Aristotel a fost ilustru filozof și om de știință al Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice, care a pus bazele gândirii filozofice de astăzi. Desigur, la școala sa filozofică a cultivat intelectul și mai puțin aspectele spirituale, dar și-a folosit intuiția pentru a trece dincolo de mental și uneori a reușit.
Viața sa
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din peninsula Chalkidiki, în nordul Mării Egee. Provenea dintr-o familie aristocratică.Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru Macedon.
A fost elev a lui Platon in cadrul Academiei de la Atena, căreia i s-a alăturat la vârsta de 18 ani și a rămas până la 37 de ani. El a sintetizat și dezvoltat cunoașterea acumulata în acest timp și a pus bazele științei politice ca o știință de sine stătătoare.
<>
A întemeiat și sintetizat domenii filozofice precum: Metafizica, Logica formală, Retorica,Etica. Forma aristotelică a științelor naturale a ramas o paradigma mai mult de un mileniu in Europa.
Dupa moartea lui Platon, a plecat din Atena pentru a fi profesorul lui Alexandru, fiul lui Filip al Macedoniei, care a ajuns mare comandant.
Aceasta poziție i-a oferit posibilitatea de a exercita o influență culturală importantă. Viziunea sa se diferențază de cea a lui Platon, Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoașterii prin intermediul propriei perceptii. Multitudinea studiilor sale, cât și noutatea acestora, au determinat o influență uriașă asupra dezvoltării a numeroase curente și idei filosofice. Deasemenea, el a creat o bibliotecă, care l-a ajutat mult in studiile sale.
În metafizică, aristotelismul a avut influențe mari asupra gândirii filosofice și teologice iudeo-islamică din Evul Mediu și continuă să influențeze teologia creștină, mai ales în tradiția scolastică a Bisericii Catolice.
După ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s-a întors în oraș. În Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă influență asupra gândirii Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena, numită “Lyceum”.
Cu timpul, lucrările sale au devenit baza a mai mult de șapte secole de filozofie.
Opera sa
A fost descris ca “primul geniu științific din istorie”.
Lucrările sale au dus la dezvoltarea mai multor științe, cum ar fi fizica, biologia, zoologia, metafizica, logica, etica, estetica, poezia, teatrul, muzica, retorica, lingvistica, politica și guvernarea.
Opera sa vasta a cuprins lucrări din mai multe domenii, punând bazele culturii și gândirii occidentale.Ea a fost structurată după mai multe criterii.
Principalul criteriu pe baza căruia a fost clasificată opera sa se bazează pe mărturia lui Plutarh, care a transmis un schimb de scrisori între Aristotel și Alexandru Macedon. Din aceste scrieri reise că opera sa era împărțită în două categorii:
- Texte interne( esoterice)- destinate elevilor și membrilor școlii
- Texte externe(exoterice)- destinate publicului.
Cicero menționează că textele exoterice erau redactate definitoriu, în timp ce textele esoterice au ramas sub formă de notițe, de manuscrise. Acestea erau modificate de Aristotel în urma discuțiilor avute cu elevii săi. Așa cum este cazul lucrărilor de etică, precum: “ Etica Nicomahica”, “Etica Eudemica” și “Magna Moralia”. Sunt trei tratate care pot fi considerate versiuni ale aceleiași lucrări.
Lucrările esoterice sau akromatice
Se mai numesc și akromatice pentru că erau considerate lucrări care trebuiau “ascultate”( de la grecescul “akroasis”, însemnand “a asculta”).
Aceste lucrari sunt clasificate după conținutul lor în:
- Lucrări de logică( “ Oragonul”)
- Lucrări de filozofie teoretică( “Metafizica”, “Fizica”, “Despre suflet”,etc)
- Lucrări de filozofie moral-politică( “Politica”,”Etica Nicomahica”,”Etica eudemica”, etc).
- Lucrări de știinte ale naturii( “Istoria animalelor”, “Despre partile animalelor”, “Despre cer”, “Mecanica”, “Meteorii”,etc).
Lucrările exoterice( pubilce)
Sunt lucrări scrise în spiritul platonician, sub forma de dialoguri.
Toate aceste texte s-au pierdut, dar au fost reconstituite fragmente pe baza citatelor ulterioare. Dintre acestea putem aminti: Sofistul, Banchetul, Menexen, Protrepticul (reconstituit parțial), Cratylos, Eudemos, Despre retorică, Despre justiție, Despre poeți, Despre sănătate, Despre educație, Despre plăcere.
Majoritatea au titluri identice cu cele ale unor dialoguri platonociene. Se consideră că acestea au rezultat din dorința lui Aristotel de a pleca de la doctrina lui Platon, pe care a urmărit să o continue și să o dezvolte, așa cum a procedat și Platon față de mastrul său, Socrate.
O altă clasificare s-a facut după natura și autenticitatea textelor păstrate.
Aceste texte se împart în trei categorii:
- Texte filozofice și științifice
- Texte cu caracter de material ajutător( descrieri, note, culegeri de informații), nesistematizate și neredactate definitiv. Din această categorie fac parte: constituții, colecții de tehnici retorice sau descrieri de animale. Lucrări reprezentative din acest domeniu, care s-au pastrat sunt: “Constitutia atenienilor” si “Istoria animalelor”.
- Colectii de intrebări și răspunsuri.
Aici putem aminti de “Problematica”, ce cuprinde dicuții de tip seminar.
O altă clasificare ar fi data de obiectivul de studiu
Aristotel clasifică șțiintele in funcție de tipul de cunoaștere, care poate fi cunoaștere: teoretică, practică și poetică.
- Științele teoretice tratează temetici care se consideră a fi separate de materie, cum ar fi teologia( adica imobile), dar și neseparate de materie, percum fizica( mobile) sau matematica( imobile).
- Științele practice fac referile la activitatea specific umana. Aici se regasesc lucrarile: “Etica”, “Economia si politica”.
- Științele poetice sunt cele care presupun activitatea creatoare( “Poetica”)
Unul dintre subiectele pe care acesta le-a studiat si tratat în profunzime in lucrările sale a fost economia.
În scrierile sale economice, Aristotel recurge și la aspecte ale eticii in care se bazează pe educația oamenilor pentru ca aceștia să își limiteze dorințele nestăvilite de avuție. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă naștere unui sistem filosofic ce inspiră și în ziua de astăzi.
Astfel că, principalele sale idei de filosofie economică se axează în jurul următorelor idei:
- Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe proprietate privată,pe motivul că oamenii au mai multă grijă de bunul personal față de bunul comun.
- Banii sunt necesari pentru a depăși neajunsurile sistemului de troc.
- Banii sunt văzuți ca parte a sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că tranzacțiile monetare trebuie să fie strict reglementate de către lege.
- Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activității economice în viitor, întrucât aceștia pot fi păstrați până la o tranzacție ulterioară, spre deosebire de troc.
- În privința activităților de împrumut și de dobândă, Aristotel se declară a fi împotriva acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventați ca un mijloc pentru a facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai mulți bani.
- Într-una din operele sale principale, Etica nihomahică, Aristotel consideră monopolul ca fiind un mijloc de exploatare a populației, deși nu face referiri explicite cu privire la rolul spiritului competițional.
Iată cele mai importante citate ale lui Aristotel, care ne demonstreaza că a fost unul dintre cei mai stralciți gânditori ai omenirii:
1. „Cunoașterea de sine este începutul înțelepciunii.”
2. „Recunoștința îmbătrânește repede”.
3. „Nu există geniu fără un dram de nebunie.”.
4. „Educarea minții fără cea a inimii nu este educație deloc”.
5. „Măiestria nu este ceva întâmplător. Este rezultatul dorinței mari, al unui efort sincer și al unei realizări inteligente; aceasta reprezintă o alegere înțeleaptă din mai multe posibilități: alegerea, nu șansa, ne determină destinul nostru.
6. „Pentru a evita critica nu spune nimic, nu face nimic, fii un nimic.”
7. „Nu este suficient să se câștige un război; este mai important să se mențină pacea.”
8. „Plăcerea muncii duce la perfecționarea acesteia”.
9. „O persoană generoasă este cea care îi oferă persoanei potrivite lucrul potrivit la momentul potrivit”.
10. „Nimic nu slăbește și nu distruge corpul omului precum o face lipsă activității fizice îndelungate”.
11„Ce este un prieten? Un singur suflet care locuiește în două corpuri”.
12. „Speranța este un vis devenit realitate”.
13. „Fericirea depinde de noi înșine”.
14. „Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane”.
15. „Oricine se poate supăra, este foarte ușor. Dar să te superi pe persoana potrivită, la momentul potrivit, dintr-un motiv potrivit și în direcția potrivită, nu mai este un lucru simplu”.
16. „Cel care este prieten cu toți nu este prietenul nimănui”.
17. „Cei care educă copiii sunt demni de mai mult respect decât cei care le dau viață; de aceea, pe lângă viata, dăruiți-le copiilor și arta de a trăi bine, educându-i”.
18. „Persoanele învățate diferă de cele neînvățate precum cei vii de cei morți”.
19. „Cel care și-a depășit fricile va fi cu adevărat liber”.
20. „Cei care știu, fac. Cei care înțeleg cu se face, îi învață pe alții”.
21. „Consider că este mai curajos cel care își poate învinge dorințele decât cel care-i învinge pe vrăjmașii săi, pentru că cea mai grea victorie este asupra noastră”.
22. „Cele mai mari crime sunt săvârșite din cauza dorințelor mari și nu din cauza lucrurilor de primă necesitate”.
23. „Sărăcia este mama revoluției și a fărădelegii”.
24. „O persoană de rang înalt ar trebui să se îngrijească mai mult de adevăr decât de ceea ce cred oamenii”.
25. „Toate acțiunile umane au una sau mai multe dintre aceste șapte cauze: șansă, natură, coerciție, obișnuință, minte, pasiune și dorință”.
26. „Profesorii care-i educă și-i învață pe copii sunt mai demni de respect decât părinții; unii ne oferă doar viața, iar ceilalți ne oferă o viață bună”.
27. „În clipele întunecate din viața noastră trebuie să ne concentrăm să vedem lumina”.
28. „Energia minții este esența vieții”.
29. „Nu este întotdeauna același lucru să fii un om bun și un cetățean bun”.
30. „Cel care nu poate fi un urmaș bun nu poate fi nici un lider bun”.
31. „Cel care a atins perfecțiunea este mai presus de toate animalele; dar le este inferior tuturor dacă trăiește fără legi și dreptate”.
32. „Toți oamenii prin natura lor tind spre cunoaștere”.
33. „Cu cât știi mai mult, cu atât ați dai seama că știi prea puțin”.
34. „Să trăiești înseamnă să realizezi anumite lucruri, nu să le dobândești”.
35. „Natura nu face nimic în zadar”.
36. „Toate lucrurile din natură conțin ceva minunat”.
37. „Oamenii înțelepți vorbesc doar atunci când au ceva de spus, proștii vorbesc deoarece trebuie să spună ceva”.
38. „Unicul stat stabil este acela în care toți cetățenii sunt egali în fața legii”.
39. „Rădăcinile învățăturii sunt amare, dar fructele sunt dulci”.
40. „Viața necesită mișcare”.