de fapt energii ale cunoașterii și activității Divine) în care i-a inițiat pe cei nouă discipoli principali ai săi, printre care se număra și regele.

Fiecăruia dintre ei i s-a încredințat o anumită transmisie și toți nouă au obținut anumite SIDDHI-uri prin punerea în practică cu consecvență a învățăturilor primite.

MANJUSHRI – numele său sanscrit complet este MANJUSHRIGHOSHA și el se traduce literar prin „Cea cu vocea nespus de suavă și plină de încântare”; personifică cunoașterea tuturor BUDDHA-șilor. Această cunoaștere este de două tipuri: obișnuită și transcendentă. În ceea ce privește cunoașterea obișnuită, în școlile tibetane, atât cele laice cât și cele monastice, există obiceiul să se înceapă fiecare zi prin recitarea MANTRA-ei lui MANJUSHRI, această practică având darul de a dezvolta memoria, de a mări capacitatea de înțelegere și introspecție. În ceea ce privește cunoașterea transcendentă – PRAJNAPARAMITA, ea are ca obiect descoperirea adevăratei naturi a ființei umane și a fenomenelor exterioare, care este vidul beatific Divin.

Din învățăturile spirituale ale Marelui maestru tibetan Padma-Sambhava

*Să nu rostești nimic nefolositor pentru tine sau dăunător pentru ceilalți. Acela care nu pleacă urechea la sfaturile înțelepte merită tot disprețul. Şi pentru a nu ajunge în situația jalnică de a te văita mereu, gândește-te la aceasta dinainte.

*Privește mereu cu atenție: cel care nu are nicio funcție lumească poate să ascundă, în adâncul ființei sale, strălucirea luminii interioare. Căci adevărata putere nu este conferită de faima omenească. Şi mai greu ai parte, în această lume, de recunoaștere decât de denigrare.

*Nu știm niciodată cum se va sfârși viața unui om, dar știm că acest sfârșit este rezultatul faptelor sale. Chiar și atunci când nu suntem învinși într-o confruntare e bine să renunțăm la victorie în favoarea celuilalt. Căci cei care sunt puternicii zilei sunt învățați, mai devreme sau mai târziu, să găsească plăcere în supunere și să nu-i disprețuiască niciodată pe ceilalți.

*Cine posedă ceva, suferă pentru că nu are mai mult.

Padma-Sambhava a descris stadiile drumului său mistic astfel:

I. A lectura un număr mare de cărți despre variatele religii și filosofii ale omenirii. A audia mulți ghizi spirituali care expun diferite doctrine spirituale. A experimenta în mod personal numeroase linii spirituale.

II. A alege una dintre numeroasele doctrine spirituale studiate și a renunța la restul, așa cum vulturul ia o singură oaie din turmă.

III. A rămâne într-o condiție socială modestă, smerit, fără a încerca să pari important în ochii lumii, dar dincolo de aparența insignifiantă, a permite minții să se avânte deasupra puterilor și gloriei lumești.

IV. A manifesta o stare de detașare față de toate. A nu face nicio alegere între lucrurile pe care le întâlnești. A te abține de la orice efort de a dobândi sau a avea ceva. A accepta cu egală detașare ceea ce survine: bogăția sau sărăcia, aprecierea sau disprețul. A nu fi nici mâhnit și nici să nu repeți ceea ce mai ai de făcut, dar pe de altă parte, niciodată să nu fi mândru de ce ai realizat.

V. A privi cu calm și perfectă detașare opiniile contrare și diferitele manifestări ale activității ființelor. A înțelege că aceasta este natura lucrurilor, modul inevitabil de acțiune al fiecărei ființe și a rămâne calm, perfect liniștit. A privi lumea ca și cum te-ai afla pe cel mai înalt munte de unde poți să vezi văile și înălțimile mai mici și risipite în jur.

VI. Se spune că stadiul VI nu poate fi descris în cuvinte. Acesta corespunde realizării „Vidului beatific Divin” care, în terminologia lamaistă este numită „realitate inexprimabilă”.

……………………………………..

…………………………………….